Pentru că mai toată blogosfera care citește îl pomenește pe Guillaume Musso ca fiind autorul unor romane nemaipomenit de bune, când am găsit la Cărturești două dintre ele, la minunatul preț de 10 lei bucata, mi-am zis să-ncerc. Deși, mă opun cu vehemență valului. N-am citit Coehlo din spirit de frondă, că prea toate pițipoancele și toți fotbaliștii se lăudau că l-au citit. Deja intuiesc că o altă scriitoare va fi în curând la modă și eu n-am citit nimic de ea. E vorba de Elif Shafak.
Dar să lăsăm chestiile astea și să vă spun de Și după... de Guillaume Musso.
Nathan aproape a murit înecat când avea opt ani, dar a supraviețuit și treizeci de ani mai târziu, este unul dintre avocații cei mai de succes din New York.
Cu fericirea stă mai prost, pentru că soția lui și marea iubire, Mallory, a divorțat și a luat-o și pe fiica lor, Bonnie. Mallory este fata cu care a copilărit, care era să se înece și pe care a salvat-o riscându-și propria viață.
Apoi, îl intalneste pe Garrett Goodrich, un medic dintr-un institut de paliație, care-i arată, pe acoperișul Empire State Building, un fapt care-i dă peste cap întreaga viață: Goodrich poate prezice moartea. Și, bineînțeles, din discuțiile cu acesta deduce că este în preajma lui tocmai pentru a-l călăuzi în ultimele sale zile pământești.
Culmea, revelația coincide cu apariția unor dureri care ar putea fi de natură cardiologică, așa că Nathan del Amico, un bărbat încă tânăr, de aproximativ 45 de ani, crede că acestea ar putea fi cauza cea mai probabilă a morții iminente.
Doar că la final aflăm că lucrurile nu sunt chiar așa, însă n-am să vi-l dezvălui, că poate vreți s-o citiți și voi.
Pe mine cartea nu m-a impresionat în mod deosebit și stilul narativ l-aș asemănă cu cel al lacrimogenului Nicholas Sparks.
Odata cu romanul ăsta am mai cumpărat și Salvează-mă, de același autor, pe care, însă, n-am chef s-o citesc acum, dar când am s-o fac, am să vă povestesc despre ea.
AMR 9 zile! ;)
Da, e posibil ca asta sa nu fie una dintre cele mai bune. Am sa "recidivez" si cu cealalta si, daca am sa am ocazia, am sa cumpar si "Fata de hartie" :-*
RăspundețiȘtergereEu am citit ”Fata de hârtie” - mi-a plăcut, este o lectură lejeră. Acum am început ”Vei fi acolo”, dar cred că ar fi fost mai bine să las ceva timp între cele două lecturi, pentru că mi s-au părut asemănătoare ideile, așa că... am abandonat... Cu siguranță o voi termina, dar nu curând.
RăspundețiȘtergereDespre Coelho... am citit ”Alchimistul” când eram prin primii ani de facultate, cred. Atunci mi-a plăcut, așa că am citit, acum vreun an, cred, ”Brida”. OK și ea. La ”Jurnalul unui mag” cred că eram deja obișnuită cu stilul autorului, așa că nu am mai fost la fel de încântată.
Deci, zici ca nu mi-ar displacea Coehlo daca m-as încumeta sa-l citesc?
ȘtergereEu lecturile astea le văd potrivite pentru perioade încărcate, când vin de la muncă fără chef și când simt că nu prea vreau să ”procesez” subiecte complexe... Coelho e ok, dar nu aș spune despre el că s-ar afla pe lista autorilor mei ”de suflet”. Oricum, avem de învățat câte ceva din fiecare carte pe care o citim, nu? Important e să vrem! :)
RăspundețiȘtergereN-am auzit de nenea Musso ăsta, dar acum măcar ştiu de el şi o să-i citesc o carte-două, să-mi fac o idee.
RăspundețiȘtergereNici eu nu auzisem inainte de campania aia a editurii All, la care am participat si eu.
Ștergere