Se afișează postările cu eticheta întâlnire bloggeri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta întâlnire bloggeri. Afișați toate postările

sâmbătă, 4 octombrie 2014

Cadouri, freebies și ebay

Încep cu un produs primit prin poșta, gratuit, de la Vichy. Este vorba de un mini-kit Idealia care conține 5 pliculețe cu produs (serum, crema de ochi, de față etc.) și pe care-l puteți cere aici                 


Bunătățile astea de mai jos le-am primit de la Suzi, care și-a făcut vizita anuală la familie, ocazie cu care nu am ratat să ne întâlnim și noi. Minunățiile sunt 3 cremuțe atât de frumos mirositoare, cum numai cele de la L"Occitane mai miros. Comparația mi-a venit în minte și datorită cremei de corp cu verbină și lămâie, în care-ți vine să înfingi lingurița și să iei o gură :D Nu vă mai zic cât de mult îmi place cutiuța vintage de tablă rozalie, cu floricele, în care e crema de mâini care miroase îmbătător. De crema de duș nu știu ce să vă zic pentru că abia azi mi-am propus să o folosesc. Sunt cumpărate dintr-un magazin Marks&Spencer, că la ei ( la Dublin, de data asta), au și cosmetice (și încă bune!) pe lângă hainele indecent de scumpe.
Suzi, încă o dată îți mulțumesc pentru minunatul cadou! :-*


Ultimele două produse fac obiectul a două comenzi pe ebay.
Prima, BB cream-ul vieții mele, Missha Perfect Cover. Este al treilea tub și e încă perfect pentru pielea mea. Toată vara nu am folosit decât acest produs, cu un pic de cremă hidratantă și de ochi dedesubt, și a fost perfect. L-am cumpărat fără licitație și m-a costat 11 dolari, cu free shipping.
Vânzătorul s-a cam zgârcit și mi-a trimis cadou doar un micuț plic cu o BB cream de la Etude House.


Cea de-a doua comandă, o licitație câștigată de data asta la un vânzător pe care-l urmăresc, a fost pentru The Premier Gold Pearl BB cream de la Skin79, un produs care nu e vândut și în România de firmele care vând cosmetice coreene. L-am adjudecat pentru doar 10 dolari, în contextul în care în mod normal se vinde cu minim 18-20 de dolari.
Acest vânzător, însă, mi-a trimis 3 pliculețe pentru testare :)



Astea-s o parte a bunătăților de săptămâna asta. Ceva mai târziu am să vă arăt ce am primit de la StrawberryNet
Să aveți un weekend plăcut și odihnitor! :)

luni, 7 octombrie 2013

Începe nebunia - Sărbătorile Iaşului 2013


Corturile sunt montate, probabil de azi vor apărea şi comercianţii.
Din nou străzi închise, pentru pelerini, de data asta, care se adaugă străzilor închise pentru lucrările interminabile din oraş. Din nou oraşul devine "congresul hoţilor de buzunar"...
În rest, de când nu am mai scris, mi s-a întâmplat să mă întâlnesc de două ori cu Suzi şi Vio, venite la Iaşi în vizita anuală. Am mâncat piţe ş-am băut beri la o crâşmă de cartier şi, mai ales, am povestit multe, că trebuia să acoperim un an întreg de când nu ne mai văzusem.
Peste toate, citesc în paralel două cărţi, un chick-lit tipărit (Fetiţa prietenei mele) slăbuţ tare şi un e-book care promitea (Sinistra doamna de Fahri Balliu - despre soţia dictatorului albanez Enver Hoxha, un personaj extrem de crud din istoria Albaniei)) şi care o să sfârşească în rândul cărţilor neterminate, plictisitoare.
Am văzut nişte seriale care mi-au plăcut (Broadchurch - miniserie poliţistă britanică, Father Brown - tot britanic şi tot poliţist). A apărut un nou sezon Downton Abbey şi am şi văzut primele două episoade, iar între timp, mă uit în continuare la Suits
După cum vedeţi, n-am o viaţă prea palpitantă şi poate de aceea nici nu am ce scrie pe blog. Trăirile mele interioare nu interesează cu siguranţă pe nimeni, aşa că, poate cu ocazia sărbătorilor ăstora să găsesc ceva interesant de zis sau arătat.
Vă pup şi vă urez o săptămână frumoasă! :-*

miercuri, 3 aprilie 2013

No news is good news!

Scriu cât scriu, dar şi cînd n-am chef sau n-am ce spune, fac pauze lungi şi dese "cheia marilor succese" :p
În săptămâna care a trecut, am sărbătorit Paştele catolic (o parte a familiei e de confesiune catolică), dar până a-l sărbători a trebuit să mă pregătesc, apoi duminică am fost la biserică, şi tot aşa, încât timp pentru a scrie articole n-am prea găsit.
Ieri am fost cu Diana să mâncăm pizza, cu vouchere, la restaurantul Casa Gloria. Diana a scris un articol extrem de elegant referitor la experienţa asta cu vouchere, însă eu aş mai adăuga în stilu-mi caracteristic că, în mod sigur pizza era deja făcută când am ajuns noi (anunţasem că venim pe la 5) şi ne-a fost servită după ce a fost încălzită un pic. Recunosc că la un moment dat m-am lăsat păgubaşă şi n-am mai încercat să mestec cartonul care se voia a fi "pizza quattro stagioni" sau "quattro stagione" :D după cum era scris în meniul restaurantului., cu aluat subţire şi brânză care nu se prea întindea pe motiv că nu era destul de caldă. În restaurant frig şi întunecos, de a trebuit să rog să aprindă nişte lumini pentru că pur şi simplu nu vedeam să citesc meniul. Chelnerul amabil, dar neinstruit, ne-a indicat să ne aşezăm la o masă de 2 persoane (doar 2 scaune), fără a se oferi să ne ducă hainele la o garderobă, aşa că ne-am aşezat la o alta, cu 3 scaune, pentru a ne pune hainele şi poşetele. Restaurantul era absolut gol. Cât am stat noi acolo a venit o doamna care a mâncat şi ea pizza tot cu voucher. Ce nu mi-a mai plăcut e faptul că, la intrare era recepţionera care a rămas ascunsă după tejghea şi nu a ridicat nici măcar o dată capul atunci când am intrat. Singurul plus a fost limonada ieftină (12 lei pentru 600 de ml.) pe care mi-am preparat-o eu din sucul unei lămâi, miere de albine şi apă plată. În concluzie, cel puţin pentru pizza, nu recomand restaurantul Casa Gloria din Iaşi.
În rest, am bântuit prin Palas Mall în speranţa unor chilipiruri cu cardul de shopping de la Glamour, însă nu m-am ales decât cu un tricou gros, de iarnă, de la New Yorker care era deja la reducere (12 lei), deci nu se mai aplica o reducere. Restul magazinelor care erau în lista reducerilor cu cardul Glamour, aveau produse total neinteresante, cel puţin la preţurile la care le-aş fi cumpărat cu mult prea mica reducere. Prefer să aştept sezonul soldurilor!
Să nu uit să vă spun că am petrecut o după-amiază/seară tare plăcută în compania Dianei. Îmi place fata asta tare mult.

EDITEZ că-i musai: voucherul a costat 9 lei pentru o pizza de 32 de cm. în loc de 20 de lei.



azi găsesc în ușă


Nu știu de ce mâncată acolo ar fi 20 de lei (conform voucher și conform meniu), iar comandată acasă 11 lei, așa că-mi rămâne să trag concluzia finală că fac și ei niște șmecherii în speranța că vor evita colapsul. Mă îndoiesc sincer că vor prospera cu rahaturi de astea jenante. Nu pot decât să spun, să vă fie rușine Casa Gloria!

sâmbătă, 19 ianuarie 2013

Întâlnire cu două bloggerițe

Ieri am avut plăcerea să le întâlnesc pe Maya și pe Diana-Elena, două bloggerițe (una cu state vechi, alta convertită recent) foarte tinere și frumoase.
Ne-am plimbat prin magazinele de la Palas Mall, ne-am cumpărat chestiuțe de la solduri, am băut câte o bunătate la o cafenea din complex și, bineînțeles am vorbit vrute și nevrute.
Fotografie am voie să pun doar cu mine și Diana, Maya apărând în poze, însă rugându-mă să nu le public.


A fost o după-amiază tare plăcută pe care sper să o reedităm.

luni, 31 decembrie 2012

Sfârșit de an blogheristic 2012

în imagini!
Singurul lucru despre care n-am spus mare lucru la momentele respective, a fost despre bloggerii (și nu numai) pe care i-am întâlnit în offline anul ăsta.

Așa că repar azi, în ultima zi din anul 2012, lipsa asta. Primul blogger întâlnit in persoană în anul 2012 a fost Mihaela cu care, din păcate, nu m-am pozat. Al doilea, a fost Suzi, urmată de Vio. În vară, însă, m-am revăzut cu o mai veche prietenă, Lorenza,  cu care m-am cunoscut tot prin intermediul internetului.


prietena mea Lorenza


 Fiecare întâlnire m-a bucurat, pentru că am descoperit că fetele astea sunt exact așa cum mi-am închipuit: prietenoase, amabile și nostime.
Una peste alta, pentru mine anul 2012 a fost un an bun. Din toate punctele de vedere. N-am fost bolnavă, n-am suferit de lipsuri, am cunoscut oameni care mi-au plăcut, i-am revăzut cu plăcere pe cei care-i cunoșteam mai de mult și, cel mai important, am văzut marea!
Recunosc că postarea asta e o varză, însă n-am nici un fel de inspirație și scriu doar ceea ce-am simțit că aș vrea să vă spun înainte de a se încheia anul.
Nu vă mai chinui și închei urându-vă să aveți un an 2013 bun, cu sănătate, liniște și noroc.
La mulți ani!

EDITEZ azi, 11 ianuarie 2013, ca să elimin pozele lui Suzi şi Vio, la cererea lor expresă. Menţionez că cerusem voie în prealabil, însă cu mai mult timp în urmă, şi şi-or fi schimbat părerea între timp. Îmi pare rău că n-am mai întrebat o dată înainte de a publica articolul şi-mi cer iertare dacă v-am prejudiciat cumva.



luni, 8 octombrie 2012

Sărbătorile Iaşului 2012 (I)

Bine v-am regăsit! Sunteţi bine, sănătoşi? Eu nu prea. Am fost la dermatolog şi a hotărât că am nişte aluniţe care trebuie musai excizate. Şi asta mă nelinişteşte.
Dar în weekendul ăsta s-au întâmplat şi lucruri bune. Sâmbătă după-amiază, după lupte seculare, am reuşit să mă văd cu Violeta, venită în patria-mumă în vizită la rude. Am petrecut câteva ore plăcute (zic eu!), am făcut o talpă prin cartier şi ne-am despărţit când deja se întuneca. Deşi am făcut poze, nu pun niciuna pentru că am uitat să-i cer acceptul :D
Ieri, n-am făcut mare lucru: am gătit nişte bunătăţi de mâncat pe loc (halal exprimare!), m-am uitat la nişte filme pe care le recomand (The Edge cu Sir Anthony Hopkins şi Alec Baldwin şi Arbitrage cu un Richard Gere de moralitate îndoielnică), mani-pedi, mască-n păr şi pe meclă, frivolităţi de damă... :D
Azi, o nouă săptămână, rece dis-de-dimineaţă, vânt puternic şi un pic de ploaie, situaţie care mă bucură pentru că deja ne-au invadat pelerinii/expozanţii de la Sărbătorile Iaşului şi poate vremea nefavorabilă o să ţină departe  fauna întâlnită la astfel de evenimente pe la locurile unde se bea alcool, se mănâncă chestii fripte pe grătar ş.a.m.d. Drept urmare, mai multe străzi din Iaşi s-au închis (nu c-ar mai fi rămas prea multe deschise în urma lucrărilor tehnico-edilitare care se desfăşoara concomitent în tot oraşul), strada mea fiind destinată "Sărbătorii Vinului".
sursa foto
Hai, toată lumea intonează de 3 ori Bucură-te, Marie! Aaaa, nu, scuzaţi, credeam că toate astea sunt pentru o sărbătoare religioasă (Sfânta Paraschiva), însă din câte se poate observa de la an la an, toate manifestările nu-s altceva decât "a venit circu-n oraş!". Cam aceleaşi nemulţumiri le are şi Georgi, drept urmare a scris aici de ele. La mine-i cu vinul, la ea cu tiribombele. Oraş european universitar, ce mai! Municipiu chiar!
Am să încerc să vă ţin la curent cu atmosfera de anul ăsta, în caz că vă interesează.

duminică, 17 iunie 2012

"Răsplătește-ți curiozitatea"

Aseară am fost la un eveniment la care am fost invitată de Mihaela Anghel, bloggeriță din Iași, eveniment ce a avut loc în grădina complexului Palas și s-a desfășurat simultan în alte 3 locații din țară.
Inițial ni s-a arătat o cutie

 apoi au deschis-o,


și iat-o!

Un scurt moment artistic (un tango, după cum probabil v-ați dat seama)

samplingul.





And this is it! Bere Redd's cu aromă de merișoare. Recunosc că eu consider că toate aromele puse în bere nu fac decât să strice o bere, însă pe asta am băut-o pentru că mi-era tare sete. Și n-a fost chiar așa de rea (precum Ciuc Radler, de la care am vomat!).  Deși dezvăluirea trebuia să înceapă la 18:30, în final au început pe la 19 și 10, iar soarele care ne-a bătut în cap fără milă a contribuit la setea pe care o resimțeam.
Oricum, mie mi-a făcut mare plăcere să o cunosc pe Mihaela, pe mama, sora și nepoata ei, prezente și ele la eveniment și-i mulțumesc că m-a invitat și pe mine.

marți, 5 iunie 2012

Palas - Ziua I

Din nou am fost absentă nepermis de mult, însă sper să mă iertaţi şi de data asta. Am mai multe subiecte de dezbătut cu voi şi sper să reuşesc să le scriu azi-mâine.

Dar să începem cu începutul, nu-i aşa? Rămăsesem datoare să vă spun despre inaugurarea Palas Iaşi la care am fost încă de la deschidere, însă doar ici-colo, din motive de aglomeraţie şi neamuri proaste care te împingeau, dădeau din calea lor... Ştiţi genul, nu?

După ce a intrat mulţimea care stătea de ceva timp să aştepte deschiderea mallului, am intrat şi noi. Eu cu Georgiana. Că ne vorbisem de cu seară să petrecem ceva timp împreună. Ne-am dus la Sephora unde am primit câte un mic cadouaş ce conţinea un minuscul port-fard cu un mini-kabuki şi nişte mostre de ser Lancome Genifique. M-am uitat un pic în jur, n-am văzut nimic deosebit şi ne-am îndreptat spre magazinul Douglas, primul deschis în partea asta de ţară. Eram hotărâtă să-mi cumpăr creionul pentru corectat manichiura "Correct it" şi să văd ce-o mai fi pe acolo. Mi-am cumpărat creionul (26 de lei) şi, hoooopa! am dat cu ochii de un mic stand Essence. Nu am putut rezista să nu-mi cumpăr ceva, aşa că un lac bej mat şi un top coat au fost primele alegeri. Lacul de unghii a costat 6,50 lei! Încercând să vizitez cât mai multe magazine, eram în mare grabă aşa că am lăsat pe altă zi aprofundarea categoriilor de produse :D Totuşi la ieşire m-a abordat o domnişoara frumoasă, blondă, care mi-a propus să-mi facă un machiaj profesional şi cu  care am convenit să mă văd înainte de a mă duce la cocktail-ul oferit de Iulius Group, cu ocazia inaugurării complexului Palas. Rezultatul îl puteţi vedea mai jos :D
Împreună cu Cristina, make-up artist Artdeco

Cocktail-ul a fost foarte bine organizat şi m-am simţit foarte bine. Punctul culminant a fost concertul lui Horia Brenciu şi orchestra sa. Am filmat un pic, deşi nu aveam cameră de filmat, ci doar aparatul foto



Dineul s-a încheiat spre miezul nopţii, când am şi plecat, desigur, pentru că a doua zi urma să merg la serviciu.

Acum mă apuc de muncă :D Revin mai târziu cu alte amănunte.

UPDATEZ cu o poza de pe pagina de FB a Sephora Romania, care ne-a surprins pe mine și Georgi în magazin

vineri, 2 septembrie 2011

Frustrări și bucurii

Săptămâna asta am fost cam ocupată. De marți am reînceput serviciul, motiv de mare "bucurie". Știu, veți spune că-i bine ca am un serviciu la care să mă întorc după vacanță, însă asta nu mă face să mă simt mai bine. Pentru că am petrecut așa bine vara asta, trebuie să recunosc că aș mai fi rămas acasă încă pe cât am avut concediu :D
E posibil ca și "vechimea în câmpul muncii" să fie un motiv al lipsei de entuziasm. În noiembrie se împlinesc 26 de ani de când am devenit întâi om al muncii și, după decembrie '89, salariat. Și ar mai fi și lipsa satisfacțiilor în urma muncii... Astăzi am lucrat cu niște documente care atestau faptul că unui grup de angajați ai firmei la care lucrez li se transformă denumirea meseriei conform unor noi codificări COR. Acești angajați sunt un fel de muncitori cu ceva calificare la locul de muncă, iar majoritatea sunt absolvenți de 10 clase, școala profesională și, câțiva absolvenți de liceu. Ei bine, acum meseria lor poartă codul 3, pe când eu am în continuare codul 4 (ocupație care nu necesită nici măcar studii medii). Deși am încercat deseori să acced la o altă funcție potrivită studiilor și experienței mele, pentru că nu-s rudă cu nimeni din management (condiție sine qua non, se pare), m-am lovit de refuzul acestora constant, disimulat prin afirmații care sugerau că-s de neînlocuit la actualul loc al muncii. Oh, really?! Și poate aș trece și peste asta dacă managementul firmei ar avea habar de tehnicile de motivare, de faptul că o vorbă bună, o laudă atunci când meriți, poate determina angajatul să rămână în firmă și mai ales fidel, în ciuda lipsei perspectivelor de promovare și a nivelului salarizării.
Pe de altă parte, am avut și niște bucurii săptămâna asta. Chiar ieri am fost la o întâlnire cu o bloggeriță din Irlanda. Suzi este ieșeancă, însă locuiește de aproape 10 ani în Irlanda. Venită să-și viziteze părinții, m-a contactat și ne-am întâlnit la o bere. Nu pot să vă spun ce plăcere mi-a făcut întâlnirea cu o persoană extrem de plăcută, volubilă și tare drăguță. Cu ocazia asta l-am cunoscut și pe soțul Suzicăi, care mi-a plăcut mult. Întâlnirea a fost stabilită ad-hoc, la sfârșit de program de lucru (al meu :D), așa că n-am avut aparat foto pentru a imortaliza momentul. Zic moment, însă a durat vreo trei ore jumate și aș mai fi stat de vorbă cu ei, dar îmi era că mă dă soțul meu dispărută :D
Așteptându-i pe cei doi, m-am întâlnit cu L., soțul Georgianei, tăbărași de Ibănești, deci m-am bucurat că ne-am revăzut.
Cam asta a fost săptămâna asta și sper ca peste week-end să trec peste starea nu prea grozavă, cu toate că, dacă mă uit pe fereastră, sunt sceptică .

luni, 22 august 2011

Ibănești - ultimele 3 zile & concluzii

Am ajuns aseară acasă. Visul frumos s-a terminat, însă ce am trăit în ultima săptămână nu voi uita prea curând.
Vineri, tăbărașii au vizitat cabana de vânătoare a lui Horthy. Din păcate, eu am lipsit pentru că "m-am întins un pic" :D

Sâmbătă, am vizitat domeniul de la Lăpușna al regelui Ferdinand.


Vitraliile de la intrare sunt, după cum puteți vedea, superbe. Au fost aduse de la Viena în 1928, atunci când s-au construit cabanele.
Dormitorul regal

Una din sobele originale, făcute la Viena, și aflată într-o stare impecabilă.

După vizită, administratorii domeniului ne-au oferit o palincă și o cafea, motiv de a sta un pic în pridvor și a admira împrejurimile.


În imediata apropiere a domeniului se află Mănăstirea "Sf.Nicolae" pe care nu am pierdut ocazia s-o vizităm.
Biserica este construită din lemn



În drumul spre pensiune, am avut ocazia unică de a ne întâlni cu un cerb. Zic unică, pentru că Peșty ca un vânător cu experiență ce e, ne-a spus că asemenea întâlniri pot avea loc doar noaptea.




Duminică, după cafea, am început cu toții să ne strângem lucrurile și, înainte de masă am vizitat un loc din apropierea pensiunii, în care se desfășoară Festivalul Văii Gurghiului.



La prânz s-a mâncat păstrăv pescuit de gașcă cu o seara înainte și, după o scurtă siestă, pe la ora două jumate ne-am luat rămas bun și am pornit fiecare spre casele noastre.
Sincer vă spun că nu ne-am fi dat duși de la Ibănești, că prea bine ne-a fost. Am mâncat tot felul de mâncăruri bune gătite de doamna Aurelia, bucătăreasa angajată de noi pe perioada taberei, și care lucrează cu normă întreagă la restaurantul hotelului Parc din Reghin, am băut cea mai grozavă pălincă adusă de Peșty și cel mai bun vin (kekee, să trăiești și buon compleanno!). Dar peste toate astea, cel mai important este că am întălnit niște oameni grozavi: amuzanți, inteligenți și care știu să se distreze.
Nu pot să închei postarea înainte de a mulțumi încă o dată nucleului dur al organizării acestei tabere: Mel și soțul ei, Peșty.
Finalul, îl vreau apoteotic, așa că vă ofer o fotografie făcută de soțul meu, pensiunii doamnei Lucreția



vineri, 19 august 2011

Ibănești - Day 2&3&4

După cum v-ați dat seama (cred), numai de postat n-am avut chef zilele astea. Nu că acum aș avea :D dar mă gândesc că poate așteptați să vă spun ce mai facem noi aici, la Ibănești. Înafara faptului că lenevim la mare artă, stând doar la un pahar de vorbă, mai avem și oarece activități menite să ne mai învioreze nițel. Miercuri am elaborat un panou pe care am lipit pozele noastre

La pensiunea Lucreției am văzut și am pozat iepurași și căprioare



Pensiunea pe-nserat cu Amor în pridvor

Io cu Amor, un amor de cățel
Joi, concurs de tras cu pușca de vânătoare, la care am reușit performanța de a ținti 26 de puncte din maximul de 50 posibile. Cu un pic de antrenament, m-aș putea înrola în SEAL =)




Juriul a fost compus din Peșty și primarul comunei Ibănești



Azi n-am făcut mare brânză. Doar am mâncat din cea adusă de Peșty drept sponsorizare din partea firmei Mirdatod, producător de brânzeturi și lactate din Ibănești. Și din nou am lenevit la soare. Și-a mai trecut (aproape) o zi!
Revin când mai am dispoziție de a scrie! Stay tuned!

marți, 16 august 2011

Ibănești - Day 1

Ieri seară am picat pe capul familiei lui Șilavaracald, cu gândul că ne-am putea caza cu o seara înainte la pensiunea Lucreției. Numai că în respectivul loc era în plină desfășurare o cumătrie, deci nu erau locuri libere. Așa că, pentru o noapte, am contropit-o pe Mel.
Trebuie să vă zic că la Ibănești e foarte frumos. Dacă s-ar repara și drumul ar fi de vis. Însă, odată ajunși, am încercat să uităm că același drum îl vom parcurge și la plecare :D
La casa lui Mel ne-am simțit foarte bine. Am fost întâmpinați cu câte o cafeluță și, mai târziu, o cină copioasă cu produse tradiționale din zonă făcute în casă și, bineînțeles, și mai tradiționala palincă.


Ne-am trezit dis de dimineață, după cum v-a zis și Mel pe blogul ei, am băut vreo două cafele și-am fumat vreo câteva țigări și am plecat spre pensiune pentru a organiza comitetul de primire.
Pensiunea e drăguță, la poalele unor dealuri mai înalte, dotată cu o curte mare cu foișoare, heleștee cu păstrăvi... Ce mai, idilic!


Surpriza neplăcută a fost că nu aveam net din motive de români fără obraz care, la plecare, au tăiat mufa cablului de net. Problema s-a rezolvat spre seară și acum avem net la o viteză decentă.




Aici veți recunoaște pe subsemnata, Mel, Ama și sufletul distracției kekee