Se afișează postările cu eticheta Romania. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Romania. Afișați toate postările

duminică, 30 iunie 2013

Mini-vacanță de Rusalii, ziua 3


În noaptea dinaintea ultimei zile petrecute la munte, nu prea am avut somn. Așa se face că pe la două noaptea am ieșit pe balcon să fotografiez Luna, aflată cu câteva ore înainte la perigeu. Tocmai se ridica o ceață care a făcut ca astrul ceresc să se vadă cu halou.


Dimineață, pe la 11, ne-am hotărât să plecăm spre casă, nu înainte de a cumpăra un kurtos kalacs (din care am tot mâncat vreo două zile!) și o langoașă cu smântână și cașcaval.


Prin Cheile Bicazului, am profitat de faptul că ne deplasam cu viteză redusă și am făcut câteva poze.




Am oprit pentru vreo două ore la Piatra Neamț, la un magazin de unde voiam să-mi cumpăr ceva (și mi-am cumpărat altceva =)) ) și apoi, drum întins spre Hanul Ancuței unde stabilisem cu prietenii noștri să oprim și să bem un suc/o bere înainte de a ajunge acasă.
Chiar înainte de de a ajunge acolo, am avut parte de un eveniment neplăcut. O mașină care rula din sens invers cu viteză foarte mare a intrat în derapaj, soțul meu a reușit s-o evite și, în urma noastră s-a răsturnat pe câmp de câteva ori aterizând pe roți. Deși din poza mea drumul arată destul de animat, la momentul producerii accidentului, înafară de noi, nu mai era nimeni, așa că am sunat la 112, dar, în ciuda recomandărilor operatoarei, nu am vrut să mă apropii (erau cam la 300 de metri de noi)  pentru a da relații despre starea victimelor pentru că mi se făcuse un pic rău și nici primul ajutor nu știu să-l acord. N-a durat foarte mult până să se adune lume și unul din ei a sunat la 112, așa că eu am renunțat pentru că nu aveam ce să le mai spun polițiștilor decât că ocupanții mașinii au ieșit pe picioarele lor.


Ne-am continuat drumul și am oprit pentru aproximativ o oră la Hanul Ancuței, un restaurant urâțel, cu o servire destul de proastă. După cum puteți observa, terasa era plină, lume era și înăuntru, și totuși de servire se ocupa doar un singur ospătar care se învârtea ca o muscă fără cap.


Pe la 5 am ajuns acasă, mulțumiți de scurta noastră călătorie și de faptul că ne-am întors sănătoși.
Mâine am să vă arăt micile achiziții făcute cu ocazia asta, însă vă avertizez de pe acum că am fost mai mult decât temperată :p

sâmbătă, 29 iunie 2013

Mini-vacanța de Rusalii, ziua 2

Continuu mini-serialul Lacu Roșu cu cea de-a doua zi, cea în care am călătorit în împrejurimi.
Mai întâi, am zis să vă arăt peisajul pe care-l vedeam din balcon.





Pentru că în Lacu Roșu nu e nici un bancomat și aveam nevoie de bani cash, duminică am hotărât să mergem într-o vizită la Gheorgheni, capitală de județ Harghita. Orașelul e foarte mic și total neinteresant (din păcate!) și, după o scurtă incursiune la un Kaufland care avea vreo două magazine deschise și de unde am făcut o micuță achiziție, pe care am să v-o arăt separat, am plecat în căutarea unui ATM BRD, ca eu de ăsta aveam nevoie. Rulam pe străzile pustii, de parcă căutam tips-uri de hold-up =)) L-am găsit destul de repede la o agenție desființată poziționată lângă o crâșmă destul de animată, comparativ cu restul orașului, și ne-am întors spre Lacu Roșu.
Pe drum ne-am oprit de câteva ori să facem câteva poze, pentru că ocazii să fiu fotografiată împreună cu soțul sunt puține. De obicei, îl fotografiez eu pe el și el pe mine :p


Pe drum, am hotărât să ne oprim la o pensiune aflată undeva la jumătatea distanței dintre cele două localități, ca să mâncăm.


Pensiunea se numește Erdelyi Gonduzo și e amplasată într-un loc tare frumos. Am mâncat ciorbă țărănească acrită cu varză murată și dreasă cu smântână. O minunăție!
Am vrut să vedem cum arată o cameră pentru ca are un preț foarte bun (100 de lei/noapte) și ne-a fost arătată. N-am ratat ocazia să facem poze în balconul dotat cu balansoare din lemn. Doamne, ce plăcut era să te legeni!


Pe drum ne-am oprit de mai multe ori pentru că era foarte cald, deși ne aflam în munți și, mai mult, n-am vrut să pierdem ocazia de a zburda un pic prin iarbă.


Soțul meu îi oferă flori Cristinei, prietena colegului nostru, în timp ce eu abia mă apuc de cules :D
Seara, am ieșit să luăm aer și ne-a prins ploaia, așa că ne-am refugiat din nou la restaurant, la Zoli






Și așa a mai trecut o zi din scurta noastră călătorie.
Mâine, ultima zi de Lacu Roșu și drumul cu peripeții spre casă. See ya!

vineri, 28 iunie 2013

Mini-vacanţa de Rusalii, ziua 1

Încercăm, eu şi soţul meu, să instituim un obicei ca în weekend-ul prelungit ocazionat de sărbătoarea Rusaliilor, să plecăm undeva, nu foarte departe, ca un preludiu al concediului ce va să vină peste o lună.
Dacă anul trecut am fost la Dorna Arini, anul ăsta am dat o şansă unui loc pe care, nici eu şi nici soţul, nu l-am mai vizitat din studenţie: Lacu Roşu.
Aşa că sâmbătă, pe la 8 jumătate, ne-am îmbarcat în maşină şi am făcut prima oprire la Piatra Neamţ, un oraş care mie mi-a plăcut.


N-am vrut să ratăm ocazia de a vedea oraşul de sus, aşa că am făcut o tură cu telegondola care operează în oraş. Plecarea e undeva în apropierea gării, iar punctul terminus este o înălţime de pe care poţi observa oraşul. Drumul dus-întors costă 16 lei de persoană, la care se mai adaugă 20 de lei reprezentând garanţia cardului de acces, sumă care ne-a fost returnată la întoarcere. Parerea mea e că au fost nişte bani cheltuiţi aiurea, însă, cum nu a avut nimeni cine să ne spună că nu-i nimic extraordinar, spectaculos, am căzut în capcană. Călătoria durează vreo 5 minute, timp în care nu "survolezi" decât un cartier de case vechi, nişte hale vechi, dezafectate şi, mai apoi, un fel de pădure de salcâmi aflată pe versant. Odată ajunşi sus, ne-am învârtit un pic pe acolo până n-am mai suportat manelele care urlau în boxele unui restaurant aflat acolo şi am coborât mintenaş.



Ne-am continuat drumul şi, la intrarea în Cheile Bicazului, am făcut o scurtă oprire, motiv de-o poză.


La destinaţie, floricele frumoase pe care n-am rezistat să nu le pozez, mai ales că plăuase şi se vedeau picăturile de apă pe clopoţei
Digitalis grandiflora
După-amiază, ne-am cazat şi am ieşit să mâncăm ceva, undeva. Am mâncat câte o ciorbă de legume proastă şi scumpă la o terasa de lângă lac (Terasz) şi ne-a prins ploaia. Da' ce ploaieeee!
Noroc că aveam haine de ploaie şi, deşi mai picura un pic, am plecat să explorăm împrejurimile.

stânga, restaurantul Panorama (se mănâncă foarte bine şi nu-i scump, iar chelnerul Zoli e amabil şi frumuşeeeeel! :p)
în spate, Lacu Roşu, destul de sinistru pe vreme ploioasă


drumul spre hotelul Iaşicon, cel la care am avut cazare
Da, în mână aveam o pungă de pufuleţi, capac peste ciorba "delicioasă" :D

în parcarea hotelului
Ziua s-a încheiat destul de repede, nu înainte de a descoperi ca "gard în gard" cu noi (de fapt, camera de lângă :p), este cazat un coleg de serviciu cu prietena lui, nişte persoane tare simpatice cu care, de altfel, ne-am petrecut următoarele două zile.
În articolele viitoare am să vă arăt pe unde am umblat şi ce-am mai văzut, so, stay tuned!

luni, 18 februarie 2013

Semnează petiţia „interesul public mai presus de gustul publicului”!

Consiliul Naţional al Audiovizualului (C.N.A.) a lansat această petiţie pentru că, zic ei: 

"Valul din ce în ce mai mare de mizerie propagat prin televiziuni poate zdrobi valorile națiunii.
 Încurajarea promiscuității, a alcoolismului și infidelității, a violenței și vulgarității, promovarea caracterelor murdare și a lipsei de încredere în oameni trebuie să fie oprite dacă vrem ca viitorul copiilor noștri să nu fie stigmatizat irecuperabil de aceste vicii."

Eu, recunosc că, am luni bune de când nu mă mai uit la televizor, pentru că emisiunile de la posturile româneşti nu fac decât să mă revolte, îngreţoşeze şi mai numiţi voi reacţiile provocate de modul în care se face televiziune în România. 
Dacă prin semnarea acestei petiţii pot contribui la diminuarea flagelului (pentru că eu cred că e deja un flagel!), atunci o semnez cu cea mai mare plăcere şi vă îndemn şi pe voi, cititorii mei, s-o faceţi.

joi, 7 iunie 2012

Mini-vacanţă la Dorna Arini

Ştiind că luni, pe 4 iunie e zi liberă, am cumpărat un voucher prin intermediul FunGroup, pentru 2 nopţi cazare cu mic dejun la complexul Dorna Arini, un complex pe care l-am tot văzut de la distanţă de câte ori am fost la Ortoaia , însă n-am ajuns niciodată acolo. Review-urile bune de pe booking.com m-au convins că merită sa-i dau o şansă.
Am plecat sâmbătă dimineaţă, un drum anost, cu ploi sporadice de scurtă durată, fapt ce m-a întristat oarecum, pentru că mă gândeam că o să ne petrecem timpul mai mult în camera de hotel.
În Pasul Mestecăniş ne-am oprit un pic, să treacă ploaia
Odată ajunşi pe la 3 după-amiază, ne-am cazat şi, primul lucru pe care l-am făcut a fost să verific wireless-ul cu care se laudă complexul că e disponibil şi în camere. Este, însă cu intermitenţe. Norocul a fost că am identificat încă o reţea necodata înafara celei de la complex care, deşi avea semnalul mai slab, măcar nu se întrerupea.
Primele poze de la complex




Complexul se află în aceeaşi curte mare cu mânăstirea Acoperământul Maicii Domnului. Turnul ăsta, care m-a fascinat (se vede, nu? :D) este clopotniţa mânăstirii.
În ceea ce priveşte celelalte facilităţi ale complexului, am beneficiat doar de mic dejun (bufet suedez) foarte bun şi un masaj de relaxare de jumătate de oră (sfertul meu de oră plus sfertul soţului), în cadrul bazei de tratament aflată la ultimul etaj al hotelului. Am vrut să luăm prânzul sâmbătă, însă ne-am răzgândit pentru că meniul era de tip cantină (deşi restaurantul apare ca fiind de 3 stele), aşa că ar fi trebuit să dăm 20 de lei de persoană pentru unicul meniu disponibil (o supă cu tăiţei, un pilaf cu carne de pui şi o banană) care mi s-a părut exorbitant, aşa că am mers la Vatra Dornei şi am mâncat acolo ce ne-am dorit.

pe podul peste Dorna


în parcul oraşului

Drumul de acces spre complex este infernal! De la strada asfaltată (cu găuri) până la hotel sunt 3 kilometri de drum forestier de tipul "te fereşti de-o groapă, dai în alta", aşa că, cu o maşină joasă (eu am Kia Cee'd)  îl parcurgi în cca. 15 minute.
Timpul a trecut foarte repede, iar luni, după micul-dejun, am plecat spre casă. La întoarcere am ocolit pe la Bicaz pentru că-şi dorea soţul să revadă barajul, deşi ştia că drumul este foarte prost.

drumul de acces spre debarcaderul de pe lacul Bicaz

vaporaşul de agrement
Nici la lac nu am avut ce face, pentru că la restaurantul de acolo erau toate atât de scumpe (o ciorba de legume 13 lei!) şi nici atitudinea personalului nu te îmbia la stat. A vrut soţul să bea o bere fără alcool şi să cumpere un pachet de ţigări şi ni s-a spus că nu au ţigări pentru că mai bine de 90% din salariaţi sunt nefumători. Am întrebat care-i relevanţa, că doar n-au deschis afacere pentru salariaţi şi ni s-a întors spatele Ne-am continuat drumul şi la ora 5 am intrat în casă, cu gândul să fac o baieeeee! Tare bine mai este la mine acasă...

joi, 1 decembrie 2011

La mulți ani, România!


Iubesc România!
Dacă mă întrebați de ce, am să vă răspund folosind șabloanele binecunoscute: pentru că e țara în care m-am născut și în care s-a născut tata, pentru că aici mi-am trăit toată viața de până acum. Nu am dorit niciodată să o părăsesc definitiv, pentru că eu consider că mi-e bine aici. Aici e familia mea, aici îmi sunt parte din prieteni, aici sunt amintirile mele...