Dacă lăptişorul de matcă îl consider un produs cosmetic foarte bun, pentru că nu agreez gustul pentru o cură internă, polenul e ceva mai uşor de înghiţit. Are gust dulce-acrişor, cu o multitudine de arome, şi cel mai uşor îl iau împreună cu miere de albine. Nici simplu nu e rău, doar că e un pic înnecăcios şi e nevoie să bei apă imediat după ce îl înghiţi sau să îl dizolvi în lichide (nu, nu în bere! =)) )
Polenul crud este un polivitaminizant natural. Găsim în el vitaminele A, B (aproape tot complexul de B-uri!), C, D, E, K şi încă vreo câteva de care ştim mai puţin, însă lipsa lor din organism nu are ce bine să facă. În plus, în polenul crud găsim şi o groază de minerale printre care şi Ca, Mg, Fe, Zn, Cr, absolut esenţiale organismului şi care, de cele mai multe ori, pentru că cei mai mulţi au carenţe ale acestor vitamine şi minerale, le iau ca suplimente alimentare, mai mult sau mai puţin naturale (mai degraba mai puţin, mai toate fiind sintetice).
Cred că e inutil să vă enumăr şi eu beneficiile administrării polenului crud, pentru că pe internet şi pe alte bloguri puteţi găsi tot felul de informaţii, însă ce vreau eu musai sa ştiţi e că decât să dăm copiilor sau să luăm noi suplimente alimentare din farmacii, produse care nu sunt foarte ieftine şi pe care copiii nu le acceptă prea uşor, mai bine să le daţi o linguriţă de polen dizolvată în iaurtul de dimnineaţă şi fiţi singuri că imunitatea lor se va îmbunătăţi considerabil.
Curele se recomandă a fi de minim 7 săptămâni, de două ori pe an, însă nici dacă le luăm mai des, de câte ori simţim că ne scade vitalitatea, ne chinuie insomniile şi anxietatea, nu ne face rău
