joi, 25 iunie 2020

Postarea de azi

Deși am promis că scriu câte un articol zilnic, ieri nu m-am putut ține de cuvânt pentru că din nou am avut dificultăți de a mă loga în contul blogger.
Azi am reușit, așa că, iată-mă :P


Mi-am propus să vă spun despre cărțile pe care le-am citit în perioada în care am fost nevoită să stau doar în pat. Practic am citit cam o carte la doua zile, iar uneori chiar o carte pe zi.
Here we go cu stelele date de mine :D!

Irezistibil 
3.92 
* 
May 16, 2020 [edit] 
May 16, 2020 
Femeia cu chimono alb 
4.28 
***** 
May 11, 2020 [edit] 
May 07, 2020 
Home Front 
4.12 
* 
May 07, 2020 [edit] 
May 06, 2020 
Culorile vieţii 
3.94 
**** 
May 04, 2020 [edit] 
May 03, 2020 
New Year, Same Trash: Resolutions I Absolutely Did Not Keep (A Vintage Short Original) 
4.23 
***** 
May 02, 2020 [edit] 
May 02, 2020 
Șapte scrisori 
3.92 
**** 
May 02, 2020 [edit] 
May 01, 2020 
Casa de la Marginea Nopții 
3.94 
***** 
May 2020 [edit] 
Apr 30, 2020 
A Prayer for the Dying 
3.85 
*** 
Apr 29, 2020 [edit] 
Apr 28, 2020 
Si daca maine va veni 
4.04 
***** 
Apr 26, 2020 [edit] 
Apr 26, 2020 
Stăpânul jocului 
4.12 
**** 
Apr 24, 2020 [edit] 
Apr 24, 2020 
De cealaltă parte a miezului nopții 
3.92 
**** 
Apr 23, 2020 [edit] 
Apr 21, 2020 
Sidney Sheldon's Angel of the Dark 
3.77 
**** 
Apr 21, 2020 [edit] 
Apr 21, 2020 
Secrete de familie 
3.66 
***** 
Apr 20, 2020 [edit] 
Apr 20, 2020 
Reteaua Alice 
4.27 
*** 
Apr 28, 2020 [edit] 
Apr 08, 2020 
Necunoscuta din Berlinul de Est 
3.42 
* 
Apr 08, 2020 [edit] 
Apr 07, 2020 
Dragostea nu-mi dă pace 
3.63 
*** 
Apr 06, 2020 [edit] 
Apr 06, 2020 
Dragostea nu-i de mine 
3.36 
*** 
Apr 06, 2020 [edit] 
Apr 05, 2020 
Fetița din scrisoare 
3.99 
***** 
Apr 02, 2020 [edit] 
Apr 01, 2020 
Primavara in Toscana 
4.15 
***** 
Apr 2020 [edit] 
Mar 31, 2020 
The Lavender Garden 
4.16 
**** 
Mar 31, 2020 [edit] 
Mar 30, 2020 
Lucruri nespuse 
3.68 
*** 
Mar 30, 2020 [edit] 
Mar 29, 2020 
Luna din palat 
3.86 
*** 
Mar 28, 2020 [edit] 
Mar 27, 2020 
Un prieten perfect 
3.77 
**** 
Mar 27, 2020 [edit] 
Mar 25, 2020 
Sfârşitul singurătăţii 
4.27 
**** 
Mar 24, 2020 [edit] 
Mar 23, 2020 
Dincolo de stele 
3.95 
***** 
Mar 23, 2020 [edit] 
Mar 23, 2020 

În total 25 de cărți, din genuri cât se poate de diferite. Au fost citite online, de pe scribd, cu ajutorul unui cont de 60 de zile pe care mi l-am facut la invitația unei persoane care avea deja cont. 
În curs de citire sunt astea 


dintre care doar Pachinko, tot ebook, cumpărat de pe Google Books la un preț mult mai bun decât pe site-ul Nemira, chiar îl mai citesc. Însă recomand și Dragostea târzie a doamnei Ali. Din păcate, trăiesc cu impresia că am mai citit cartea asta și mi-am pierdut un pic interesul. Celelalte sunt niște mici stupidități pe care le-am cam abandonat. De ceva timp, ficțiunile contemporane traduse și publicate de Litera sunt aproape exclusiv povești despre personaje feminine din războiul al II-lea mondial, care-s absolut toate grozave, curajoase, frumoase etc., așa că renunț să mai citesc așa cărți, că-mi par redundante și refuz să mai pierd timpul cu cărți proaste.
Cam atât despre lecturile mele din perioada convalescenței. 

marți, 23 iunie 2020

Hello!

În sfârșit, am reușit și eu să mă loghez la contul meu de blogger.
Deși dorință de a scrie am mai avut, faptul că nu m-am putut loga pe blog, a dus la pauza asta așa de mare.
Oricum, acum postez de pe Edge, Chrome împiedicându-mă în continuare să intru pe blog ori să comentez la alte bloguri de pe platforma Blogger.
OK, destul cu asta!
Voi ce mai faceți, cum o mai duceți? Cum faceți față pandemiei?
Eu nu-s tocmai grozav. Anul ăsta nu a început prea bine pentru mine.
După decesul mamei de la începutul lunii februarie, am luat o pauză de câteva zile să văd Parisul. Nu mai fusesem niciodată și-mi doream. Când m-am întors la birou, am aflat cu stupoare că nu mai am loc de muncă. Adică, nu m-au dat afară, însă funcția mea era ocupată de altcineva.
Mă rog, parte din chestia asta era previzibilă (schimbarea directorului cu un altul care și-a luat secretara cu el), însă în naivitatea mea mi-am închipuit că voi lua eu locul colegei, adică vom face o rocadă. N-a fost așa! S-au debarasat de mine într-un mod total neelegant, chiar daca lucrez în firma aia de aproape 35 de ani. Da, am rămas acolo, de când m-am angajat. Ce să-i faci dacă am crezut că încă se mai apreciază fidelitatea...
Așa se face că vreo 3 săptămâni am avut un statut incert, adică eram secretară, însă nu aveam post și stăteam într-un birou al șefului de compartiment, unde oameni pe care, pe unii dintre ei i-am cunoscut abia atunci, au fost extraordinar de drăguți cu mine, făcându-mi mai ușoară suferința. Și au mai fost și unii care, dintr-un motiv care-mi sc apă, mi-au trimis tot felul de mesaje jignitoare, anonime, pe Messenger.
Când, în sfârșit găsisem un loc în care să lucrez, în dimineața zilei în care urma să mă prezint la acel loc de muncă, am alunecat pe scări la bloc și mi-am rupt un picior.
După o operația în care piciorul stîng mi-a fost "ranforsat" cu o plăcuță, 3 șuruburi și două broșe Kirschner (ori "andrele", cum le zice kinetoterapeutul meu :P), mi-am petrecut mai tot timpul în pat, fiindu-mi imposibil să mă deplasez mai mult decît până la toaletă și înapoi, folosindu-mă de un cadru de mers. Adică țopăind într-un picior. Și așa au trecut cele 3 luni după care am avut voie să pun piciorul în pământ, însă cu susținere pe cadru. Abia pe la mijlocul lunii iulie voi avea voie să calc pe el, încât să încep să folosesc cârje și așa, poate voi fi și eu mai mobilă.
Nici nu vă închipuiți cât de mult îmi doresc să ies afară la aer, să stau pe o bancă în parc... Azi am simțit miros de tei, așa că probabil au înflorit pe undeva prin preajmă, doar că nu-i pot vedea.
Cam asta e cu ghinioanele mele care s-au ținut lanț de la începutul anului.
Uitam să vă zic, că în plus, săptămâna trecută s-a stins și soacra mea. Din fericire, am reușit să merg și eu la înmormântarea cu doar câțiva oameni, conform dispozițiilor legale, să-mi iau rămas bun de la ea, pentru că nu o mai văzusem de la sfîrșitul lunii ianuarie.
Una peste alta, acum sunt mult mai bine, însă lipsa de activitate, mă omoară. Reușesc cu ceva efort să gătesc, să pun rufe la spălat, și chiar să le întind la uscat. Mai mult nu pot, oricât m-aș strădui, pentru că mi-e teamă să nu mă dezechilibrez și să cad, plus că piciorul se umflă destul de tare și, din când în când trebuie să stau cu el ridicat pe o pernă.
Totuși, cel puțin în perioada în care am stat doar în pat, adică o luna și jumătate, am citit vreo 25 de cărți, ceea ce cred eu ca e bine, nu? :)
La final, vă pun o poză cu mine, la întoarcerea acasă, după ce mi-a fost scos ghipsul, că poate vă era dor :D


Acum vă las, dar ne mai vedem și mîine! :-*

joi, 13 septembrie 2018

Good bye, sweet angel!


Aseară mi-am luat rămas bun de la Țuțu. Era bolnav de ceva vreme, însă cu dietă a fost destul de bine până de curând. Însă, în ultimul timp era extrem de slab, nici nu mai vedea bine, nu mai putea să mănânce crănțănele din cauza dinților, iar pliculețele, chiar de dietă fiind, îi făceau rău.
Inutil să vă spun cât de greu mi-a venit să iau hotărârea să-l adorm, însă cred că n-am făcut un lucru rău, pentru că nu mai ducea o viață bună, fericită, de pisic fără griji.
Ieri, pe când mai eram mama lui Țuțu, i-am făcut două poze, spre aducere aminte.



Țuțelu, așteaptă pe mama acolo, în raiul pisicilor, și dacă poți, să vii să mă vizitezi în vis

marți, 4 septembrie 2018

Cardul de fidelitate L'Occitane

Săptămâna trecută am intrat în posesia cardului de fidelitate L'Occitane en Provence și pentru că am fost întrebată, m-am hotărît să mă informez și scriu aici condițiile în care îl poți primi.
În primul rând, trebuie sa detineți un card de fidelitate Sensiblu (fac parte din aceeași companie) și să fi făcut în ultimele 2 luni achiziții de produse L’Occitane în valoare de minim 150 lei, plătind în numerar sau cu un card bancar. 
Posesorii de card de fidelitate L'Occitane beneficiază de o serie de beneficii cum ar fi: promoții si oferte speciale, invitații la evenimentele L’Occitane, un cadou de bun venit, care se va acorda o singură dată (eu am primit o cremă de mâini de 30 ml. cu unt de Shea ), 25% discount la orice produs achiziționat în luna in care posesorul de card își aniversează ziua de naștere, și nu în ultimul rând, veți afla informații despre cele mai noi produse L’Occitane, înaintea tuturor :) 

cea mai drăguță angajată L'Occitane, Adina Gabriela




Așadar, dacă vă plac produsele L'Occitane en Provence, nu ezitați să aplicați pentru cardul de fidelitate după îndeplinirea condițiilor. Numărul de telefon la care trebuie să sunați pentru a-l cere este 0 800 080 234

joi, 30 august 2018

Scurtă escapadă în Corfu

Pe la mijlocul lunii mai mama a căzut la intrarea în bloc, și-a fracturat un picior și s-a lovit la cap, drept pentru care a suferit ceva timp pe un pat de spital și așa se face că am fost nevoiți să anulăm rezervările care le aveam pentru vacanța de 2 săptămâni în Corfu.
Când mama era deja ceva mai bine, i-am cerut voie să plec o săptămână la mare și am și plecat. 
Cu Europa Travel (foarte OK!), cu autocarul, la Gouvia în Corfu. Soțul nu a vrut să meargă pe motiv că e prea obositor drumul de 18 ore pentru doar 6 nopți  de sejur, așa că am plecat singură.
Am stat la Aparthotel Porto Marina din localitatea Gouvia, un loc absolut civilizat, unde singurul disconfort a fost doar cel olfactiv, zona in care e hotelul având o problema cu canalizarea, așa că în baie uneori mirosea cam urât.

vedere din balcon
În rest, totul a fost cât se poate de bine: lenjerie și prosoape curate, salteaua de pe pat foarte comoda, perne bune și, în general, cameră curată. 


Am avut frigider mare, câteva vase/farfurii/tacâmuri și o plită electrică cu 2 ochiuri cam outdated, însă, cu răbdare am reușit să fac o supă, să fierb niște paste și chiar să-mi prăjesc niște cartofi :P

conexiune wi-fi destul de bună încât am putut să urmăresc noile episoade ale unui serial care mi-a plăcut, Sniffer




Înafară de plajă, mare lucru n-am făcut și chiar recunosc că tare m-am mai plictisit singură. La hotelul la care am stat nu mai erau și alți turiști români înafara celor care stateau în camera de alături și pe care-i auzeam/vedeam în balcon, dar care nu erau prea comunicativi. 
În rest, plin de polonezi și ruși care nu vorbesc decât "limba mamei lor" și care, în mare parte au fost dați de mici de acasă și n-au reușit să absolve cei 7 ani, așa că-i evitam.









Programul meu era zilnic același, cu plajă până pe la prânz, uneori un scurt somn "de frumusețe", o plimbare pe malul mării seara pentru doza de aerosoli, și gata ziua. 
Într-o singură zi am fost pentru o scurtă plimbare în Corfu Town pentru că din Gouvia nu sunt decât vreo 8 km., adică un drum de un sfert de oră cu blue bus line no. 7 (Kontokali-Gouvia-Dasia-Ipsos). Prețul unui bilet de autobuz luat de la automat e 1.70 euro, iar de la șofer e 2.40 euro :D
Era îngrozitor de cald, așa că m-am vânturat un pic pe la Marks & Spencer, Hondos Center și încă câteva magazine de unde n-am cumpărat absolut nimic. Singurele cumpărături au fost o revista Madame Figaro cu cadou un ulei de corp cu particule strălucitoare Mastic Spa, de la o brutărie o pâine care arăta bine și o plăcintă cu feta, iar de la un supermarket Dimitra mi-am luat o sticlă de vin roșu demi-dulce și o oferta cu 2 cutii de nescafe și un blender pentru fredoccino/frappuccino, și m-am întors la Gouvia.





Cum vă spuneam, cât am stat acolo mi-am făcut o supă și niște paste, dimineața omletă, salată cu de toate și cafea, însă, de câteva ori am mâncat pita chicken gyros la The Best, un loc super fain.

În ultima seară am mers să mănânc o musaca la restaurantul Mythos administrat de Marios, cel care se ocupa și de Aparthotel Porto Marina. Porția mare, dar musacaua fost așa și așa. Oricum pentru o musaca și o small Alpha beer am plătit 11 euro, deci era ieftin.









Timpul a trecut foarte repede și, după scurtul sejur, m-am întors acasă, iar acum sunt în așteptarea părții a doua a vacanței anuale, cea din toamnă, de 2 săptămâni în Cipru. 
Ce voiam să vă spun e că dacă nu aveți mulți bani și vă doriți o scurtă vacanță, sau aveți, doar că vă plac chilipirurile, nu ezitați să contactați Europa Travel pentru ofertele lor last minute. Cu câteva zile înainte de data plecării, tariful sejururilor scade simțitor.

marți, 8 mai 2018

Am fost în Cipru de Nord (II)

Continuu să vă povestesc despre escapada din martie, din Cipru de Nord, cu partea a doua a circuitului, Famagusta.
A cincea zi am părăsit Girne pentru a ne îndrepta spre a doua destinație a sejurului, Gazimagusa/Famagusta. 

noua moschee, Hala Sultan, finanțată de guvernul Erdogan, cea mai mare din insulă
Cum intrarea la hotel era dupa ora 17, pe drum am oprit la un atelier de confecție a bijuteriilor din aur, argint si pietre semi/prețioase, unde m-am uitat un pic, cu dezinteres, prețurile fiind total prohibitive. Până și un banal ineluș din Ag cât un fir de ață era cca. 80 de euro. Mi s-a părut, în schimb, nostim, dar total neadevărat, motto-ul firmei:


Când în sfârșit am scăpat de acolo (cca. 2 ore!), ne-am îndreptat spre Famagusta, oraș?! în care am petrecut câteva ore, unde m-am plimbat, am mâncat chestii unele mai bune, altele nu prea și am stat la soare până am crezut că fac insolație. Am uitat să vă spun că în toate zilele temperatura a fost de 23-24 de grade, iar seara scădea până la 17-18 grade. 
După ce am hoinărit un pic, m-a cam apucat foamea și m-am așezat să mănânc tradiționalul kebab cu pui și salată și să beau o limonadă la restaurantul Historia, aflat chiar în centru, pe o straduță pietonală





După masa destul de frugală, am stat ceva timp pe o bancă, la umbră, în fața fostei catedrale Sf. Nicolae, actuală geamie cunoscută ca Lala Mustafa Pașa. După cum observați, e o superbă construcție gotică, la care otomanii, după ce i-au înfrânt pe venețienii care stapâneau insula, i-au pus un minaret în locul turnului clopotniței și gata moscheea.



un crâmpei din interior, așa cum l-am văzut din ușă

Cum punctul de întâlnire pentru a pleca spre resort era la cofetăria-patiseria Petek, am zis să gust și eu o chestie dulce și să mai beau o limonadă. Chestia a fost mult prea dulce, cu frișcă din tub :( însă limonada a fost foarte bună.



Hotelul la care am fost cazați este un resort de 5 stele, Salamis Bay Conti Resort & Casino, situat și acesta la mulți km. de oraș, deși în prezentările firmei de turism și acesta și cel de la Girne era trecut ca fiind în oraș. Mă rog, eu mă informasem și știam că nu este așa, însă au fost mulți care s-au certat cu ghida noastră de acolo, Daniela, de parcă era femeia vinovată că românii vând pachete cu date incorecte. Apropo de Daniela, care locuia de peste 20 de ani undeva în apropiere de Lefkoșa, împreună cu familia ei turco-cipriotă, trebuie să vă spun că a fost o drăguță care mi-a adus pastile de durere în gât ca să mă tratez, plus, în seara dinaintea zilei mele de naștere, pentru că era posibil să nu ne întalnim pentru că grupul a plecat într-o excursie lungă de o zi în Ciprul de Sud, a venit la mine în cameră cu o mică prăjiturică care avea o lumânare aprinsă și mi-a cântat "mulți ani trăiască", deși nu i-am adus nici un beneficiu, că n-am fost în stare să mă duc în excursiile organizate.

lobby-ul hotelului

vedere din cameră

au fost și curajoși care făceau baie în mare, deși apa avea maxim 20 de grade
În partea a doua a circuitului am avut half-board, pentru că mesele, de data asta, erau aidoma celor din marile resorturi turcești. Din păcate, din cauza stării  de sănătate precare n-am avut deloc poftă de mâncare și nu m-am bucurat de bunătățile disponibile.
De exemplu, în seara de 8 martie, după ce tuturor femeilor care intrau în restaurant li s-a oferit câte o gerbera albă foarte frumoasă, ne-a întampinat următoarea imagine :P


După cum am spus deja, Salamis Bay Conti Resort este la distanță de orășelul Famagusta (cca. 12 km.), iar transportul este asigurat de o chestie dintr-aia gen trenuleț de litoral, cu un program ciudat, așa că nu am părăsit resortul în cele 3 zile. A doua zi după ce am ajuns la hotelul din Famagusta, a fost ziua mea și m-am gândit că nu mi-ar strica să merg la SPA, că tot intra în beneficiile pachetului pe care îl aveam. Am stat la sauna uscată vreo 20 de minute și apoi m-am dus la piscinele interioare cu apă încălzită, în speranță că o să-mi treacă răceala mai repede.
Aici am avut un incident destul de neplăcut. Cum nu știu să înot, am intrat într-unul din bazinele cu apă mică unde mai era doar o familie tânără de ruși cu o bebelușă mică-mică de vreo 5-6 luni căreia îi puseseră aripioare gonflabile și dădea din mânuțe și piciorușe de mamă-mamă. Când m-a văzut, a venit râzând direct la mine, așa că m-am jucat un pic cu ea, făcând-o "avion" în apă. La un moment dat am împins-o spre maică-sa și, după câteva clipe, am simțit un corp ud prelingându-se pe lângă mine. M-am întors brusc și am apucat să văd, înainte de recul, un individ negricios care se uita la mine cu niște ochi bovini. M-am ridicat din acel loc și cum individul nu dădea semne că se retrage, am ieșit din bazin și m-am dus din nou, pentru scurt timp, la saună. N-am rezistat nici 5 minute și când am ieșit, hărțuitorul era în hol și tot bolborosea către mine chestii în turcește, aținându-mi calea. Am solicitat ajutorul tipului de la pază, însă înainte de a veni, urâtul a ieșit din incinta SPA-ului. După ce i-am zis pe scurt celui de la pază de incident, m-am dus la vestiar să-mi iau rucsacul ca să plec, timp în care a venit o fată de la customer service care și-a cerut scuze pentru incident și, pentru că e ziua mea, m-a întrebat dacă accept o cină pentru 2 persoane la restaurantul chinezesc din resort, în semn de mulțumire pentru înțelegerea de care am dat dovadă :D și n-am refuzat. Mai târziu, a venit în cameră room-service-ul și mi-a adus o mică atenție din partea managementului.


Cum nu avea cine să-mi facă poze, mi-am făcut eu una în lift :D

eu, la împlinirea a 50 de ani 
Seara, după cina de la restaurant, am fost și la restaurantul chinezesc care era în alt corp de clădire al resortului, însoțită de colega mea de cameră din acel sejur, doamna Revena. Mâncarea chinezească nu mi-a plăcut prea mult, poate și pentru că era cu totul altfel gătită decât e la noi.


Așa s-a încheiat ziua mea și mai urma doar o singură zi plină din circuit, când n-am făcut mai nimic. Am hoinărit prin jur, am stat la soare și în lobby pentru că era semnal wi-fi mai bun și am citit ziare, am răspuns la mesaje etc. Necazul cu insula Cipru e ca partea de sud este în U.E, deci se poate folosi roaming de date și voce a operatorilor de telefonie mobilă din România fără restricții, contra unei sume derizorii, însă în nord, operatorii de telefonie mobilă sunt turci, așa că roamingul implică niște costuri foarte mari. Eu mi-am cumpărat o cartelă telefonică pe care am dat 50 de lire și care conținea, în principal, servicii de date de 5 Gb și servicii de voce infime, că tot nu aveam de gând să sun prea des. Oricum, au fost îndeajuns cât să-mi sun mama (care nu are Facebook) de vreo 2 ori. Când am fost la Nicosia, am profitat că puteam să sun de pe abonamentele românești și am făcut o mică teleconferință cu ea, că așa ne-am obișnuit, să vorbim zilnic.

terasa resortului


În ultima zi, după ce am luat micul dejun, am plecat către sud cu autocarul, pentru că la ora 12,30 plecam spre țară.



Din avion, îmi iau rămas bun de la insulă, pînă în octombrie, când mă voi întoarce pentru 2 săptămâni.

Larnaca, cartierul Skala, aflat în apropierea aeroportului
Și ultimul selfie, înainte de decolare :P


Larnaca, văzută de sus
Asta a fost tot, oameni buni! Sper că v-a plăcut :)

luni, 7 mai 2018

Am fost în Cipru de Nord (I)


Nu, nu recent, ci de ziua mea, în martie. Dar am zis că poate vreți să știți cum e si mi-am înfrânt lehamitea de blog și am zis să vă povestesc.
Pentru că am fost singură și n-am vrut să plătesc suplimentul de single, care era destul de consistent, am optat să cumpăr pachetul de circuit de la o agenție parteneră despre care citisem că e OK, Bavaria Tour. Circuitul a fost organizat de Karpaten Turism, doar că ei nu acceptau să facă partaj și mă obligau să plătesc 190 de euro, suplimentul de single. Trec peste faptul că m-am rugat o săptămână de angajatele și patroana Bavaria Tour să-mi trimită factura și apoi, încă o săptămână să-mi trimită contractul (n-am mai întâlnit până acum prestatori de servicii mai dezinteresați și nepoliticoși cu clienții, până la angajații și patroana Bavaria Tour!) și să vă spun cum a fost circuitul în sine.
Pentru că plecarea de la Otopeni spre Larnaca era dis de dimineața și nu aveam nici o cursă de avion care să ajungă în timp util de la Iași, am fost nevoită să plec spre Otopeni cu un microbuz TEISA. Tot drumul a fost foarte frig în mașină ( la Iași erau în dimineața aia -18 grade!), drept urmare am stat îmbrăcată cu geaca, cu fularul la gât și căciula pe cap până pe la Buzău :( Odată îmbarcați în avionul de Larnaca, în timp ce rulam pe pistă și se făcea instructajul uzual, aeronava s-a oprit frumușel, s-au deschis ușile și am stat așa mai bine de o oră (eram fix lângă o ușă, afară era foarte frig și zăpadă!) până au remediat o defecțiune. De ce vă tot zic de frigul îndurat în acea zi? Pentru că tot circuitul am fost foarte bolnavă și nu mi-a tihnit nimic. N-am avut chef nici să mă plimb, nici nu am mâncat bunătăți, deși aveam, slavă Domnului, de unde... Am fost nevoită să iau Amoxicilină pentru a-mi trata laringo-faringita. Btw, medicamentele sunt mult mai ieftine acolo decât la noi. Pentru o cutie de Amoxicilina de 500 mg (24 pills) și un spray pentru desfundat nasul am dat 11 lire  și 80 de kuruși (11,80 lei). Ambele erau produse de Merck, în UK.
De la aeroportul Larnaca ne-a preluat un autocar care ne-a trecut în Ciprul de Nord (v-am povestit despre situația politico-administrativă de pe insulă aici) prin check-point Metehan, cel mai apropiat de prima noastră destinație Kyrenia/Girne.
Am ajuns la hotelul LA Hotel & Resort din Lapta, satul Lapta/Lapithos fiind situat pe malul mării, desigur, însă la cca. 15 km. de orașul Girne.

Infinity pool la LA Hotel & Resort Girne
Resortul de 4 stele e cumva ca un 2 stele de la noi, cu mobilier și furnituri vechi-vechi și uzate, doar că oamenii de acolo sunt muuuuult mai amabili decât cei din turismul românesc. Restaurantul arăta fix ca un restaurant de hotel al sindicatului de pe la noi. Pentru că acolo boala mea a atins apogeul, cei de la restaurantul hotelului mi-au pregatit in fiecare dimineață (acolo am avut doar micul dejun), o farfuriuță cu felii de lămâie, pliculețe de ceai și cutiuțe cu miere de albine, pe care s-o iau cu mine în cameră ca să-mi fac ceai (în cameră aveam kettle, cești și lingurițe).
Pentru a merge în oraș se putea lua un dolmuș (microbuz hârbuit :P), iar biletul costa 5,5 lire (turcești) adică vreo 5 lei 50, în martie paritatea fiind de 1 la 1. Apropo de bani, este de preferat pentru cei care călătoresc în Ciprul de Nord să schimbe euro în lire turcești, pentru că, deși sunt mulți comercianți care acceptă și euro, cursul de schimb folosit de vânzători e de obicei în defavoarea clientului. Eu aș fi vrut să schimb lei in lire încă din România, însă, din păcate, la Iași e considerată monedă exotică și nu este de găsit în bănci/case de schimb valutar. Din informațiile mele, moneda este tranzacționată peste tot în zona Dobrogea unde există o mare comunitate de etnici turci, tătari care călătoresc des în Turcia.
Să nu uit să vă spun că în mai toate magazinele se poate plăti cu cardul.
Chiar a doua zi cum am ajuns acolo m-am și dus la Girne, unde m-am învârtit un pic, am căscat gura de clădiri și oameni, am intrat în 2 magazine (LC Waikiki și Terranova), am mâncat un kebab de pui cu ayran și am luat dolmușul înapoi la hotel.

clasicul donner kebab 

Drumul înapoi nu a mai fost așa de scurt, pentru că la întoarcere traseul este prin partea de sat care e sus pe munte și apoi coboară la șoseaua principală unde era și resortul la care am stat. N-am făcut poze pentru că deja mă pleoștisem tare și legănatul microbuzului mă făcea aproape să ațipesc.
A treia zi a fost programată o excursie la Lefkoșa (Nicosia, partea turcă), iar eu am profitat de ocazie să trec în sud și să merg până la magazinul Sportsdirect. Mi-am luat niște papuci sport Kappa și câteva tricouri LA Gear, ca erau la oferta (2 la 8,50 euro)
Pe drumul înapoi spre check-pointul Ledra Street, am intrat într-un magazin H&M cât să văd ce mai e nou și unul Flying Tiger, un brand danez pe care-l iubesc și mi-am luat câteva mărunțișuri, în principal chestii de ronțăit.
Am trecut frontiera la timp cât să mă mai plimb un pic prin Lefkoșa, să mănânc ceva la un restaurant și să urc în autocarul care ne aștepta să ne ducă înapoi la Girne.
A patra zi mi-am petrecut-o în pat, dormind. După o noapte grea, cu febră mare, dureri de cap, în gât, frisoane etc., m-am trezit dimineață cât să mă târâi la restaurant și să mănânc ceva și la un magazin din apropiere de unde mi-am cumpărat o sticlă de apă și, apoi am dormit până la 17.30. Practic am dormit toată ziua.


vedere din balconul camerei de la LA Hotel & Resort Kyrenia/Girne

unul din mulții pisici care populau curtea interioară a resortului
Mâine am să public partea a doua a relatării, pentru a nu face postarea asta kilometrică și a nu vă plictisi.
Stay tuned!