La 3 săptămâni de la întoarcere, mă învrednicesc și eu să scriu câteva cuvinte despre minunatul sejur.
Am plecat cu o ofertă ultra last minute a companiei Tez Tour şi am călătorit spre Heraklion, "capitala" insulei Creta, cu un charter Blue Air. Cu ocazia asta, am bifat și o premieră personală: primul zbor :)
Până atunci nu mai avusesem ocazia să călătoresc cu avionul, iar acest prim drum, un zbor lin, destul de scurt (o oră și 50 de minute) mi-a dat totuşi ceva emoții pe care, însă, nu le-am exteriorizat de jenă :)
Resortul la care am fost cazaţi se numeşte
Gouves Sea & Mare şi a fost o experienţă plăcută, în mare parte datorită personalului care era foarte prietenos, fără ca amabilitatea şi zâmbetele afişate să pară a fi forţate. Regimul de masă a fost all inclusive. Zic regim de masă, pentru că înafara mâncării şi băuturii, alte activităţi nu mai existau în cadrul acestui all inclusive. Asta e!
În imediata apropiere a hotelului era o plajă cu nisip, destul de lată, pe care eu însă nu am folosit-o pentru că nisipul era încă rece, iar de apa mării nici nu merită să mai spun. Cred că era foarte, foarte rece. V-aţi prins că n-am avut curajul s-o încerc, în parte şi de teama să nu mă întoarcă răceala de care am suferit în zilele dinaintea plecării.
La piscină, în schimb, a fost perfect. Nici aici apa nu era încă la o temperatură pe care s-o consider plăcută îmbăierii, însă cum temperatura aerului a fost în medie de 26-27 de grade (cu excepţia a două zile în care au fost 30 de grade), mă răcoream bând limonadă şi bere.
Restul timpului, în special după-amiezele, îl foloseam să ne plimbăm.
|
drumul spre staţia de autobuz |
|
marea, chiar vizavi de intrarea în resort, în ultimele zile un pic neliniştită |
|
o bisericuţă în apropierea resortului, care a fost tot timpul închisă |
În peregrinările mele zilnice am întîlnit deseori planta asta căreia nu i-am gasit niciunde denumirea şi nici localnicii nu au stiut sa-mi zică cum se cheamă. Florile miros fantastic de bine (aduc cu iasomia).
Într-o după-amiază am mers cu autobuzul (transport public) la Heraklion, un orăşel destul de modest, cu mulţi ţigani (ţigănci "cu fuste" care cerşeau). Nu, nu erau români, ci indigeni :D
Centrul oraşului este considerată Piaţa cu lei, numele trăgându-i-se probabil de la leii micului obelisc al fântânii Morosini.
Creta a fost foarte mulţi ani (din secolul 13 până în sec.17) sub dominaţia veneţienilor, lucru lesne de observat şi din vestigiile veneţiene rămase.
|
Fortăreaţa Koules, aflată în restaurare, deci nevizitabilă :( |
|
portul veneţian |
|
un zid de apărare şi dig foarte lung din prelungirea fortăreţei, loc de marş, jogging şi plimbare pentru localnici |
|
un mic scuar în laterala bisericii Sf. Titus (Agios Titos) din Heraklion |
|
o altă fântână, în apropierea Arsenalului veneţian |
|
portocale :) |
Ne-am întors acasă după o săptămână şi, de atunci, visăm la o altă vacanţă mai spre toamnă, tot într-o zonă caldă :)