Am fost în Cipru de Nord (II)

Continuu să vă povestesc despre escapada din martie, din Cipru de Nord, cu partea a doua a circuitului, Famagusta.

A cincea zi am părăsit Girne pentru a ne îndrepta spre a doua destinație a sejurului, Gazimagusa/Famagusta. 

noua moschee, Hala Sultan, finanțată de guvernul Erdogan, cea mai mare din insulă

Cum intrarea la hotel era dupa ora 17, pe drum am oprit la un atelier de confecție a bijuteriilor din aur, argint si pietre semi/prețioase, unde m-am uitat un pic, cu dezinteres, prețurile fiind total prohibitive. Până și un banal ineluș din Ag cât un fir de ață era cca. 80 de euro. Mi s-a părut, în schimb, nostim, dar total neadevărat, motto-ul firmei:

Când în sfârșit am scăpat de acolo (cca. 2 ore!), ne-am îndreptat spre Famagusta, oraș?! în care am petrecut câteva ore, unde m-am plimbat, am mâncat chestii unele mai bune, altele nu prea și am stat la soare până am crezut că fac insolație. Am uitat să vă spun că în toate zilele temperatura a fost de 23-24 de grade, iar seara scădea până la 17-18 grade. 

După ce am hoinărit un pic, m-a cam apucat foamea și m-am așezat să mănânc tradiționalul kebab cu pui și salată și să beau o limonadă la restaurantul Historia, aflat chiar în centru, pe o straduță pietonală

După masa destul de frugală, am stat ceva timp pe o bancă, la umbră, în fața fostei catedrale Sf. Nicolae, actuală geamie cunoscută ca Lala Mustafa Pașa. După cum observați, e o superbă construcție gotică, la care otomanii, după ce i-au înfrânt pe venețienii care stapâneau insula, i-au pus un minaret în locul turnului clopotniței și gata moscheea.

un crâmpei din interior, așa cum l-am văzut din ușă

Cum punctul de întâlnire pentru a pleca spre resort era la cofetăria-patiseria Petek, am zis să gust și eu o chestie dulce și să mai beau o limonadă. Chestia a fost mult prea dulce, cu frișcă din tub :( însă limonada a fost foarte bună.

Hotelul la care am fost cazați este un resort de 5 stele, Salamis Bay Conti Resort & Casino, situat și acesta la mulți km. de oraș, deși în prezentările firmei de turism și acesta și cel de la Girne era trecut ca fiind în oraș. Mă rog, eu mă informasem și știam că nu este așa, însă au fost mulți care s-au certat cu ghida noastră de acolo, Daniela, de parcă era femeia vinovată că românii vând pachete cu date incorecte. Apropo de Daniela, care locuia de peste 20 de ani undeva în apropiere de Lefkoșa, împreună cu familia ei turco-cipriotă, trebuie să vă spun că a fost o drăguță care mi-a adus pastile de durere în gât ca să mă tratez, plus, în seara dinaintea zilei mele de naștere, pentru că era posibil să nu ne întalnim pentru că grupul a plecat într-o excursie lungă de o zi în Ciprul de Sud, a venit la mine în cameră cu o mică prăjiturică care avea o lumânare aprinsă și mi-a cântat "mulți ani trăiască", deși nu i-am adus nici un beneficiu, că n-am fost în stare să mă duc în excursiile organizate.

lobby-ul hotelului

vedere din cameră

au fost și curajoși care făceau baie în mare, deși apa avea maxim 20 de grade

În partea a doua a circuitului am avut half-board, pentru că mesele, de data asta, erau aidoma celor din marile resorturi turcești. Din păcate, din cauza stării  de sănătate precare n-am avut deloc poftă de mâncare și nu m-am bucurat de bunătățile disponibile.
De exemplu, în seara de 8 martie, după ce tuturor femeilor care intrau în restaurant li s-a oferit câte o gerbera albă foarte frumoasă, ne-a întampinat următoarea imagine :P

După cum am spus deja, Salamis Bay Conti Resort este la distanță de orășelul Famagusta (cca. 12 km.), iar transportul este asigurat de o chestie dintr-aia gen trenuleț de litoral, cu un program ciudat, așa că nu am părăsit resortul în cele 3 zile. A doua zi după ce am ajuns la hotelul din Famagusta, a fost ziua mea și m-am gândit că nu mi-ar strica să merg la SPA, că tot intra în beneficiile pachetului pe care îl aveam. Am stat la sauna uscată vreo 20 de minute și apoi m-am dus la piscinele interioare cu apă încălzită, în speranță că o să-mi treacă răceala mai repede.

Aici am avut un incident destul de neplăcut. Cum nu știu să înot, am intrat într-unul din bazinele cu apă mică unde mai era doar o familie tânără de ruși cu o bebelușă mică-mică de vreo 5-6 luni căreia îi puseseră aripioare gonflabile și dădea din mânuțe și piciorușe de mamă-mamă. Când m-a văzut, a venit râzând direct la mine, așa că m-am jucat un pic cu ea, făcând-o "avion" în apă. La un moment dat am împins-o spre maică-sa și, după câteva clipe, am simțit un corp ud prelingându-se pe lângă mine. M-am întors brusc și am apucat să văd, înainte de recul, un individ negricios care se uita la mine cu niște ochi bovini. M-am ridicat din acel loc și cum individul nu dădea semne că se retrage, am ieșit din bazin și m-am dus din nou, pentru scurt timp, la saună. N-am rezistat nici 5 minute și când am ieșit, hărțuitorul era în hol și tot bolborosea către mine chestii în turcește, aținându-mi calea. Am solicitat ajutorul tipului de la pază, însă înainte de a veni, urâtul a ieșit din incinta SPA-ului. După ce i-am zis pe scurt celui de la pază de incident, m-am dus la vestiar să-mi iau rucsacul ca să plec, timp în care a venit o fată de la customer service care și-a cerut scuze pentru incident și, pentru că e ziua mea, m-a întrebat dacă accept o cină pentru 2 persoane la restaurantul chinezesc din resort, în semn de mulțumire pentru înțelegerea de care am dat dovadă :D și n-am refuzat. Mai târziu, a venit în cameră room-service-ul și mi-a adus o mică atenție din partea managementului.

Cum nu avea cine să-mi facă poze, mi-am făcut eu una în lift :D

eu, la împlinirea a 50 de ani 

Seara, după cina de la restaurant, am fost și la restaurantul chinezesc care era în alt corp de clădire al resortului, însoțită de colega mea de cameră din acel sejur, doamna Revena. Mâncarea chinezească nu mi-a plăcut prea mult, poate și pentru că era cu totul altfel gătită decât e la noi.

Așa s-a încheiat ziua mea și mai urma doar o singură zi plină din circuit, când n-am făcut mai nimic. Am hoinărit prin jur, am stat la soare și în lobby pentru că era semnal wi-fi mai bun și am citit ziare, am răspuns la mesaje etc. Necazul cu insula Cipru e ca partea de sud este în U.E, deci se poate folosi roaming de date și voce a operatorilor de telefonie mobilă din România fără restricții, contra unei sume derizorii, însă în nord, operatorii de telefonie mobilă sunt turci, așa că roamingul implică niște costuri foarte mari. Eu mi-am cumpărat o cartelă telefonică pe care am dat 50 de lire și care conținea, în principal, servicii de date de 5 Gb și servicii de voce infime, că tot nu aveam de gând să sun prea des. Oricum, au fost îndeajuns cât să-mi sun mama (care nu are Facebook) de vreo 2 ori. Când am fost la Nicosia, am profitat că puteam să sun de pe abonamentele românești și am făcut o mică teleconferință cu ea, că așa ne-am obișnuit, să vorbim zilnic.

terasa resortului

În ultima zi, după ce am luat micul dejun, am plecat către sud cu autocarul, pentru că la ora 12,30 plecam spre țară.

Din avion, îmi iau rămas bun de la insulă, pînă în octombrie, când mă voi întoarce pentru 2 săptămâni.

Larnaca, cartierul Skala, aflat în apropierea aeroportului

Și ultimul selfie, înainte de decolare :P

Larnaca, văzută de sus

Asta a fost tot, oameni buni! Sper că v-a plăcut :)

Am fost în Cipru de Nord (I)

Nu, nu recent, ci de ziua mea, în martie. Dar am zis că poate vreți să știți cum e si mi-am înfrânt lehamitea de blog și am zis să vă povestesc.

Pentru că am fost singură și n-am vrut să plătesc suplimentul de single, care era destul de consistent, am optat să cumpăr pachetul de circuit de la o agenție parteneră despre care citisem că e OK, Bavaria Tour. Circuitul a fost organizat de Karpaten Turism, doar că ei nu acceptau să facă partaj și mă obligau să plătesc 190 de euro, suplimentul de single. Trec peste faptul că m-am rugat o săptămână de angajatele și patroana Bavaria Tour să-mi trimită factura și apoi, încă o săptămână să-mi trimită contractul (n-am mai întâlnit până acum prestatori de servicii mai dezinteresați și nepoliticoși cu clienții, până la angajații și patroana Bavaria Tour!) și să vă spun cum a fost circuitul în sine.

Pentru că plecarea de la Otopeni spre Larnaca era dis de dimineața și nu aveam nici o cursă de avion care să ajungă în timp util de la Iași, am fost nevoită să plec spre Otopeni cu un microbuz TEISA. Tot drumul a fost foarte frig în mașină ( la Iași erau în dimineața aia -18 grade!), drept urmare am stat îmbrăcată cu geaca, cu fularul la gât și căciula pe cap până pe la Buzău :( Odată îmbarcați în avionul de Larnaca, în timp ce rulam pe pistă și se făcea instructajul uzual, aeronava s-a oprit frumușel, s-au deschis ușile și am stat așa mai bine de o oră (eram fix lângă o ușă, afară era foarte frig și zăpadă!) până au remediat o defecțiune. De ce vă tot zic de frigul îndurat în acea zi? Pentru că tot circuitul am fost foarte bolnavă și nu mi-a tihnit nimic. N-am avut chef nici să mă plimb, nici nu am mâncat bunătăți, deși aveam, slavă Domnului, de unde... Am fost nevoită să iau Amoxicilină pentru a-mi trata laringo-faringita. Btw, medicamentele sunt mult mai ieftine acolo decât la noi. Pentru o cutie de Amoxicilina de 500 mg (24 pills) și un spray pentru desfundat nasul am dat 11 lire  și 80 de kuruși (11,80 lei). Ambele erau produse de Merck, în UK.

De la aeroportul Larnaca ne-a preluat un autocar care ne-a trecut în Ciprul de Nord (v-am povestit despre situația politico-administrativă de pe insulă aici) prin check-point Metehan, cel mai apropiat de prima noastră destinație Kyrenia/Girne.

Am ajuns la hotelul LA Hotel & Resort din Lapta, satul Lapta/Lapithos fiind situat pe malul mării, desigur, însă la cca. 15 km. de orașul Girne.

Infinity pool la LA Hotel & Resort Girne

Resortul de 4 stele e cumva ca un 2 stele de la noi, cu mobilier și furnituri vechi-vechi și uzate, doar că oamenii de acolo sunt muuuuult mai amabili decât cei din turismul românesc. Restaurantul arăta fix ca un restaurant de hotel al sindicatului de pe la noi. Pentru că acolo boala mea a atins apogeul, cei de la restaurantul hotelului mi-au pregatit in fiecare dimineață (acolo am avut doar micul dejun), o farfuriuță cu felii de lămâie, pliculețe de ceai și cutiuțe cu miere de albine, pe care s-o iau cu mine în cameră ca să-mi fac ceai (în cameră aveam kettle, cești și lingurițe).

Pentru a merge în oraș se putea lua un dolmuș (microbuz hârbuit :P), iar biletul costa 5,5 lire (turcești) adică vreo 5 lei 50, în martie paritatea fiind de 1 la 1. Apropo de bani, este de preferat pentru cei care călătoresc în Ciprul de Nord să schimbe euro în lire turcești, pentru că, deși sunt mulți comercianți care acceptă și euro, cursul de schimb folosit de vânzători e de obicei în defavoarea clientului. Eu aș fi vrut să schimb lei in lire încă din România, însă, din păcate, la Iași e considerată monedă exotică și nu este de găsit în bănci/case de schimb valutar. Din informațiile mele, moneda este tranzacționată peste tot în zona Dobrogea unde există o mare comunitate de etnici turci, tătari care călătoresc des în Turcia.

Să nu uit să vă spun că în mai toate magazinele se poate plăti cu cardul.

Chiar a doua zi cum am ajuns acolo m-am și dus la Girne, unde m-am învârtit un pic, am căscat gura de clădiri și oameni, am intrat în 2 magazine (LC Waikiki și Terranova), am mâncat un kebab de pui cu ayran și am luat dolmușul înapoi la hotel.

clasicul donner kebab 

Drumul înapoi nu a mai fost așa de scurt, pentru că la întoarcere traseul este prin partea de sat care e sus pe munte și apoi coboară la șoseaua principală unde era și resortul la care am stat. N-am făcut poze pentru că deja mă pleoștisem tare și legănatul microbuzului mă făcea aproape să ațipesc.

A treia zi a fost programată o excursie la Lefkoșa (Nicosia, partea turcă), iar eu am profitat de ocazie să trec în sud și să merg până la magazinul Sportsdirect. Mi-am luat niște papuci sport Kappa și câteva tricouri LA Gear, ca erau la oferta (2 la 8,50 euro)

Pe drumul înapoi spre check-pointul Ledra Street, am intrat într-un magazin H&M cât să văd ce mai e nou și unul Flying Tiger, un brand danez pe care-l iubesc și mi-am luat câteva mărunțișuri, în principal chestii de ronțăit.

Am trecut frontiera la timp cât să mă mai plimb un pic prin Lefkoșa, să mănânc ceva la un restaurant și să urc în autocarul care ne aștepta să ne ducă înapoi la Girne.

A patra zi mi-am petrecut-o în pat, dormind. După o noapte grea, cu febră mare, dureri de cap, în gât, frisoane etc., m-am trezit dimineață cât să mă târâi la restaurant și să mănânc ceva și la un magazin din apropiere de unde mi-am cumpărat o sticlă de apă și, apoi am dormit până la 17.30. Practic am dormit toată ziua.

vedere din balconul camerei de la LA Hotel & Resort Kyrenia/Girne

unul din mulții pisici care populau curtea interioară a resortului

Mâine am să public partea a doua a relatării, pentru a nu face postarea asta kilometrică și a nu vă plictisi.

Stay tuned!

Hello, 2018!

Iaca am intrat și în anul în care îmi sărbătoresc semi-centenarul, lucru nu chiar dătător de fericire, dar, na, asta e, toți îmbătrânim!

N-am mai scris de o lună, cauza exclusivă fiind lenea. De fapt, am preferat ca în timpul liber să mă uit la filme și să citesc. Că tot veni vorba, în 2017 am citit un pic mai mult decât în 2016, însă nici pe departe cât a citit Vio. 

Deci, conform Goodreads, în 2017 am citit 23 de cărți cu un total de 6449 pagini. Încă una și făceam o medie de 2 cărți pe lună, dar n-a fost să fie :P

Cele notate cu 5 stele sunt Viaţa de poveste a lui A.J. Fikry de Gabrielle Zevin, Soniecika de Ludmila Ulițkaya, Pantofi italienești de Henning Mankell și Cei doi domni din Bruxelles de Eric-Emmanuel Schmitt.

Cele cu 4 sunt cele mai multe. Așadar, Valea Minunilor de Amy Tan, Man de Kim Thuy, Eroare (Regii timpului #2) de Laura Nureldin, Medeea și copiii săi de Ludmila Ulițkaya, Zile întunecate de Yrsa Sigurdardottir, Nopți cu ploi și stele de Maeve Binchy, carte pe care am căutat-o de am înnebunit și, până la urmă am cumpărat-o de pe okazii, Copiii de pe strada mea de Iustin Mihailov, Omul de ianuarie de David Mitchell, Fetița căreia nu-i plăcea numele său de Elif Shafak și Povestea domniței Marina și a basarabeanului necunoscut de Tatiana Niculescu Bran. Printre cele cu 3 stele sunt două cărți de la care aveam mari așteptări și m-au dezamăgit. Este vorba de O viață mai bună de Anna Gavalda și Prietena mea genială de Elena Ferrante. Cea de-a doua carte e prima dintr-o serie de 4 numită Tetralogia napoletană, însă neplăcându-mi prima în mod deosebit, nu sunt tentată să le citesc și pe următoarele.Tot cu 3 stele am notat și Salvând peștii de la înec de Amy Tan, carte începută în decembrie 2008, lună în care a murit tata, și abandonată pe motiv că era super plictisitoare și pe alocuri deprimantă și în perioada aceea numai asta nu-mi trebuia. Am reluat-o anul trecut la insistențele Melaniei (Șilavarăcald), care mi-a spus că ei i-a plăcut, însă până am terminat-o, mi-a scos peri albi. Nu mi-a plăcut și consider că e cea mai slabă carte scrisă de Amy Tan, scriitoare ale cărei cărți eu le iubesc de-a dreptul.

Celelalte 3 cărți de 3 stele au fost doar niște "derapaje" necontrolate. Nici Love&gelato Vacanță la Florența de Jenna Evans Welch, nici Promisiune de lux de Asa Hellberg și nici Un an în Provence de Peter Mayle nu m-au îmbogățit spiritual cu nimic, însă la vremea lor au fost haioase.

La final, vă prezint eșecurile pentru care consider că am dat bani și am pierdut timpul de pomană. Prima ar fi partea a doua a seriei lui Asa Hellberg, Marele secret. Dacă prima a fost de 3 stele, a doua cu indulgență a primit 2. Celelalte sunt Femei fără bărbați de Shahrmush Parsipur și Noaptea de foc de Eric-Emmanuel Schmitt, ambele romane alegorice, în care abstractul a fost deseori de neînțeles pentru mine. Probabil o persoana mai instruită în sensul ăsta le va aprecia. Eu, însă, nu :(

Pe lângă aceste cărți, au mai fost vreo 3 citite, însă neindexate de Goodreads și nu mi-am bătut capul să le indexez, așa cum am făcut cu Copiii de pe strada mea scrisă de un medic ieșean, despre cartierul Păcurari, cartier în care a copilărit și în care mi-am petrecut și eu mare parte din copilărie.

Cu articolul ăsta am spart gheața în noul an și sper să scriu ceva mai mult decît anul trecut.

Vă urez să aveți un an 2018 cu împliniri, fericire și sănătate!

Am fost la Limassol și Nicosia

Aveam o datorie și abia acum mă achit de ea. Trebuia să vă spun cum au fost scurtele călătorii în cele 2 (3?!) orașe. Zic 3 pentru că Nicosia e 1 in 2 ;P . Dar să nu anticipez.

La Limassol am plecat dis de dimineață cu o cursă de linie pe care am luat-o din principala stație de autobuze din Larnaca, cea de pe Finikoudes Beach.

Bilet dus-întors în aceeași zi, 7 euro. Același preț îl are și biletul sus-întors spre Nicosia.

Limassolul nu m-a impresionat în mod deosebit. Mi s-a părut infinit mai neîngrijit, ca să nu zic murdar, și populat de foarte mulți emigranți/ refugiați care par să trăiască tare greu, lucru care-mi cam strică feng-shui-ul în vacanță :(

Ne-am plimbat un pic pe faleză, apoi soțul meu a vrut să mergem la My Mall, un mall nu prea deosebit de ale noastre.

Castedrala Ayia Napa

Cealaltă vizită a fost la Nicosia, ultima capitală europeană divizată între două state. Sinceră să fiu, curiozități aveam doar privind partea de nord a orașului, cea administrată de Turcia, asta și pentru că în Turcia continentală nu am fost niciodată. Partea turcă a insulei Cipru se numește Republica Turcă a Ciprului de Nord și a luat ființă ca stat odată cu invadarea Ciprului de către turci în 1974. Acest "stat" e recunoscut doar de Turcia. 

Din partea cipriot-greacă a orașului nu am poze și nici mare lucru nu am a vă spune. Aici ne-am plimbat un pic pe Ledra Street, o zonă parțial pietonală cu magazine și restaurante/cafenele, destul de frumos refăcută care duce spre punctul de trecere spre nord numit Ledra Palace și, la întoarcerea din nord, am luat un autobuz local și am dat o fugă la Mall of Cyprus, pe unde ne-am tot învârtit de era să pierdem ultimul autobuz spre Larnaca.

Acum, să vă spun despre Ciprul de Nord care, comparat cu Republica Cipru pare la câteva sute de ani distanță

Nu prea știu cum e viața acolo în nord, însă localnicii văzuți pe străzi sunt modest îmbrăcați, magazinele seamănă, multe dintre ele, cu cele de cartier de la noi :P, mulți bărbați care poartă cămăși albe, costum, fără cravată, și ghiul +lanț de aur (vă sună cunoscut?), iar casele, cele mai multe destul de dărăpănate. E drept că unele sunt părăsite de 43 de ani, fiind proprietăți ale unor greci refugiați în sud cu ocazia invaziei. De cumpărat n-am avut ce 

cumpăra pentru că în magazine predomină fake-urile și, dacă-s originale atunci sunt bijuterii și sunt foarte scumpe. Cel puțin pentru noi, că am avut impresia că prețul creștea sau scădea de la om la om. Noi păream înstăriți, e clar :P

În Lefkoșa, așa cum numesc turcii Nicosia, ne-am învârtit pe străzile din jurul Büyük Han, un caravanserai (han) foarte bine conservat. În interior erau câteva magazinașe care vindeau chestii tradiționale, nejustificat, zic eu, de scumpe, iar în plus mai era un restaurant și o cafenea, nu prea populate.

Moscheea Selimiye din Nicosia

Vajnic paznic la intrarea în moscheea Selimiye 

un magazinaș cu produse handmade nu prea reușite, însă cu un angajat cam leneș :P

aceeași moschee Selimiye văzută din spate și un mic restaurant

clădirea în care era restaurantul, în toată "splendoarea"

o terasă drăguță, cu multă umbră

mi-a plăcut cum era restaurat etajul clădirii

o alee pe care era un restaurant scumpișor

Mi-a plăcut la nebunie cum arăta poarta asta în combinație cu florile de boungainvillea și am zis că merită să v-o arăt și vouă

Cam asta a fost în cele două scurte călătorii prin Cipru și, asta marchează și finalul serialului Cipru.

avion pregătindu-se de aterizare la Larnaca

Mulțumesc că mă citiți și ați avut răbdare să mă mobilizez și să scriu :)

Gama Algaderm Anti-Age de la Gerocossen

Urmare a unei colaborări cu Brander, am primit spre testare un set de creme Gerocossen Algaderm Anti-Age, set compus din crema de ochi antirid, lifting și fermitate, crema antirid de noapte, crema antirid intensiv de zi 55+  și laptele demachiant Algaderm antiage, după cum mi-a fost dorința :)

Le folosesc deja de două săptămâni și cred că a trecut timp destul cât să-mi fac o părere obiectivă despre acestea. Și trebuie să vă spun că sunt minunate! Încă din seara când le-am primit am și început să le folosesc. 

Dar, să le luăm pe rând.

Laptele demachiant Algaderm curăță chiar și cel mai îndărătnic machiaj, fără a fi nevoie să insist prea mult. Are un miros discret și nu e foarte gras. Conține alge marine și ulei de migdale. Nu conține, în schimb, parabeni, ceea ce îl face potrivit și pentru tenurile sensibile. Pot confirma asta, pentru că de când îl folosesc nu mi-a apărut  pe față nici o irițatie.

Crema pentru ochi Algaderm este un produs bun, cu un miros foarte plăcut și care hidratează destul de bine zona ochilor. De menționat că, la aplicare nu m-au usturat ochii. O folosesc atât seara, cât și dimineața, înainte de aplicarea cremei de față. Conține  Alge marine, Colagen marin, Coenzima Q10 și Cafeina.

Despre cremele de față pot să vă spun că atât crema antirid de noapte, cât și crema antirid de zi 55+ sunt hidratante, miros plăcut a curat :) intră destul de repede în piele, nelăsând fața cu senzația de gras. Ba chiar, după părerea mea, crema de noapte intră mai repede în piele decât crema de zi, pentru cea de zi așteptând cca. 10 minute până se absoarbe pentru a mă da cu BB cream.

Deși sufăr de dermatită periorală, cremele astea îmi priesc de minune, deci le recomand din tot sufletul, mai ales că prețul lor este mult mai scăzut decât al unor produse dermato-cosmetice indicate tenului sensibil.

Crema de noapte conține Alge marine, Colagen marin și Unt de shea, iar crema de zi 55+  Alge marine, Colagen marin, Polizaharide marine, Uleiuri naturale: argan, jojoba, susan, avocado, Unt de shea.

Să vă mai spun că flacoanele cu creme conțin o cantitate generoasă de produs , și cum la o singură utlizare e nevoie doar de puțin produs, fiecare cremă în parte pare să ajungă pentru cca. 3 luni de aplicări zilnice.

Să nu uit să vă spun că dacă doriți să le comandați, o puteți face pe site-ul Gerocossen și, până pe 30 noiembrie (inclusiv!), aveți o reducere de 10% la produsele comandate cu codul CristinaDumea10%  Însă voucherul de reducere nu este doar pentru aceste produse, ci pentru orice produs aflat în portofoliul firmei și expus la vânzare pe site-ul gerocossen.ro, inclusiv pentru produsele aflate în promoție.

Happy shopping! :)