Ce-am citit în 2016

Ca de fiecare dată la sfârșit de an, Goodreads.com face pentru fiecare membru bilanțul cărților citite.
Anul care a trecut nu a excelat pentru mine din punctul ăsta de vedere, recunosc. Am citit doar 18 cărți. La fel ca în 2015, doar că totalul a avut mai puțin cu vreo 100 de pagini față de cele de anul precedent :D Cred că atâta pot, de fapt. Am luni de vară în care nu citesc mai nimic, pe motiv de hoinăreală. Frigul și zilele mohorâte mă fac mai predispusă la culcușeală, care se însoțește tare bine cu cărțile.

Și pentru ca raportul să fie complet să vi le și numesc pe fiecare în parte :)
Încep cu cea care mi-a plăcut cel mai puțin: Refugiul de Nicholas Sparks. Interminabilă, siropoasă, un chin.
Cu 3 stele am notat cele mai multe dintre cărțile citite anul trecut. Soții și concubine-Su Tong, Marți cu Morrie-Mitch Albom (îngrozitor de deprimantă!), Anotimpul fructelor de mango-Amulya Malladi (condiția femeilor în societatea indiană), Un viitor strălucit-Catherine Cusset, Accabadora-Michela Murgia, Neînțelegerea-Irene Nemirovsky, Fetița cu ochi albaștri-Michel Bussi, Ascuns la vedere-Nurrudin Farah, Regii Timpului-Laura Nureldin.
Apoi, sunt cele cu 4 stele care mi-au plăcut, însă nu m-am îndrăgostit de ele. Sunt doar 3: Mediatorul-John Grisham, Septembrie-Rosamunde Pilcher și Doamnele de marți în derută-Monika Petz (al treilea din seria Doamnele de marți și la fel de nostim și deconectant).
Cu 5 stele am notat 5 cărți: Răbdarea păianjenului-Andrea Camilleri (al 8-lea volum din seria comisarului Montalban :x ), Testamentul-John Grisham, Clocotul sângelui-Irene Nemirovsky, 7 zile fără-Monika Petz (al doilea din seria Doamnele..) și probabil cea mai frumoasă dintre toate, poate și pentru că e o carte de memorii, Amintirile unei nonagenare: călătoriile mele, scriitorii mei de Antoaneta Ralian.
Cam astea-s toate cărțile citite de mine anul trecut. Recenzii nu fac că am tendința să dezvălui toată intriga, de nu mai are nimeni chef să o citească :P

Ce am mai citit în ultima vreme

I'm back. Sau, cel putin, asa sper. Poate nu m-ați uitat de tot, în ciuda faptului că scriu din ce în ce mai rar.
Azi am descoperit că anul ăsta, în toată luna februarie, nu am scris nici un articol. Shame on me!
Și tot ce-am scris anul ăsta nu a fost decât despre shopping, deși, slavă Domnului, mai am și alte preocupări.
Nu multe, însă, nu fac doar cumpărături așa cum s-ar crede.
Am și citit. Nu așa mult cum aș fi vrut, însă am citit

Poza e copiată din contul meu de pe Goodreads și cărțile sunt trecute în ordinea inversă în care le-am citit.

Prima de anul ăsta a fost "Onoare" de Elif Șafak. O carte extrem de tristă, care are ca punct de plecare o crimă de onoare într-o familie turcă musulmană, care locuiește la Londra. Fiul cel mare își ucide mama, văduvă, pentru că, crede el, îi face de râs în comunitate "văzându-se" cu un alt bărbat. În paralel, ni se povestește despre sora geamănă a decedatei, soră rămasă în Turcia (zona kurdă), necăsătorită și întreținându-se din leacurile pe care le prepară și ajutorul dat la naștere, ca moașă, femeilor din acea zona defavorizată. Nu mi-a plăcut foarte mult, tocmai din cauza gri-ului zugrăvit de-a lungul întregii narațiuni.

Cea de-a doua carte citită anul ăsta e "Să iubești o femeie" de Amos Oz, unul dintre scriitorii mei preferați. În acest roman, Amos Oz povestește despre un bărbat încă tânăr, retras din serviciile secrete israeliene, care încearcă să-și clădească o viață comună, normală, într-o nouă casă, alături de mama și fiica sa, după moartea neașteptată a soției.

A treia carte "Doamnele de marți" e un roman foarte simpatic, scris într-o notă veselă de către Monika Peetz. Cinci prietene care s-au cunoscut în urmă cu 15 ani la un curs de limbă franceză și de atunci se văd în fiecare marți și iau masa la același restaurant, hotărăsc să o urmeze pe una dintre ele, devenită văduvă de curând, într-un pelerinaj la un loc sfânt, acolo unde își închipuie văduva că și-a dorit să ajungă soțul și nu a mai apucat decât parțial. Călătoria făcută per pedes le pune prietenia la încercare și le dezvăluie lucruri despre ele însele pe care nici nu și le-ar fi putut închipui dacă nu părăseau confortul propriilor locuințe. O recomand cu căldură!

A patra carte, "Confidentul" de Hélène Grémillon e o carte drăguță. O tânără descoperă după moartea mamei ei câteva scrisori care vorbesc de niște persoane necunoscute, lucru care o face să creadă că au fost primite dintr-o eroare a poștei. Lucrurile evoluează însă, când continuă să primească scrisori semnate de același necunoscut și, cu timpul, lucrurile par a se limpezi. Romanul are o ușoară tentă de policier, iar finalul este destul de imprevizibil.

Ca să nu vă plictisesc, despre celelalte cărţi am de gând să vă spun în următoarele zile.