miercuri, 5 februarie 2014

Ce-am mai citit în ultimul timp

Cea mai faină carte dintre toate cele citite de mine în ultima perioadă este, fără îndoială, Poker cu rechinul de Daria Donţova, alte aventuri ale Evlampiei, poate un pic mai puţin spumoase decât cele din prima carte citită de mine, Manichiură pentru mort, dar la fel de captivante. A fost cartea pe care am început-o în ultimele zile ale anului trecut şi până m-am întors la serviciu, am şi terminat-o :) De această dată, eroina romanului are misiunea de a dezlega misterele unui schimb/furt de identitate, cu această ocazie intrând şi în miezul showbiz-ului moscovit. Citiţi-o şi nu veţi regreta, pentru că e tare nostimă!
O altă carte care mi-a plăcut este Ultima fugară de Tracy Chevalier, o scriitoare care până acum nu m-a dezamăgit. Acţiunea romanului se desfăşoară preponderent în America anilor 1850 când sclavii de culoare (e redundantă precizarea?) încercau să fugă spre Canada, iar în ajutorul lor au venit oameni din toate păturile sociale, care au pus la punct ceea ce istoria numeşte Underground Railroad (Calea ferată subterană). Personajul principal al romanului este Honor Bright, o englezoaică plecată peste ocean pentru a-şi însoţi sora care contractase o căsătorie prin corespondenţă cu un englez, care, aidoma lor, făcea parte din rândul quakerilor. Datorită condiţiilor vitrege, în timpul călătoriei pe mare sora ei moare, iar Honor trebuie să se adapteze singură vieţii într-o societate extrem de diferită de cea engleză şi, mai mult, dând un ajutor considerabil la fuga unor sclavi. O recomand!
În sfârşit, ultima carte despre care vreau să vă vorbesc este Iertaţi-mă că nu sunt japonez, scrisă de un fost jurnalist, George Moise. E un fel de autobiografie şi povesteşte perioada în care, odată plecat în Japonia pentru a învăţa limba japoneză şi nu în ultimul rând, pentru a fi alături de fata pe care o cunoscuse în timpul unei croaziere, în timpul căreia a lucrat ca fotograf, încearcă să se adapteze stilului de viaţă nipon, suportând uneori situaţii pe care poate doar dragostea pentru Miwako, fata care-i va deveni într-un final soţie, l-au ajutat să le îndure. Interesanta ca orice altă carte în care ni se prezintă societăţi mult diferite de a noastră, văzute prin ochii unui european.
Înafara acestora, am mai citit nişte chick-lit-uri (vreo 3) de care am să vă vorbesc altă dată.

10 comentarii :

  1. Răspunsuri
    1. Alina, incepe cu cele doua scrise de Dontova. Sigur o sa-ti placa si o sa te binedispuna.
      Oare anul asta va mai fi campania vALLuntar? ca ai putea sa le alegi atunci :)

      Ștergere
  2. Ce fain! Eu nu am mai reusit sa citesc nici din MemoMed, nu mai zic de literatura in general. Pare faina cea cu europeanul ajuns in Japonia!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aaaa, pai programul tau e de ala, ca pe vremuri in agricultura, "zi lumina" :(

      Ștergere
  3. imi pare bine sa va gasesc, sunteti o incantare. Daca aveti facebook as vrea sa ne intalnim si acolo(corina cori)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc pentru aprecieri! Din pacate nu am o pagina de Facebook a blogului :)

      Ștergere
  4. George Moise, „japonezul”, are și blog, dacă nu știai. În care n-a mai scris de mutișor, dar merită să-l citești. :)
    http://georgemoise.blogspot.jp/

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, Mel, i-am descoperit blogul cu totul intamplator, inainte de a-i citi cartea. M-a intrigat headerul :p

      Ștergere
  5. multumim de review! Suna interesant!

    RăspundețiȘtergere