Se afișează postările cu eticheta ineptii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ineptii. Afișați toate postările

marți, 29 noiembrie 2016

Credeți că e posibil?


În toți anii ăștia de când am blogul, nu m-a interesat niciodata să "cresc"numărul celor care mă urmăresc prin Google Friend Connect, pentru că mi-am zis că e OK puțini și buni. De fapt, fostul GFC, că acum nu știu cum îi zice, însă sigur nu GFC. Oricum, modul ăsta de a urmari un blog de pe platforma blogger, încă funcționează și e un reper important pentru cei care oferă colaborări cu bloguri.
Azi a venit timpul să recunosc că au fost situații în care am fost puțin frustrată de faptul că am fost refuzată atunci când am întrebat firme dacă vor să sponsorizeze un concurs la aniversarea blogului meu. Întotdeauna mi s-a spus că sunt urmărită, și deci citită, de prea puține persoane și că nu sunt interesați să se promoveze în asemenea condiții. Eu știu sigur că sunteți mulți cei care mă citiți și, de aceea, vă întreb azi, credeți că e posibil ca pe lângă cei 71 de urmăritori cu state vechi să reușesc să adun mult mai mulți? Nu mă hazardez să avansez un număr, însă dacă mă citiți și vă plac articolele mele, așa rar cum scriu, vreți să dați clic și să mă urmăriți oficial?
La anul voi aniversa 6 ani de blogging și mă gândesc că poate cu ocazia asta pot organiza un concurs decent, cu premii tentante.
Dacă voi reuși, va fi doar meritul vostru! :)

joi, 2 iunie 2016

Am acordat primul meu interviu

În urmă cu câteva zile am fost contactată de Mădălina Stama de la femini.ro, pentru a acorda un interviu pe tema protecției solare.
Colaborarea a mers strună și, iată, vă las acum, aici, link către articol.
Nu știu cât de folositor e pentru alții ceea ce spun eu acolo, însă trebuie să vă asigur că am abordat subiectul cu maximă sinceritate.
Articolul face parte dintr-o serie de interviuri acordate de bloggerițe din România, iar pe site-ul femini.ro puteți găsi multe subiecte interesante atât din beauty, cât și din fashion, sănătate și timp liber.
Aștept feedback-ul vostru cu nerăbdare! :)

P.S. AMR Creta 4 zile!

vineri, 6 mai 2016

6 mai. Azi mă laud!

Deși promisesem un concurs la împlinirea a 5 ani de blogging, nu m-am ținut de cuvânt. De ce? Pentru că, pur și simplu n-am reușit să încropesc un premiu (două, trei...) pe care eu mi-aș fi dorit să-l câștig. Din experiența anilor trecuți când lumea nu s-a prea înghesuit să participe la concursurile mele, deși premiile erau drăguțe, m-am gândit că, cu ce m-aș prezenta anul ăsta, m-aș face de baftă, așa că mai bine nu. Drept urmare, nici n-am scris măcar un articolaș aniversar, să nu fiu trasă de mânecă. Sper să nu vă fi supărat prea tare non-combatul meu.
Oricum, aniversarea a trecut deja, așa că să trecem peste asta.
În tot acest răstimp cât nu am mai scris nimic, am fost destul de ocupată. Înafara pregătirilor pentru Paștele ortodox, am mai avut vreo două ședințe de șofat, am alergat prin oraș pentru a rezolva diverse probleme pentru mama, suferindă de artroză și care, în ultimele săptămâni nu a mai reușit să se deplaseze înafara locuinței și, pe 1 mai am făcut bilanțul a 3 luni de când mi-am propus să mai slăbesc.
Ca să vă zic și vouă, să știți că-s tare mândră de mine că am reușit să-mi impun să renunț la modul vicios de a mă alimenta și, în final să scap de mai bine de 8 kilograme.
Spre exemplificare vă arăt o poză făcută la apogeul stării mele de supraponderală, septembrie 2015, 83 de kilograme, pe care le-am conservat :d până la 1 februarie când am început să scad în greutate


și o alta, făcută miercuri, 4 mai 2016, 74,5 kilograme


Sunt tunsă cam la fel de scurt, unghiul e cam același, ba chiar la poza din septembrie țin capul un pic în extensie  Lumina e diferită, dar cred că e evident că nu mai sunt așa de dolofană. I'm very, very happy! <3 Mai mult decât atât, în sfârșit îmi vin haine pe care le am de câțiva ani, nu am apucat să le port și acum îmi vin.
În altă ordine de idei, aștept vara și, mai ales, luna iunie, când plec în Creta, la Hersonissos. Mă știți doar cât sunt de iubitoare de mare și soare :)
De săptămâna viitoare încep orele de șofat intensiv, așa că fiecare după-amiază o să-mi fie ocupată cu asta, iar după alea 2 ore nu prea mai sunt în stare de nimic, atâta-s de stoarsă de puteri. Stau într-o stare de încordare cvasi-permanentă, pentru că nu stăpânesc destul de bine ambreiajul și frâna și mi-e frică să nu mi se oprească motorul când rulez (fac școală pe un Logan pe benzină). Până acum am avut doar 3 ședințe și până la final (mai am 13!) sper să fiu capabilă să învăț destul încât să conving examinatorul de la Rutieră că merit să am permis ;)
Acum vă las, că în jumătate de oră termin programul și intru în weekend. Vă pup și vă doresc zile însorite!

luni, 28 martie 2016

Scurtă dare de seamă

 Iar n-am scris de mult timp și mai e un pic și se termină și luna martie, și vine aprilie cu aniversarea blogului (5 ani pe 29 aprilie !), ocazie cu care aș vrea să organizez un concurs, însă nu am încă nici un indiciu despre modul de participare și produsele ce le voi oferi ca premiu. Pentru că nu am acel gen de blog dorit de firme pentru endorsement, numărul articolelor fiind destul de mic, ca și cel al cititorilor, iar de faptul că locuiesc la Iași nici nu mai vorbesc, probabil că premiul/premiile le voi acorda tot din banii mei ca și în anii precedenți. Oricum, dacă sunteți interesate, stay tunned!
În tot acest răstimp, n-am mai cumpărat nimic cu excepția două lip-tinturi de pe ebay.com. Primul, Innisfree - Eco Fruit Tint - nu e prea rezistent!, iar celălalt, Tony Moly - Delight Tony Tint Lip Gloss, care nu știu cum e, pentru că n-a mai venit deși a fost trimis în aceeași zi ca și celălalt, tot din S.Korea :(


Am mai citit câteva cărți, am văzut câteva filme/seriale și, cel mai important pentru mine, după 2 luni de când mi-am schimbat modul de a mânca și am renunțat la dulciuri (nu în totalitate, mai cad în ispită cel mult o dată pe săptămână :d), Pepsi și semințe, am slăbit 6,7 kilograme.
Eu nu văd mari schimbări la aspectul general, însă prietenele îmi spun că aș fi mai subțire la față comparativ cu vremea când aveam 83 de kilograme. În plus, acum îmi vin bine și bluejeans-ii flare pe care-i iubeam, însă nu-i mai puteam purta pentru că mă strângeau de-mi pocneau ochii :))
Până la Creta mai am 2 luni, timp în care, dacă mai scad vreo 3-4 kg., mă declar foarte mulțumită.
Tot în timpul trecut de la ultima postare, am terminat cursurile de legislație de la școala de șoferi și aștept să fiu contactată pentru a începe cele de șofat. Am niște emoții teribile pentru că nu am avut niciodată măcar curiozitatea de a ști pedalele, bordul etc., însă sper să mă descurc onorabil.
Oricum, voi să-mi țineți pumnii și eu vă țin la curent cu evoluția mea pe străzile patriei :))
Să aveți o săptămână ușoară și însorită, iar celor care serbează zilele aștea Paștele, le spun Christos A Înviat! :-*

luni, 29 februarie 2016

29 februarie 2016

Data asta din calendar îmi amintește de un film tare drăguț, irlandez, văzut cu niște ani în urmă. Se numește Leap Year și povestește despre un așa-zis obicei irlandez care permite ca în ziua de 29 februarie fetele să fie cele care îi cer în căsătorie pe bărbați :) Vă las link în caz că nu l-ați văzut
Tot azi, împlinesc o lună de când țin un fel de dieta, adică mănânc cantități mult mai mici, cu sare foarte puțină, fără semințe și cu foarte puține dulciuri.
Rezultatul e îmbucurător: am dat jos 4 kg., iar tensiunea arterială e 12,5 cu 8, asta după ce, inițial, aveam 17 cu 11, iar la jumătatea perioadei 15 cu 10. Dacă mai reușesc să slăbesc încă 4 kg. în același mod (fără sacrificii imense), mă declar mulțumită :)
În rest, vă spun că azi merg să ridic de la poștă o comandă iHerb făcută pe 4 februarie (tare mult a mai durat până să o primesc!) și, tot azi primesc o comandă H&M cu produse comandate la oferta -10%/20% + transport gratuit.
Am să mă mobilizez să vi le arăt când le primesc.
Ziua de azi e una cenușie, cu doar 7 grade care se simt ca 4, iar prognoza zice că, deși de mâine vine primăvara calendaristică, vremea se tot răcește :(



Acum vă las, urându-vă să aveți o săptămână bună! :-*

joi, 23 octombrie 2014

Nu mai fac mare lucru

Pe blog n-am mai scris de mult, doar blogrollul mi l-am făţuit, că adăpostea tot felul de scriitori plictisitori, veşnic cârcotaşi, cât şi pe câte unii care s-au lăsat de tot de blog, că altfel nu se explica de ce nu au mai scris de un an.
În rest, e toamna şi de câteva zile merg la serviciu cu transportul în comun(ă), care nu-i aşa odios cum lasă unii să se înţeleagă. Îmi place şi că merg vreo 10 minute pe jos până în staţie şi, pentru că de obicei e mult prea devreme ca să ajung la birou şi nu vreau să risc o statuie, cobor cu o staţie mai înainte şi merg iar pe jos vreo 15 minute.
Îmi pun căştile în urechi şi ascult muzica care-mi place şi, zău că, abia acum îi înţeleg pe copiii care ascultă muzică la căşti şi se rup de lume complet cât timp circulă cu autobuzul/pe stradă.
Uneori fac şi poze

Casa Dosoftei, văzută din laterală, într-o zi ceţoasă
 Nu-i grozavă, că venea autobuzul =))
Camera de Comerţ Iaşi (Casa Sturdza)
De mâine, cică, vine iarna, adică temperaturi cu minus. O să răzbesc cu mersul pe jos, chiar dacă va fi frig :)
De citit, am terminat Bastarda Istanbulului de Elif Şafak, care mi-a plăcut foarte mult, O iubeam de Anna Galvada care a fost drăguţă, însă nu s-a ridicat la nivelul celorlalte citite până acum (Aş vrea să mă aştepte şi pe mine cineva şi Împreună) şi, cireaşa de pe tort, Tatăl celuilalt copil de Parinoush Saniee care la început m-a cam enervat, dar care s-a dovedit a fi foarte frumoasă şi bine scrisă.
Acum citesc Grădina uitată de Kate Morton, dar nu prea am spor, poate şi pentru că traversez o perioadă un pic mai grea.
Mâine, poate mă mobilizez să vă arăt nişte chilipiruri de la PAI Skincare şi de la Topshop. Până la sfârşitul săptămânii aştept o comandă de la iHerb care sper să nu întârzie.
Acum vă las, urându-vă o după-amiază plăcută! :)

sâmbătă, 6 septembrie 2014

Ce aplicaţii am pe smartphone

Tag primit de la Maya, pentru că trebuie "să ne şi râdem", mai ales că-i weekend :p
First of all, smartphonu' meu e unul low-end, HTC Desire C fiind considerat de împătimiţii de tehnologie drept "un ştift". Când a crăpat, după mai puţin de un an de folosinţă, am achiesat şi eu părerii sus-pomeniţilor. Doar că, după ce service-ul operatorului mi-a schimbat placa de bază, ocazie cu care am rămas cu un sfert din numerele de telefon din agendă =)) telefonul meu funcţionează impecabil. Oricum, eu îl folosesc strict pentru apeluri telefonice şi doar puţină navigare pe net. Nu joc jocuri pentru că nu mă atrag, nu sunt genul care să posteze statusuri, instagrame sau tweet-uri compulsiv, aşa că pentru ce vreau eu, e smartphonul ideal.
Odată făcută introducerea, let's begin!


Pe lângă Twitter, Instagram și Facebook pe care le are mai toată lumea, iar eu le folosesc destul de rar de pe telefon, am antivirusul Bitdefender Mobile Security, aplicația vremea.meteoromania.ro a INM care-mi arată atât prognoza meteo, cât și eventualele avertizări nowcasting, și pentru că am o vârstă și am început să uit :p, To Do Reminder, unde-mi notez ce am de făcut și, dacă e cazul, îmi pun și alarmă. Ultima aplicație e Out of Milk, utilă pentru lista de cumpărături.
Astea-s toate aplicațiile, pe care le am pe singurul ecran pe care-l folosesc :)
Recunosc că-mi place tehnologia, o folosesc atât cât pot, însă încerc să nu-i devin sclavă.
Vă pup și vă urez să aveți un weekend frumos!

marți, 1 iulie 2014

Un fel de scuze, dacă le acceptaţi

Scriu din ce în ce mai greu. Nu găsesc că duc o viaţa destul de interesantă, cu întâmplări care merită povestite. Ba chiar duc o viaţa anostă, de pensionară. Casă-serviciu, serviciu-casă, cu mici derapaje la hipermarket. Peste două săptămâni intru în concediu şi nici acum nu ştiu unde am să merg anul ăsta, pe motiv că soţul nu se poate hotărî, că tot el zice că nu avem bani că ne-am pus centrală, şi aşa trenează chestiunea asta  de nu se mai poate. Eu aş merge tot în Corfu, pentru că iubesc insula aia. Vom vedea...
În plus, nu am scris şi nici n-am răspuns unor comentarii decât foarte târziu, pentru că am avut laptop-ul la tratament. O dată la 2 ani îl dau la curăţat, pus pastă şi aranjat un pic tastele care au tendinţa să zboare sub labele mâţilor, care au transformat tastatura laptopului în alee pe care se plimbă. Anul ăsta am avut ghinion ca în loc de o zi-două să mi-l ţină 5 zile pentru că pur şi simplu individului nu i-a păsat. Îl ştiam om serios şi de aceea şi apelez la sericiile lui, însă de data asta, deşi mi-a promis că mi-l aduce vineri dimineaţă, am intrat în posesia lui abia sâmbătă. Când tastatura nu funcţiona deloc, aşa că l-am chemat să remedieze problema. uitase de conectorii tastaturii atunci când l-a pus la loc :( De pe tableta/telefon nu poţi tasta decât cel mult un comentariu foarte scurt sau să dai un like pe Facebook, nicicum să scrii articole pe blog.
După cum am mai zis, am citit o groază de cărţi despre care ar trebui să vă povestesc, doar să găsesc timp.
La articolul cu trip-ul la Bucureşti, am uitat să vă arăt și lumânările astea luate tot de la Ikea.


Sunt ceva... ce nu poți exprima în cuvinte! Atât cea de liliac, cât mai ales cea de fructe de pădure, miros pur și simplu divin, încă dinainte de a le aprinde/topi :) Au costat 4 lei bucata (dacă-mi amintesc bine).
În rest, aştept o comandă de la iHerb, una de la Topshop şi premiul Eucerin Sun câştigat pe blogul Mihaelei :x
Ne vedem în scurt timp cu un scurt review al unei cărţi :-*

sâmbătă, 15 februarie 2014

Valentinu'

meu a fost un drum la un complex comercial dinafara orașului (pentru ieșeni, complexul Era Park), unde îmi doream de ceva timp să ajung pentru că auzisem de niște outleturi. Doar că, au fost total dezamăgitoare. Trei boarfe pe șapte rânduri!
Pur și simplu nu ai ce cumpăra din magazinele de acolo. Un complex comercial la fel de trist ca celelalte două eșecuri comerciale din oraș, Hala Centrală și Moldova Mall.
Până și la hipermarket-ul Carrefour de acolo este marfa mai puțin diversificată și chiar mai puțină cantitativ. De clienți, ce sa mai spun, poate umpleai un autobuz cu toți cei care bântuiam pe acolo.
Totuși, n-am plecat cu mâna goală.
La Carrefour erau câteva cărți cu preț foarte redus, toate chick-lit, și din ce era, mi-am ales 3, de citit când sunt în groapă de potențial :p


Fiecare a costat 5 lei.
Apoi, mi-am mai cumpărat o fustă conică, cu talie înaltă, brand englezesc cu eticheta tăiată ca la miniPrix, dintr-un tergal subțire, căptușită, maro, cu 15 lei. N-o pozez, că-i tare șifonată.
Tot de acolo mi-a cumpărat soțul un buchet de trandafiri. Albi, că așa i-am ales eu :D


Seara mi-am încheiat-o urmărind serialul "Scandal" și mâncând iaurt cu fructe. Romantic, nu? =))
Astăzi, am intrat deja în programul de weekend, spălând o mașină cu rufe. Se pregătește în block-startere, aspiratorul :p
Ne mai vedem! :)

vineri, 14 februarie 2014

2 ani

Astăzi se împlinesc 2 ani de când nu mai fumez. După cum v-am mai spus, încă vreo 8 luni am fumat țigară electronică. Însă și asta a fost vreo 5 luni cu soluție cu nicotină și ultimele 3, fără.
Poate vă întrebați dacă nu-mi vine din când în când să fumez sau, cum spun alții, dacă nu visez că fumez. Ei bine, nu. O singură dată am fost tentată, însă Vio și Suzi, căci cu ele eram la un restaurant, nu m-au lăsat să iau nici o țigară de la ele, așa că am trecut și peste acea clipă de slăbiciune.
Mă uitam aseară prin niște poze mai vechi și aproape că nu am găsit nici una în care să nu fiu cu țigara aprinsă în mână.
cu Mel, la Ibănești, în august 2011

cu niște foști colegi de liceu ai soțului, în septembrie 2011

și astea sunt doar două poze...
Acum, să fiu sinceră, nu știu cât de bine mi-e că m-am lăsat de fumat, vorbind despre starea de sănătate, pentru că am acumulat niște kilograme (vreo 10!) pe care nu le-am mai dat jos (nici nu mi-am bătut capul, recunosc!), însă, în mod sigur cei din jur mă percep într-un mod mai plăcut pentru că nu mai miroase de la mine a țigară, așa cum îi simt eu acum pe fumători, și-mi displace profund.
Eh, cam cu asta vroiam să mă laud și, în plus, Happy Valentines Day pentru cei mai norocoși! :)

vineri, 31 ianuarie 2014

Frig, frate, nu glumă!



Azi dimineaţă erau - 19 grade. Hmmm, recunosc că nu mă mai aşteptam ca în iarna asta să avem parte de aşa temperaturi scăzute, dar iată că, după locuitorii continentului american, unde a fost frig de le-a înghețat Niagara =)), a venit și rândul nostru.
Oricum, atâta timp cât în casă e cald, rezerva de ceaiuri este încă destul de mare, cărți de citit mai sunt, se profilează un weekend destul de bun :p

Am uitat să vă spun că am început "50 shades..." scriere ce mai ridică temperatura măcar c-un grad-două ;)


Vă arătam într-un articol trecut cadoul primit de la Lecterița, iar acum vedeți și cum îmi vine, pentru că, în sfârșit, poate fi purtat. Ba chiar, e mană cerească pe gerul ăsta! :)



Se pare că, oricum, gerul nu mai ține prea mult, de săptămâna viitoare temperaturile revenind la obișnuitele -6, -7 grade.
Acum vă las, și mă întorc la vizionarea Brideshead revisited, un film din 2008 cu Emma Thompson într-un rol oarecum secundar.
Să aveți un weekend așa cum vi-l doriți! :-*

duminică, 29 decembrie 2013

La sfârșit de an 2013



Iar n-am scris nimic de două săptămâni și nu pentru c-aș fi fost foarte ocupată, ci de lene.
Crăciunul a trecut ca și cum n-ar fi fost, poate și pentru că temperatura exterioară frizează toamna târzie și nicidecum iarna.
Brăduțul a fost împodobit de soțul meu, pentru că eu n-am avut răbdare să-l fac.
Anul ăsta nu m-am mai omorât ca în alți ani să fac bucate peste bucate pe care după câteva zile le aruncam, nici n-am mai scociorât de praf fiecare colț al casei, ci m-am limitat la curățenia obișnuită de sfârșit de săptămână și meniu cu 3 feluri principale. La astea s-au mai adăugat gustări diverse, dulciuri (cozonac, fursecuri, înghețată) și, bineînțeles, fructe. Perfect îndestulător.
Mai mult, n-am primit vizite și nici n-am făcut, ci am stat frumușel la noi acasă și am lenevit în ambele zile de sărbătoare. Vineri, pe 27, am fost la serviciu (pierdere de vreme!), cum va fi și ziua de mâine și cea de marți când mă voi duce la birou ca să am de unde mă întoarce, pentru că mai toată lumea e în vacanța de sfârșit de an.
Cadouri nu am primit prea multe, însă eu sunt mulțumită. De la soț am primit o pereche de bluejeans skinny, o bluză și un ceai grozav de bun, iar de la diverși amici și colaboratori, multe dulciuri și câteva sticle cu băuturi alcoolice :p


cana asta foarte frumoasă mi-am oferit-o eu cadou :p



În plus, am avut eu grijă de suflețelul meu, așa că aștept două comenzi de la StrawberryNet, două de la Dorothy Perkins și tot două de la miniPrix :D
În rest, am văzut tot felul de filme, dintre care cel mai haios a fost unul văzut într-o dimineață la HBO, "Mare și frumos", am văzut episodul Christmas special al sezonului ăsta din Downton Abbey și am citit. Apropo, pentru fetele din campania vALLuntar care au citit "Manichiura pentru mort" de Daria Donțova, țin să le spun că a apărut un alt volum, "Poker cu rechinul", în care Evlampia e la fel de nostimă.
Sper să ne mai vedem zilele astea până la sfârșitul anului! :-*

vineri, 13 decembrie 2013

Vineri 13


De felul meu nu-s superstiţioasă, însă azi dimineaţă m-am trezit cu gândul că-i "vineri 13", aşa că după ce m-am spălat, îmbrăcat, împodobit, primul lucru pe care l-am făcut a fost să sparg o farfurie şi să mă tai la un deget când am adunat cioburile. Şi să şterg uleiul împrăştiat pe jos cu această ocazie. Că doar nu vă îmchipuiaţi că farfuria era curată... :p
După chestia asta, mi-am propus ca azi să stau ascunsă şi să nu fac nimic care mi-ar produce prejudicii de orice fel, însă tot am de punctat câteva acţiuni. 
Cea mai importantă este să-l însoţesc pe soţul meu la spitalul veterinar de la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară unde a dus un pisic din cei pe care-i îngrijeşte la grădină, pe motiv că în urma unui accident (?!) avea o labuţă ruptă =(( A fost operat marţi (i-a fost amputată lăbuţa în întregime), iar acum e destul de bine. Mănâncă, bea apă... Deja, ieri a evadat din cuşca în care îl ţin, însă, din fericire, a fost găsit după câteva ore într-o încăpere alăturată celei de post-operator unde este cazat acum. Astăzi îl externează şi până-şi revine îl cazăm într-un balcon încălzit la soacra mea.
Sper să nu mi se mai întâmple nimic rău, cu toate că se spune că, cu cât te gândeşti mai mult la asta, cu atât atragi ghinionul :D
Vă doresc să treceţi de ziua de azi fără evenimente neplăcute ! :-*

joi, 28 noiembrie 2013

E clar, a venit iarna!

În dimineaţa asta, pentru prima dată în sezonul ăsta, temperatura a scăzut sub 0 grade. Aşa că, după ce am aerisit un pic, iar geamurile s-au aburit pe exterior,
Tadaaaam! Flori de gheaţă :)


Termometrul arăta -6 grade

miercuri, 27 noiembrie 2013

Semne 2

Iată înc-un semn că vin sărbătorile de iarnă


kilele de clementine pe care le cumpăr și le și mănânc, ofcourse!

vineri, 1 noiembrie 2013

N-am chef

Se vede, nu? Şi nici nu mai ştiu ce să mai scriu, încât să intereseze pe cineva, să citească şi, eventual, să şi comenteze.
De cosmetice n-am chef să mai scriu, de cărţi aş mai scrie, că am mai citit câteva, dar v-am plictisit deja...
Astăzi, un coleg de serviciu îmi spunea că ar trebui să scriu ceva şi pentru bărbaţi. D. e singurul bărbat pe care-l ştiu eu să-mi citească blogul. Şi pentru asta îi mulţumesc! Nici chiar soţul meu nu-l citeşte, pentru că i se pare o prostie :(
Aş scrie şi pentru bărbaţi dacă aş şti ce. Doar că mie mi-a secat entuziasmul şi inspiraţia de a scrie pentru fete, darămite pentru băieţi...
Dacă vă scriu despre ce am mai cumpărat şi ce am mai citit, e pentru că mi se pare mai facil şi după cum vă spuneam, eu sunt o leneşă.
În plus, în ultimul timp sufăr de nişte dureri de cap chinuitoare, de insomnie, de stare generală proastă, iar toate astea însumate nu mă ajută deloc să trec prin viaţă senină. Sper ca totuşi să mi se întâmple ceva destul de drăguţ încât să-mi revină cât de cât tonusul şi, nu în ultimul rând, cheful de viaţă. Dacă nu, nu.
Aveţi grijă de voi! :-*

joi, 26 septembrie 2013

Fir-ar ea de meserie!

Azi dimineaţa cât pe ce să nu ajung la program, deşi, de cum a început şcoala, traseul spre serviciu e unul mai sinuos, incluzând o ieşire şi o intrare în oraş pe un drum judeţean bunişor, pentru a ocoli traficul infernal din centru.
Doar că azi, la cca. 200 de metri de la intrarea în oraş, era El, şoferul profesionist aflat în pană de carburant


Se învârtea în jurul autotrenului ca o muscă fără cap, cu o canistră în mână, asta în timp ce cozile de pe ambele sensuri creşteau "ca pâinea caldă". Nu foarte mulţi se încumetau să treacă pe la spatele autovehiculului, pentru că acostamentul era extrem de denivelat.
Noi am trecut într-un târziu şi zău că m-a durut sufletul când auzeam hârşâitul de dedesubt.
Dar a trecut şi sper ca ăsta să fie singurul lucru neplăcut pe ziua de azi.
Să aveţi o zi uşoară şi, dacă se poate, însorită! Chiar şi artificial, de întâmplări plăcute! :-*

vineri, 20 septembrie 2013

Thx God it's friday!

Iar n-am scris de mult...
Şi nici acum n-am mare lucru de zis.
M-am tuns. Foarte scurt


Poza nu-i foarte relevantă, însă atâta am putut, ţinând cont de faptul ca telefonul meu are doar cameră frontală.
În plus, am fost cu Diana să sărbătorim faptul că a luat licenţa cu notă foarte mare. Numai c-am făcut o alegere tare proastă. Restaurant Club RS de la Râpa Galbenă. O r i b i l ! Puiul Shanghai a fost, de fapt, un pilaf fără nimic în el, cu orezul cu bob rotund fiert până la stadiul de terci, bucăţelele de pui pane cu câteva boabe de susan, iar sosurile, ooooh, sosurile... cel alb a fost smântână pur şi simplu, iar cel de soia îngrozitor de sărat. Prezentarea, ca la cantina combinatului. Oricum, tot restaurantul arată tare ponosit. Aşa că, a big NO pentru Restaurant Club RS Iaşi!
În rest, am mai dat şi am şi primit câteva comenzi la miniPrix, iar azi ridic o comandă de la Strawberrynet. Sper să mă învrednicesc să vă arăt ce-am cumpărat.
Hai, că mai e un pic şi incepe weekendul! :-*

luni, 16 septembrie 2013

Domnişoara

Astăzi m-au asaltat amintirile.
Poate şi pentru că festivităţile de deschidere a anului şcolar s-au ţinut la şcoala mea. Şcoala 13 (acum "Alexandru cel Bun") va fi până la sfârşitul vieţii mele, şcoala mea.
Au trecut 39 de ani de la acea zi din care eu nu-mi mai amintesc ABSOLUT nimic! Nici cine m-a dus la şcoală, nici cum m-am simţit în ziua aia... Nimic. Şi nu, nu-i din pricina vârstei, pentru că gânduri despre evenimentul cu pricina am mai avut de-a lungul vieţii, cu acelaşi rezultat =((
Astăzi, însă, am citit un articol care m-a emoţionat teribil (recunosc ca mi-au dat şi lacrimile, noroc că nu era nimeni în birou). Este despre şcoala mea, şi despre învăţătoarea mea, doamna Câtia, pe atunci domnişoara Eugenia Diaconu.
Nu a fost prima mea învăţătoare, pentru că în clasa întâi am avut-o pe doamna Sarmiza (şi nu mai ştiu cum) care, din nu ştiu ce motive, a renunţat la noi din clasa a doua. La pensie nu cred să fi ieşit, că nu-mi amintesc să fi fost în vârstă. Aşa că, din clasa a doua am fost preluaţi de Domnişoara. Înaltă, cu părul lung şi creţ, cu talie subţirică, era o frumuseţe. Şi noi o iubeam, chiar dacă ne şi temeam un pic de ea. Cum "călcam pe bec", cum părinţii aflau şi "o furam" seara de nu ne vedeam, pentru că Domnişoara a vrut să scoată oameni din noi, iar pe vremea aceea tuturor părinţilor le păsa de copiii lor.
Dacă scriu (oarecum) corect în limba română (ceea ce mă face să fiu uneori "a grammar nazi" :p) i-o datorez Domnişoarei învăţătoare.
Am luat o poză de pe blogul Andei-Elena Pintilie şi sper să nu se supere. Voiam s-o am, pentru că doamna în albastru e Domnişoara!


Au trecut anii peste noi şi, chiar dacă nici ea nu mai are părul lung şi creţ şi, dacă nu mă înşel, e deja bunică, iar eu nu mai sunt demult şcolăriţa ochelaristă cu cozi lungi, pentru mine va rămâne veşnic Învăţătoarea mea.

joi, 5 septembrie 2013

Ale tineretei valuri...

Aseara am avut parte de o serie de surprize foarte placute: m-am revazut slabanoaga intr-o serie de poze facute cu mai bine de 12 ani in urma, la petrecerea ocazionata de casatoria unor buni prieteni, acum rezidenti in Canada de mai multi ani



si am descoperit pe Facebook doi fosti vecini, Catalin si Tiberiu, cu care am crescut si cu care am fost in aceeasi gasca in adolescenta si prima tinerete. Ambii sunt persoane realizate, cu afaceri prospere, si lucrul asta ma bucura pentru ca ambii au fost baieti cuminti, studiosi si, deasupra tuturor acestora, buni prieteni si vecini. Desi parintii unuia dintre ei mai locuiesc in blocul copilariei noastre, unde sta si mama, sunt, cred, mai bine de 10 ani de cand nu l-am mai vazut. Ne-am raspandit in cele patru zari...
Voi aveti prieteni din copilarie pe care sa-i fi revazut la maturitate, dupa multi ani?