duminică, 26 aprilie 2015

Testez pila electronică Scholl Velvet Smooth

Pila electronică Scholl Velvet Smooth cu cristale de diamant a picat cum nu se poate mai bine. De ce spun asta? Păi, după minunata alergie medicamentoasă cu care m-am căpătat pe la sfârșitul lunii februarie, întâi palmele și, după un timp și tălpile, au începui să se descuameze. Dacă mâinile le-am rezolvat cumva cu ajutorul unei creme cu uree, tălpile trebuiau mai întâi curățate de pielea uscată și, mai apoi, hidratate.
Bineînțeles că singura opțiune la debutul simptomelor de descuamare a fost piatra ponce. Doar că mare lucru nu obțineam. Așa că, selectarea mea în campania BUZZStore de testare a pilei electronice #SchollVelvetSmooth, a venit la momentul potrivit :)


Pachetul primit conținea pila Scholl Velvet Smooth, serumul intensiv pentru picioare Scholl Velvet Smooth, 5 pliante de prezentare a pilei electronice și ghidul buzzerului, adică al persoanei care testează produsul.


În aceeași seară am și testat aparatul.
Cam așa arătau tălpile mele înainte de prima ședință de folosire a pilei,


și așa arătau după "șlefuire" și aplicarea serumului.


Eu zic că după doar o singură folosire, efectul a destul de bun, nu? Cu piatra ponce nu aș fi reușit așa ceva.
Continuu să o folosesc pentru că deja e cald și în curând voi avea ocazia să port sandale, iar tălpile mele trebuie să arate foarte bine.
Revin cât de curând cu un update.
Să aveți o duminică plăcută! :)

miercuri, 8 aprilie 2015

Comanda iHerb nr. 5

De când s-a schimbat modul de calcul al shippingului pe iHerb, nu am mai fost tentată să comand, cu atât mai mult cu cât, după episodul StrawberryNet, mă gândeam că și de la ăștia am să primesc coletul tot la oficiul poștal cu vamă.
Doar că n-a fost așa. Am comandat pe 28 martie și azi am ridicat-o de la poștă. Cea de care aparțin.
N-a fost mare lucru, atât din cauza cuantumului shippingului, care crește odată cu greutatea comenzii, cât și pentru a mă asigura că totalul nu depășește 10 euro, sumă până la care la vamă nu plătești deloc taxe.



Mi-am luat pastă de dinți fără fluor Xyli White, cu atât mai mult cu cât aceasta făcea obiectul unei oferte și am dat doar 1 $ pe ea, îndulcitor de stevia Sweet Leaf, un gel de aloe vera Lily of the Desert și, pentru că m-a tentat teribil, un săpun cu iasomie Bee&Flower, care s-a dovedit a fi un mare fâs. Nu miroase deloc grozav și, în plus, lasă pielea mâinlor uscată :(
Cam atât de data asta, însă cred că am să mai dau niște comenzi mici, dacă nu intervine problema cu vama.

marți, 7 aprilie 2015

Ce am mai citit în ultima vreme

I'm back. Sau, cel putin, asa sper. Poate nu m-ați uitat de tot, în ciuda faptului că scriu din ce în ce mai rar.
Azi am descoperit că anul ăsta, în toată luna februarie, nu am scris nici un articol. Shame on me!
Și tot ce-am scris anul ăsta nu a fost decât despre shopping, deși, slavă Domnului, mai am și alte preocupări.
Nu multe, însă, nu fac doar cumpărături așa cum s-ar crede.
Am și citit. Nu așa mult cum aș fi vrut, însă am citit


Poza e copiată din contul meu de pe Goodreads și cărțile sunt trecute în ordinea inversă în care le-am citit.
Prima de anul ăsta a fost "Onoare" de Elif Șafak. O carte extrem de tristă, care are ca punct de plecare o crimă de onoare într-o familie turcă musulmană, care locuiește la Londra. Fiul cel mare își ucide mama, văduvă, pentru că, crede el, îi face de râs în comunitate "văzându-se" cu un alt bărbat. În paralel, ni se povestește despre sora geamănă a decedatei, soră rămasă în Turcia (zona kurdă), necăsătorită și întreținându-se din leacurile pe care le prepară și ajutorul dat la naștere, ca moașă, femeilor din acea zona defavorizată. Nu mi-a plăcut foarte mult, tocmai din cauza gri-ului zugrăvit de-a lungul întregii narațiuni.
Cea de-a doua carte citită anul ăsta e "Să iubești o femeie" de Amos Oz, unul dintre scriitorii mei preferați. În acest roman, Amos Oz povestește despre un bărbat încă tânăr, retras din serviciile secrete israeliene, care încearcă să-și clădească o viață comună, normală, într-o nouă casă, alături de mama și fiica sa, după moartea neașteptată a soției.
A treia carte "Doamnele de marți" e un roman foarte simpatic, scris într-o notă veselă de către Monika Peetz. Cinci prietene care s-au cunoscut în urmă cu 15 ani la un curs de limbă franceză și de atunci se văd în fiecare marți și iau masa la același restaurant, hotărăsc să o urmeze pe una dintre ele, devenită văduvă de curând, într-un pelerinaj la un loc sfânt, acolo unde își închipuie văduva că și-a dorit să ajungă soțul și nu a mai apucat decât parțial. Călătoria făcută per pedes le pune prietenia la încercare și le dezvăluie lucruri despre ele însele pe care nici nu și le-ar fi putut închipui dacă nu părăseau confortul propriilor locuințe. O recomand cu căldură!
A patra carte, "Confidentul" de Hélène Grémillon e o carte drăguță. O tânără descoperă după moartea mamei ei câteva scrisori care vorbesc de niște persoane necunoscute, lucru care o face să creadă că au fost primite dintr-o eroare a poștei. Lucrurile evoluează însă, când continuă să primească scrisori semnate de același necunoscut și, cu timpul, lucrurile par a se limpezi. Romanul are o ușoară tentă de policier, iar finalul este destul de imprevizibil.
Ca să nu vă plictisesc, despre celelalte cărţi am de gând să vă spun în următoarele zile.