În urmă cu câteva zile am fost contactată de Mădălina Stama de la femini.ro, pentru a acorda un interviu pe tema protecției solare.
Colaborarea a mers strună și, iată, vă las acum, aici, link către articol.
Nu știu cât de folositor e pentru alții ceea ce spun eu acolo, însă trebuie să vă asigur că am abordat subiectul cu maximă sinceritate.
Articolul face parte dintr-o serie de interviuri acordate de bloggerițe din România, iar pe site-ul femini.ro puteți găsi multe subiecte interesante atât din beauty, cât și din fashion, sănătate și timp liber.
Aștept feedback-ul vostru cu nerăbdare! :)
P.S. AMR Creta 4 zile!
Se afișează postările cu eticheta eveniment. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta eveniment. Afișați toate postările
joi, 2 iunie 2016
Am acordat primul meu interviu
Etichete:
Blogger
,
eveniment
,
ineptii
,
părerea mea
duminică, 5 iulie 2015
Am fost la SofistiCAT
Nu pot să spun că m-a impresionat în vreun fel bazarul organizat în beneficiul pisicilor fără stăpân.
Am ajuns pe la 12, pe o căldură destul de mare, mergând pe jos de acasă și până la Embargo, localul pe terasa căruia s-a ținut evenimentul.
Nu știu ce să spun, că nu vreau să supăr pe nimeni, însă înafara cărților și câtorva bijuterii, lucrurile donate erau din seria "luați-le că tot voiam să le arunc" :( Pantofi uzați, poșete sintetice cu urme vizibile de deteriorare, haine uzate...
Nu mi-a plăcut, trebuie să recunosc. De aceea nici nu am stat mai mult de 15 minute, cu tot cu socializarea cu una dintre organizatoare, cea căreia îi dădusem acu câteva zile cărțile pentru a fi vândute la bazar.
Consider că am pierdur timpul cu drumul până acolo și mai bine mă limitam la donație. Doar că nu aveam de unde să știu cum avea să fie, fiind și primul eveniment de gen la care am participat.
Oricum, sper ca cărțile donate de mine să se vândă și bănuții adunați să contribuie la bunăstarea pisicilor fără stăpân.
Am ajuns pe la 12, pe o căldură destul de mare, mergând pe jos de acasă și până la Embargo, localul pe terasa căruia s-a ținut evenimentul.
Nu știu ce să spun, că nu vreau să supăr pe nimeni, însă înafara cărților și câtorva bijuterii, lucrurile donate erau din seria "luați-le că tot voiam să le arunc" :( Pantofi uzați, poșete sintetice cu urme vizibile de deteriorare, haine uzate...
Nu mi-a plăcut, trebuie să recunosc. De aceea nici nu am stat mai mult de 15 minute, cu tot cu socializarea cu una dintre organizatoare, cea căreia îi dădusem acu câteva zile cărțile pentru a fi vândute la bazar.
Consider că am pierdur timpul cu drumul până acolo și mai bine mă limitam la donație. Doar că nu aveam de unde să știu cum avea să fie, fiind și primul eveniment de gen la care am participat.
Oricum, sper ca cărțile donate de mine să se vândă și bănuții adunați să contribuie la bunăstarea pisicilor fără stăpân.
miercuri, 1 iulie 2015
Veniți la Bazarul SofistiCAT?
Bazarul va reuni haine, bijuterii, jucarii copii, home&deco, flori din hartie, carti si multe alte minunatii donate de artisti dornici sa sprijine conceptul Catelier, precum si multi alti iubitori de animale.
Evenimentul se va desfasura sub forma unui bazar caritabil in care participantii vor putea cumpara obiecte de toate felurile, in timp ce se racoresc cu o limonada la terasa alaturi de prieteni.
Toate fondurile stranse in urma acestor vanzari vor fi directionate catre ingrijirea animalelor fara stapan din Iasi si constructia unui tarc in aer liber pentru pisicile de la Catelier.
Daca doriti sa donati produse pentru vanzare, nu ezitati sa ne contactati la numerele de telefon disponibile mai jos. Voluntarii Catelier sunt disponibili pana pe 3 iulie, de luni pana duminica, intre 8.00 si 21.00 (daca nu sunt ocupati sa alinte vreun animalut :D) si pot prelua personal produsele din orice colt al orasului:
Olti – 0762.298.786
Venera – 0751.403.020
Adina – 0740.453.135
Mihaela – 0757.796.151
Mai multe informatii despre conceptul Catelier puteti citi aici:
Va asteptam la Bazar SofistiCAT!"
sursa: pagina de Facebook a evenimentului Bazar SofistiCAT
Mâine vreau să contactez pe una din fete și să donez niște cărți.
Ce ziceți fetelor din Iași, ne vedem duminică la Embargo? :)
luni, 16 septembrie 2013
Domnişoara
Astăzi m-au asaltat amintirile.
Poate şi pentru că festivităţile de deschidere a anului şcolar s-au ţinut la şcoala mea. Şcoala 13 (acum "Alexandru cel Bun") va fi până la sfârşitul vieţii mele, şcoala mea.
Au trecut 39 de ani de la acea zi din care eu nu-mi mai amintesc ABSOLUT nimic! Nici cine m-a dus la şcoală, nici cum m-am simţit în ziua aia... Nimic. Şi nu, nu-i din pricina vârstei, pentru că gânduri despre evenimentul cu pricina am mai avut de-a lungul vieţii, cu acelaşi rezultat =((
Astăzi, însă, am citit un articol care m-a emoţionat teribil (recunosc ca mi-au dat şi lacrimile, noroc că nu era nimeni în birou). Este despre şcoala mea, şi despre învăţătoarea mea, doamna Câtia, pe atunci domnişoara Eugenia Diaconu.
Nu a fost prima mea învăţătoare, pentru că în clasa întâi am avut-o pe doamna Sarmiza (şi nu mai ştiu cum) care, din nu ştiu ce motive, a renunţat la noi din clasa a doua. La pensie nu cred să fi ieşit, că nu-mi amintesc să fi fost în vârstă. Aşa că, din clasa a doua am fost preluaţi de Domnişoara. Înaltă, cu părul lung şi creţ, cu talie subţirică, era o frumuseţe. Şi noi o iubeam, chiar dacă ne şi temeam un pic de ea. Cum "călcam pe bec", cum părinţii aflau şi "o furam" seara de nu ne vedeam, pentru că Domnişoara a vrut să scoată oameni din noi, iar pe vremea aceea tuturor părinţilor le păsa de copiii lor.
Dacă scriu (oarecum) corect în limba română (ceea ce mă face să fiu uneori "a grammar nazi" :p) i-o datorez Domnişoarei învăţătoare.
Am luat o poză de pe blogul Andei-Elena Pintilie şi sper să nu se supere. Voiam s-o am, pentru că doamna în albastru e Domnişoara!
Au trecut anii peste noi şi, chiar dacă nici ea nu mai are părul lung şi creţ şi, dacă nu mă înşel, e deja bunică, iar eu nu mai sunt demult şcolăriţa ochelaristă cu cozi lungi, pentru mine va rămâne veşnic Învăţătoarea mea.
Poate şi pentru că festivităţile de deschidere a anului şcolar s-au ţinut la şcoala mea. Şcoala 13 (acum "Alexandru cel Bun") va fi până la sfârşitul vieţii mele, şcoala mea.
Au trecut 39 de ani de la acea zi din care eu nu-mi mai amintesc ABSOLUT nimic! Nici cine m-a dus la şcoală, nici cum m-am simţit în ziua aia... Nimic. Şi nu, nu-i din pricina vârstei, pentru că gânduri despre evenimentul cu pricina am mai avut de-a lungul vieţii, cu acelaşi rezultat =((
Astăzi, însă, am citit un articol care m-a emoţionat teribil (recunosc ca mi-au dat şi lacrimile, noroc că nu era nimeni în birou). Este despre şcoala mea, şi despre învăţătoarea mea, doamna Câtia, pe atunci domnişoara Eugenia Diaconu.
Nu a fost prima mea învăţătoare, pentru că în clasa întâi am avut-o pe doamna Sarmiza (şi nu mai ştiu cum) care, din nu ştiu ce motive, a renunţat la noi din clasa a doua. La pensie nu cred să fi ieşit, că nu-mi amintesc să fi fost în vârstă. Aşa că, din clasa a doua am fost preluaţi de Domnişoara. Înaltă, cu părul lung şi creţ, cu talie subţirică, era o frumuseţe. Şi noi o iubeam, chiar dacă ne şi temeam un pic de ea. Cum "călcam pe bec", cum părinţii aflau şi "o furam" seara de nu ne vedeam, pentru că Domnişoara a vrut să scoată oameni din noi, iar pe vremea aceea tuturor părinţilor le păsa de copiii lor.
Dacă scriu (oarecum) corect în limba română (ceea ce mă face să fiu uneori "a grammar nazi" :p) i-o datorez Domnişoarei învăţătoare.
Am luat o poză de pe blogul Andei-Elena Pintilie şi sper să nu se supere. Voiam s-o am, pentru că doamna în albastru e Domnişoara!
Au trecut anii peste noi şi, chiar dacă nici ea nu mai are părul lung şi creţ şi, dacă nu mă înşel, e deja bunică, iar eu nu mai sunt demult şcolăriţa ochelaristă cu cozi lungi, pentru mine va rămâne veşnic Învăţătoarea mea.
joi, 4 iulie 2013
Restanțe
Pentru că de azi s-au anunțat din nou ploi, mi-am amintit că nu v-am arătat prin ce pericol a trecut Iașul anului 2013.
Da, e chiar el, prăpăditul râu Bahlui care străbate municipiul Iași.
Încă din primăvara anului trecut au început lucrări de reabilitare a albiei râului, lucrări întrerupte în iarnă și reluate când a venit căldura. A povestit de ele și Georgiana la vremea respectivă, că dumneaei locuiește mai în amonte de mine :p
Eeei, dar anul ăsta a venit rândul tronsonului ce se întinde între Podu Roș și Podul de Piatră, deci tranzitează și proximitatea mea. Tuburile alea pe care le vedeți în prima poză ar fi trebuit să fie folosite la o joncțiune cu canalizarea orașului pentru a drena albia, în vederea turnării betonului. Însă, deși sistemul există, se pare că au mai rămas niscaiva tuburi pe care mai să le ia apa. Ca să lucreze, domnii de la firma prestatoare au făcut baraje pentru porțiunile pe care lucrează, iar duminică noaptea, se pare, că au omis să desfacă unul dintre ele, așa că mai era un pic și apa năvălea și la mine în cartier. Că la mama oricum era. Până în Piața Voievozilor.
Țin minte inundațiile din 1975 când mama m-a luat în spate și, prin apă până la genunchi, m-a dus la bunica în Păcurari. Aveam o grijă ca nu cumva să mă ud la ghetuțe. Celebrele, printre cei din generația mea, ghetuțe din piele albă, cu vârful și ștaiful din lac negru. Sau grena.
Imediat după acele inundații, s-a trecut la înălțarea malurilor, astfel încât, deși a mai plouat abundent, Iașul nu a mai fost inundat niciodată.
Până luni, 1 iulie 2013. Din cauza lucrărilor, nici firma care se ocupă de apă și canalizare nu a putut să deverseze șuvoaiele preluate din canalizare în Bahlui, așa cum făcea de fiecare dată la ploile semnificative, cu voia celor de la Apele Române.
Sperăm ca la ploile ce vor veni zilele astea să nu mai trăim emoții precum cele de luni.
Iași, 1 iulie 2013-râul Bahlui |
Iași, 1 iulie 2013-râul Bahlui |
Iași, 1 iulie 2013 - râul Bahlui |
Da, e chiar el, prăpăditul râu Bahlui care străbate municipiul Iași.
Încă din primăvara anului trecut au început lucrări de reabilitare a albiei râului, lucrări întrerupte în iarnă și reluate când a venit căldura. A povestit de ele și Georgiana la vremea respectivă, că dumneaei locuiește mai în amonte de mine :p
Eeei, dar anul ăsta a venit rândul tronsonului ce se întinde între Podu Roș și Podul de Piatră, deci tranzitează și proximitatea mea. Tuburile alea pe care le vedeți în prima poză ar fi trebuit să fie folosite la o joncțiune cu canalizarea orașului pentru a drena albia, în vederea turnării betonului. Însă, deși sistemul există, se pare că au mai rămas niscaiva tuburi pe care mai să le ia apa. Ca să lucreze, domnii de la firma prestatoare au făcut baraje pentru porțiunile pe care lucrează, iar duminică noaptea, se pare, că au omis să desfacă unul dintre ele, așa că mai era un pic și apa năvălea și la mine în cartier. Că la mama oricum era. Până în Piața Voievozilor.
![]() |
strada Mușatini - sursa foto: Flacara Iasului |
Țin minte inundațiile din 1975 când mama m-a luat în spate și, prin apă până la genunchi, m-a dus la bunica în Păcurari. Aveam o grijă ca nu cumva să mă ud la ghetuțe. Celebrele, printre cei din generația mea, ghetuțe din piele albă, cu vârful și ștaiful din lac negru. Sau grena.
Imediat după acele inundații, s-a trecut la înălțarea malurilor, astfel încât, deși a mai plouat abundent, Iașul nu a mai fost inundat niciodată.
Până luni, 1 iulie 2013. Din cauza lucrărilor, nici firma care se ocupă de apă și canalizare nu a putut să deverseze șuvoaiele preluate din canalizare în Bahlui, așa cum făcea de fiecare dată la ploile semnificative, cu voia celor de la Apele Române.
Sperăm ca la ploile ce vor veni zilele astea să nu mai trăim emoții precum cele de luni.
miercuri, 15 mai 2013
Gala premiilor UNITER 2013 - frivolităţi cu poze
La cererea publicului spectator :p vă prezint ţinuta purtată de mine la gală.
Rochie Camaïeu, pantofi Graceland, cluch New Look şi pashmina s.h. :D
Mi-ar fi plăcut să port o rochie lungă, însă cum n-am, m-am mulţumit cu ce am şi zic eu că n-a ieşit chiar rău.
Evident, Diana e mai elegantă şi, în plus, mai are şi apanajul vârstei, aşa că arată foarte bine, nu?
şi, nu în ultimul rând, "prima familie a municipiului Iaşi"
La final vă las cu un fragment din mini-recitalul susţinut de violoncelistul Adrian Naidin, o prezenţă impresionantă
*Trebuie să vă spun că toate fotografiile, cât şi filmul, sunt făcute cu camera mea foto Sony CyberShot HX-9V, care, deşi destul de performantă, nu face lucrurile ca un DSLR bun :D
**Deasemeni, menţionez că toate fotografiile publicate de mine în articolele despre Gala premiilor UNITER 2013 sunt proprietatea mea şi pot fi preluate doar cu acordul meu expres şi cu indicarea sursei.
Rochie Camaïeu, pantofi Graceland, cluch New Look şi pashmina s.h. :D
Mi-ar fi plăcut să port o rochie lungă, însă cum n-am, m-am mulţumit cu ce am şi zic eu că n-a ieşit chiar rău.
Evident, Diana e mai elegantă şi, în plus, mai are şi apanajul vârstei, aşa că arată foarte bine, nu?
Pentru delectare, vă arăt poze făcute cu zoom, aşa că nu-s prea grozave, drept pentru care vă rog să mă iertaţi.
Mihai Malaimare |
Beatrice Rancea - director al Operei din Iaşi |
Ion Caramitru şi George Mihăiţă |
Ion Caramitru, Ana Maria Marinca şi "elegantul" :-/ director al TVR, Claudiu Săftoiu |
acelaşi Ion Caramitru cu Medeea Marinescu, o reală încântare pentru ochii privitorilor |
nepotul regelui Mihai, prinţul Nicolae, scremându-se să citească câteva cuvinte în limba română |
Ilinca Tomoroveanu şi soţul său, actorul Traian Stănescu |
primarul Gheorghe Nichita cu soţia, Florentina |
*Trebuie să vă spun că toate fotografiile, cât şi filmul, sunt făcute cu camera mea foto Sony CyberShot HX-9V, care, deşi destul de performantă, nu face lucrurile ca un DSLR bun :D
**Deasemeni, menţionez că toate fotografiile publicate de mine în articolele despre Gala premiilor UNITER 2013 sunt proprietatea mea şi pot fi preluate doar cu acordul meu expres şi cu indicarea sursei.
marți, 14 mai 2013
Premiile UNITER 2013
Lista completa a premiilor UNITER 2013:
Premiul
pentru cel mai bun spectacol: "Călătoriile lui Gulliver", montat la Teatrul
Național "Radu Stanca" din Sibiu
Premiul
pentru cea mai bună regie: Alexandru Dabija, pentru regia spectacolului
"Doua loturi", la Teatrul National București
Premiul
pentru cel mai bun actor în rol principal: George Costin, pentru rolul Maiorul
din spectacolul "Familia Tót", la Centrul Cultural pentru UNESCO
"Nicolae Balcescu" din București
Premiul
pentru cea mai buna actriță în rol principal: Imola Kézdi, pentru rolul din
spectacolul "Hedda Gabler", la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj
Premiul
pentru cel mai bun actor în rol secundar: András Hatházi, pentru rolul
Judecătorul Brack din spectacolul "Hedda Gabler", la Teatrul Maghiar
de Stat din Cluj
Premiul
pentru cea mai bună actriță în rol secundar: Eniko Györgyjakab, pentru rolul
Doamna Elvsted din spectacolul "Hedda Gabler", la Teatrul Maghiar de
Stat din Cluj
Premiul
pentru cea mai buna scenografie: Helmut Stürmer, pentru "Doua
loturi", la Teatrul Național București
Premiul
pentru cel mai bun spectacol de teatru radiofonic: "Suzana"
(scenariul și regia artistică Ilinca Stihi, o producție a Societății Române de
Radiodifuziune
Premiul
pentru cel mai bun debut: Silvia Török, pentru rolul Iris din spectacolul
"Fetița din bolul peștelui auriu", la Teatrul German de Stat din
Timișoara
Premiul
pentru critica teatrala: Octavian Saiu
Senatul
UNITER a acordat următoarele premii:
Premiul
de excelență - Teatrul Național București, "pentru conceperea și
realizarea excepțională a programului "Caragiale 2012"
Premiul pentru întreaga activitate - scenografie: Axenti Marfa
Premiul
pentru întreaga activitate - actor: Matei Alexandru
Premiul
pentru întreaga activitate - critic de teatru: Constantin Paiu
Premiul
pentru întreaga activitate - actrița: Leni Pintea- Homeag
Premiul
special pentru teatru de păpuși: Liviu Berehoi
Premiul
special pentru muzică de teatru: Tibor Cari
Premiul
de excelență pentru regie: Alexandru Colpacci
În
cadrul galei au mai fost decernate:
Premiul
pentru cea mai bună piesă româneasca a anului 2012: "Nostalgicii
călători", de Liviu Lucaci
Premiul
British Council: Mihai Malaimare
Premiul
special al presedintelui UNITER: poetul ieșean Emil Brumaru
Premiul
Mecena: Carmen Palade Adamescu
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)