miercuri, 27 februarie 2013

Trădarea

Stalin şi poporul rus, libertatea ne--a adus!

(lozincă stalinistă)

Recunosc încă de la început că am citit cartea foarte greu, pentru că nu mi-a plăcut subiectul. Este sumbru, chiar deprimant pe alocuri, aşa că abia aşteptam s-o termin.
Ştiţi că nu mă pricep să fac recenzii cărţilor pe care le citesc, aşa că sper să fiţi îngăduitori cu lipsa mea de experienţă din domeniul ăsta.
După un preambul mult prea lung, să-i dăm drumul descrierii.
.

Trădarea de Helen Dunmore ne vorbeşte despre Uniunea Sovietică din perioada stalinistă, arătînd teroarea, lipsurile şi, în general, viață trăită sub privirea vigilentă a vecinilor invidioși și invidia colegilor de muncă. Din câte am descoperit, citind pe internet, romanul este o continuare unui alt roman scris de autoare, numit Blocada (sau Asediul - în original The Siege), care urmăreşte viaţa leningrădenilor şi a celor doi eroi principali, pe durata blocadei Leningradului instaurată de nemţi timp de 2 ani şi 4 luni. 

Leningrad, 1952, penultimul an al perioadei staliniste.
Andrei, un medic pediatru la un spital din oraş, şi Anna, o educatoare, formează un cuplu fericit. Supraviețuitori ai blocadei Leningradului, cei doi soţi duc o viaţă simplă, având grijă de Kolea, fratele adolescent al Annei, și ca toți cei din jurul lor, încercă să evite atragerea atenţiei autorităților asupra lor. Când Gorea, fiul unui influent ofițer de poliție secretă, este internat la spital cu o tumoare, medicul curant îl implică în caz pe onestul Andrei, din dorinţa de a evita interacțiunea cu tatăl periculos. Asumându-şi riscuri pentru că, din punctul lui de vedere toţi pacienţii erau egali, Andrei împreună cu colega sa dr. Brodskaia, un strălucit chirurg ortoped și oncolog, încearcă salvarea copilului prin amputarea piciorului, însă asta nu împiedică boala să-şi urmeze cursul.
Eşecul terapeutic, la care se adaugă faptul că medicul chirurg este evreică, face pe Volkov să-i învinovăţească pe cei doi de boala copilului său şi să ia măsuri represive extreme împotriva lor. Aşa se face că Andrei e torturat şi, apoi, deportat în Siberia, finalul lăsându-ne să înţelegem că, după moartea lui Stalin din 1953, Anna aşteaptă şi speră ca soţul ei să se întoarcă din gulag.

O recomand în special tinerilor care nu au trăit în comunism şi vor să cunoască cât mai multe despre climatul acelor (zeci de) ani. Pe mine m-a întristat teribil, reamintindu-mi cum ne temeam să vorbim, să ne spunem părerea, să ne cerem drepturile şi, mai mult decât atât, obligându-ne să fim obedienţi în faţa unor persoane inferioare intelectual numai pentru că ocupau funcţii în cadrul aparatului de stat, iar faptul că am reuşit s-o termin, pentru a mă achita de obligaţia asumată de a vorbi despre ea, îl văd ca pe o mare reuşită.

Cartea poate fi cumpărată de pe site-ul Editurii All și are prețul de 29,90 lei.

Acest articol face parte din campania vALLuntar 2 iniţiată de Grupul Editorial ALL în parteneriat cu ROMSILVA. Nu uitaţi că pentru fiecare 15 comentarii postate la un articol, va fi plantat un copăcel !


40 de comentarii :

  1. nici eu nu ma prea pricep la recenzii si cartea destul de greu de citit zici...eu mi-am ales ceva usor si despre un subiect care-mi face placere !
    succes la impadurire !!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Coco, din descriere mi s-a parut interesanta si nu zic ca nu e, insa poate ca n-am avut dispozitia necesara pentru o tema asa sumbra.
      Mersi pentru comentariu! Sper sa se adune de-un copacel =))

      Ștergere
  2. Hmm eu prefer sa imi aduc aminte de lucrrile frumoase din acele vremuri.. care acum imi lipsesc.:D
    (de exemplu excursia de sfarsit de .. de duminica asta e .. dar duminica era duminica si mai exista cate un loc langa rau, in care rau te mai putea si scalda... Hmm.
    In rest chestii de gen exista si acum.. si mai exista si subiecte de care este bine sa te feresti ca s anu te trezesti ca iti unii sau altii rau.


    In rest:D sa plantam copacei;)!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu prefer sa-mi aduc aminte de lucrurile frumoase!

      Ștergere
  3. E o perioadă întunecată, dar trebuie cunoscută. Și mai bine prin cărți decât pe propria piele. :)

    Ai citit cărțile Nadejdei Mandelștam despre soțul ei?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, se zice ca e bine ca omenirea sa cunoasca perioadele intunecate ale istoriei si să nu le uite, altfel greselile din trecut s-ar putea repeta.
      N-am citit cartile. Le vad ca ar fi editate de Polirom, insa ambele sunt epuizate.

      Ștergere
    2. Eu le-am cumpărat acu' mulţi ani. Poate le vor reedita.

      Ștergere
  4. Sau poate le publică şi editura ALL. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cand am dat cautare pe gugal, mi-o intors numai rezultate cu polirom. Da' mai stii? Le mai caut, ca cica-s interesante.

      Ștergere
  5. Interesant subiectul,desi pare cam trist,sunt convinsa ca astfel de cazuri au fost nu numai fictiune,m-a impresionat povestea Stelei Popescu care povestea ca tatal ei ,pe cand avea 4 ani a fost deportat in Siberia si s-a intors dupa 19 ani,mama ei fiind deja recasatorita pentru ca nu-si mai imagina ca traieste...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asta a fost un caz oarecum fericit, insa multi nu s-au mai intors ca au murit sau altii, desi au supravietuit, nu s-au mai intors pentru ca si-au inchipuit ca nu-i mai asteapta nimeni, asa ca s-au casatorit acolo.

      Ștergere
  6. Greu să faci recenzie la o carte care nu-ţi place.
    Mie nu-mi prea iese şi de obicei, în asemenea cazuri, sunt mai critică decât trebuie.
    Tu ai reuşit însă să păstrezi echilibrul.
    :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. N-am vrut sa fiu prea critica pentru ca, in mod sigur, am fost influentata de faptul ca atunci cand am citit-o nu traversam o perioada tocmai fericita.

      Ștergere
  7. Nici eu nu ma pricep la recenzii .Pe mine ma incanta subiectul .Am terminat facultatea de istorie si s-a tratat putin aceasta tema .Era o practica comuna , atat la rusi cat si la germani , ca cei netolerati ( in special evrei ) să fie acuzati de tot ce se intampla rau . Eu am publicat recenzia la "Cadoul" de Cecilia Ahern.

    RăspundețiȘtergere
  8. Gasesti si la vienela o recenzie la aceasta carte. De placere nu as citi carti precum asta oricat ar trebui sa cunoastem trecutul..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu am citit carti doar pentru a cunoaste perioade ale istoriei, pe care nu aveam cum sa le stiu altfel, si aici ma refer la "Am fost medic la Auschwitz" sau "Procesul de Nurnberg". Asemenea carti nici nu au cum sa-ti produca vreo placere, insa mie mi se par lecturi obligatorii.

      Ștergere
  9. ooo! asta suna foarte bine :). trebuie luata in considerare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate la o viitoare comanda de carti? :-*

      Ștergere
  10. Un amestec între teroarea comunistă și obsesia modernă a "malpraxis"-ului medical...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ina, eu cred ca dintotdeauna, atunci cand tratamentul n-a dat roade, cel ce a fost invinuit de nereusita a fost doctorul. Daca nu-i evident, atunci se cauta chichite care ar putea duce la o acuzatie de malpraxis. Mai ales cand e vorba de un copil.

      Ștergere
  11. Imi amintesc ce greu am citit eu ultima carte care nu mi-a placut... Totusi ai fost curajoasa. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ah, belgi, iti amintesti de tehnica aia de lectura "pe diagonala" pe care se zice ca o stapanea N.Iorga? Ei bine, nu ma pot lauda cu viteza lui, insa atunci cand nu-mi place un subiect si vreau sa termin cartea cat mai repede sau imi place foarte mult si sunt nerabdatoare sa aflu ce se intampla in paginile urmatoare, citesc destul de repede.

      Ștergere
  12. Mi se pare o carte trista, si deja am vazut cateva filme care au la mijloc tema comunismului si m-a creat un oarecare disconfort si mila fata de cei care au trecut prin acele clipe de groaza, si nu mai vreau sa ma gandesc la ele.
    Abia astept sa ne scrii despre a doua carte!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ei, uite, de aceea eu nu apreciez filmele romanesti post '89! Se bate apa-piuă pe aceleași teme idioate: lipsurile, avorturile, gri-ul de zi cu zi. Mai degraba privesc cu placere filme romanesti vechi, unele chiar comedii foarte bune ori drame acceptabile, decat filmele mult premiatele de jurii compuse din indivizi care cad in extaz la filmele lui Porumboiu, Mungiu u.s.w.
      Inca nu am inceput sa citesc a doua carte, pentru ca am fost tentata de o alta.

      Ștergere
  13. Subiectul mi se pare interesant, dar parca sunt mai interesata de partea istorica decat de actiunea cartii, in sine. Nu cred ca mi-ar placea nici mie o carte atat de trista daca as citi-o fara sa stiu la ce sa ma astept, tocmai de aceea multumesc pentru recenzie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu stiu, insa acum ar trebui sa se studieze in scoala perioada aia. Cu toate ca n-am invatat in scoala despre stalinism (sau nu despre cum era cu adevarat), cei din jur mi-au povestit cum era atunci si, cred eu, am o imagine destul de fidela a perioadei.

      Ștergere
  14. A fost o perioada neagra pentru Rusia, intr-adevar! Iar rusii sunt un popor dispretuit de guvernantii lor dintotdeauna, chiar trebuie sa ai pornire ca sa citesti despre perioada aceea!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asemenea perioade au fost, de-a lungul istoriei, in multe tari. La fel de greu mi-e sa citesc despre perioada "revolutiei culturale" din China, cand abuzurile erau inimaginabile.

      Ștergere
  15. Am mai citit o recenzie la aceasta carte, cred ca e un subiect greu, insa e bine sa ne amintim de unele vremuri triste ca sa facem totul pentru a nu se mai repeta partea urata a istoriei. Poti sa stai linistita, recenzia ta este placuta si usor de parcurs, exact cum trebuie.

    RăspundețiȘtergere
  16. ai spus ca nu te pricepi la recenzii, dar la aceasta te-ai descurcat foarte bine si singurul motiv care m-ar retine sa o citesc e doar faptul ca e atat de trista...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc de incurajare! Eu zic ca daca nu esti tristuţă :D, aşa cum eram eu în perioada când m-am chinuit cu ea, s-ar putea sa nu ţi se pară aşa deprimantă. Cred că depinde tare mult de starea sufletească.

      Ștergere
  17. Si eu am facut a doua la recenzie tot la romanul asta. Mie insa tare mi-a placut. Numai ca eu am vazut un mesaj optimist in el, pana la urma. Dat de evolutia personajelor, de maturizarea lor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cum am mai spus, cred ca o importanta majora o are starea sufleteasca a cititorului. Merg sa citesc si recenzia ta.

      Ștergere
  18. Sună chiar trist. Deși, așa cum ai zis, ar putea fi interesantă pentru cei care nu își pot închipui prea bine cum a fost pe vremea comunismului, iar din grupul ăsta fac și eu parte.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, din punctul asta de vedere o recomand din toata inima, pentru ca ceea ce e descris in ea nu sufera nici un fel de exagerari.

      Ștergere
  19. Si eu o am, dar pare atat de trista, tot aman citirea ei.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Kadia, cand am ales cartea asta mi-am inchipuit-o cu totul altfel, asa ca m-am apucat s-o citesc, asa, in forta. Insa dupa putin timp am constatat ca nu reuseam sa citesc mai mult de 20-30 de pagini pentru ca ma intrista si cum eu citesc doar inainte de culcare, imi dadea o stare tare proasta. Adormeam gandindu-ma doar la actiunea cartii, la personaje, la vremurile de demult... Asa ca am ales sa-mi "sacrific" sambata si duminica pentru a o termina, pentru ca, dupa cum am zis, citirea cartii si recenzia o consideram a fi o datorie asumata si mi-era rusine sa ma fofilez.

      Ștergere
  20. Mie mi-a placut recenzia ta, desi nu ma atrag cartile care descriu vremuri din astea gri, teroare si nedreptati ... (la fel si cu filmele, exact cum spui si tu - imi plac mai mult comediile romesti vechi decat filmele actuale cu care vrem sa socam si sa aratam cat de inapoiati suntem).

    RăspundețiȘtergere