Hello, 2018!

Iaca am intrat și în anul în care îmi sărbătoresc semi-centenarul, lucru nu chiar dătător de fericire, dar, na, asta e, toți îmbătrânim!

N-am mai scris de o lună, cauza exclusivă fiind lenea. De fapt, am preferat ca în timpul liber să mă uit la filme și să citesc. Că tot veni vorba, în 2017 am citit un pic mai mult decât în 2016, însă nici pe departe cât a citit Vio. 

Deci, conform Goodreads, în 2017 am citit 23 de cărți cu un total de 6449 pagini. Încă una și făceam o medie de 2 cărți pe lună, dar n-a fost să fie :P

Cele notate cu 5 stele sunt Viaţa de poveste a lui A.J. Fikry de Gabrielle Zevin, Soniecika de Ludmila Ulițkaya, Pantofi italienești de Henning Mankell și Cei doi domni din Bruxelles de Eric-Emmanuel Schmitt.

Cele cu 4 sunt cele mai multe. Așadar, Valea Minunilor de Amy Tan, Man de Kim Thuy, Eroare (Regii timpului #2) de Laura Nureldin, Medeea și copiii săi de Ludmila Ulițkaya, Zile întunecate de Yrsa Sigurdardottir, Nopți cu ploi și stele de Maeve Binchy, carte pe care am căutat-o de am înnebunit și, până la urmă am cumpărat-o de pe okazii, Copiii de pe strada mea de Iustin Mihailov, Omul de ianuarie de David Mitchell, Fetița căreia nu-i plăcea numele său de Elif Shafak și Povestea domniței Marina și a basarabeanului necunoscut de Tatiana Niculescu Bran. Printre cele cu 3 stele sunt două cărți de la care aveam mari așteptări și m-au dezamăgit. Este vorba de O viață mai bună de Anna Gavalda și Prietena mea genială de Elena Ferrante. Cea de-a doua carte e prima dintr-o serie de 4 numită Tetralogia napoletană, însă neplăcându-mi prima în mod deosebit, nu sunt tentată să le citesc și pe următoarele.Tot cu 3 stele am notat și Salvând peștii de la înec de Amy Tan, carte începută în decembrie 2008, lună în care a murit tata, și abandonată pe motiv că era super plictisitoare și pe alocuri deprimantă și în perioada aceea numai asta nu-mi trebuia. Am reluat-o anul trecut la insistențele Melaniei (Șilavarăcald), care mi-a spus că ei i-a plăcut, însă până am terminat-o, mi-a scos peri albi. Nu mi-a plăcut și consider că e cea mai slabă carte scrisă de Amy Tan, scriitoare ale cărei cărți eu le iubesc de-a dreptul.

Celelalte 3 cărți de 3 stele au fost doar niște "derapaje" necontrolate. Nici Love&gelato Vacanță la Florența de Jenna Evans Welch, nici Promisiune de lux de Asa Hellberg și nici Un an în Provence de Peter Mayle nu m-au îmbogățit spiritual cu nimic, însă la vremea lor au fost haioase.

La final, vă prezint eșecurile pentru care consider că am dat bani și am pierdut timpul de pomană. Prima ar fi partea a doua a seriei lui Asa Hellberg, Marele secret. Dacă prima a fost de 3 stele, a doua cu indulgență a primit 2. Celelalte sunt Femei fără bărbați de Shahrmush Parsipur și Noaptea de foc de Eric-Emmanuel Schmitt, ambele romane alegorice, în care abstractul a fost deseori de neînțeles pentru mine. Probabil o persoana mai instruită în sensul ăsta le va aprecia. Eu, însă, nu :(

Pe lângă aceste cărți, au mai fost vreo 3 citite, însă neindexate de Goodreads și nu mi-am bătut capul să le indexez, așa cum am făcut cu Copiii de pe strada mea scrisă de un medic ieșean, despre cartierul Păcurari, cartier în care a copilărit și în care mi-am petrecut și eu mare parte din copilărie.

Cu articolul ăsta am spart gheața în noul an și sper să scriu ceva mai mult decît anul trecut.

Vă urez să aveți un an 2018 cu împliniri, fericire și sănătate!

Am fost la Limassol și Nicosia

Aveam o datorie și abia acum mă achit de ea. Trebuia să vă spun cum au fost scurtele călătorii în cele 2 (3?!) orașe. Zic 3 pentru că Nicosia e 1 in 2 ;P . Dar să nu anticipez.

La Limassol am plecat dis de dimineață cu o cursă de linie pe care am luat-o din principala stație de autobuze din Larnaca, cea de pe Finikoudes Beach.

Bilet dus-întors în aceeași zi, 7 euro. Același preț îl are și biletul sus-întors spre Nicosia.

Limassolul nu m-a impresionat în mod deosebit. Mi s-a părut infinit mai neîngrijit, ca să nu zic murdar, și populat de foarte mulți emigranți/ refugiați care par să trăiască tare greu, lucru care-mi cam strică feng-shui-ul în vacanță :(

Ne-am plimbat un pic pe faleză, apoi soțul meu a vrut să mergem la My Mall, un mall nu prea deosebit de ale noastre.

Castedrala Ayia Napa

Cealaltă vizită a fost la Nicosia, ultima capitală europeană divizată între două state. Sinceră să fiu, curiozități aveam doar privind partea de nord a orașului, cea administrată de Turcia, asta și pentru că în Turcia continentală nu am fost niciodată. Partea turcă a insulei Cipru se numește Republica Turcă a Ciprului de Nord și a luat ființă ca stat odată cu invadarea Ciprului de către turci în 1974. Acest "stat" e recunoscut doar de Turcia. 

Din partea cipriot-greacă a orașului nu am poze și nici mare lucru nu am a vă spune. Aici ne-am plimbat un pic pe Ledra Street, o zonă parțial pietonală cu magazine și restaurante/cafenele, destul de frumos refăcută care duce spre punctul de trecere spre nord numit Ledra Palace și, la întoarcerea din nord, am luat un autobuz local și am dat o fugă la Mall of Cyprus, pe unde ne-am tot învârtit de era să pierdem ultimul autobuz spre Larnaca.

Acum, să vă spun despre Ciprul de Nord care, comparat cu Republica Cipru pare la câteva sute de ani distanță

Nu prea știu cum e viața acolo în nord, însă localnicii văzuți pe străzi sunt modest îmbrăcați, magazinele seamănă, multe dintre ele, cu cele de cartier de la noi :P, mulți bărbați care poartă cămăși albe, costum, fără cravată, și ghiul +lanț de aur (vă sună cunoscut?), iar casele, cele mai multe destul de dărăpănate. E drept că unele sunt părăsite de 43 de ani, fiind proprietăți ale unor greci refugiați în sud cu ocazia invaziei. De cumpărat n-am avut ce 

cumpăra pentru că în magazine predomină fake-urile și, dacă-s originale atunci sunt bijuterii și sunt foarte scumpe. Cel puțin pentru noi, că am avut impresia că prețul creștea sau scădea de la om la om. Noi păream înstăriți, e clar :P

În Lefkoșa, așa cum numesc turcii Nicosia, ne-am învârtit pe străzile din jurul Büyük Han, un caravanserai (han) foarte bine conservat. În interior erau câteva magazinașe care vindeau chestii tradiționale, nejustificat, zic eu, de scumpe, iar în plus mai era un restaurant și o cafenea, nu prea populate.

Moscheea Selimiye din Nicosia

Vajnic paznic la intrarea în moscheea Selimiye 

un magazinaș cu produse handmade nu prea reușite, însă cu un angajat cam leneș :P

aceeași moschee Selimiye văzută din spate și un mic restaurant

clădirea în care era restaurantul, în toată "splendoarea"

o terasă drăguță, cu multă umbră

mi-a plăcut cum era restaurat etajul clădirii

o alee pe care era un restaurant scumpișor

Mi-a plăcut la nebunie cum arăta poarta asta în combinație cu florile de boungainvillea și am zis că merită să v-o arăt și vouă

Cam asta a fost în cele două scurte călătorii prin Cipru și, asta marchează și finalul serialului Cipru.

avion pregătindu-se de aterizare la Larnaca

Mulțumesc că mă citiți și ați avut răbdare să mă mobilizez și să scriu :)

Gama Algaderm Anti-Age de la Gerocossen

Urmare a unei colaborări cu Brander, am primit spre testare un set de creme Gerocossen Algaderm Anti-Age, set compus din crema de ochi antirid, lifting și fermitate, crema antirid de noapte, crema antirid intensiv de zi 55+  și laptele demachiant Algaderm antiage, după cum mi-a fost dorința :)

Le folosesc deja de două săptămâni și cred că a trecut timp destul cât să-mi fac o părere obiectivă despre acestea. Și trebuie să vă spun că sunt minunate! Încă din seara când le-am primit am și început să le folosesc. 

Dar, să le luăm pe rând.

Laptele demachiant Algaderm curăță chiar și cel mai îndărătnic machiaj, fără a fi nevoie să insist prea mult. Are un miros discret și nu e foarte gras. Conține alge marine și ulei de migdale. Nu conține, în schimb, parabeni, ceea ce îl face potrivit și pentru tenurile sensibile. Pot confirma asta, pentru că de când îl folosesc nu mi-a apărut  pe față nici o irițatie.

Crema pentru ochi Algaderm este un produs bun, cu un miros foarte plăcut și care hidratează destul de bine zona ochilor. De menționat că, la aplicare nu m-au usturat ochii. O folosesc atât seara, cât și dimineața, înainte de aplicarea cremei de față. Conține  Alge marine, Colagen marin, Coenzima Q10 și Cafeina.

Despre cremele de față pot să vă spun că atât crema antirid de noapte, cât și crema antirid de zi 55+ sunt hidratante, miros plăcut a curat :) intră destul de repede în piele, nelăsând fața cu senzația de gras. Ba chiar, după părerea mea, crema de noapte intră mai repede în piele decât crema de zi, pentru cea de zi așteptând cca. 10 minute până se absoarbe pentru a mă da cu BB cream.

Deși sufăr de dermatită periorală, cremele astea îmi priesc de minune, deci le recomand din tot sufletul, mai ales că prețul lor este mult mai scăzut decât al unor produse dermato-cosmetice indicate tenului sensibil.

Crema de noapte conține Alge marine, Colagen marin și Unt de shea, iar crema de zi 55+  Alge marine, Colagen marin, Polizaharide marine, Uleiuri naturale: argan, jojoba, susan, avocado, Unt de shea.

Să vă mai spun că flacoanele cu creme conțin o cantitate generoasă de produs , și cum la o singură utlizare e nevoie doar de puțin produs, fiecare cremă în parte pare să ajungă pentru cca. 3 luni de aplicări zilnice.

Să nu uit să vă spun că dacă doriți să le comandați, o puteți face pe site-ul Gerocossen și, până pe 30 noiembrie (inclusiv!), aveți o reducere de 10% la produsele comandate cu codul CristinaDumea10%  Însă voucherul de reducere nu este doar pentru aceste produse, ci pentru orice produs aflat în portofoliul firmei și expus la vânzare pe site-ul gerocossen.ro, inclusiv pentru produsele aflate în promoție.

Happy shopping! :)

Vacanță în Cipru (II)

Astăzi am să vă arăt câteva poze din excursia pe care am făcut-o la Lefkara, un sat tradițional din districtul Larnaca, aflat pe versanții sudici ai munților Troodos, sat renovat aproape complet și cunoscut în lume pentru faptul că aici se fac broderii, dantele și bijuterii de argint nemaipomenit de frumoase. Satul e împărțit în două zone, cea de sus (Pano Lefkara) unde am fost noi, și cea de jos (Kato Lefkara).

la Biserica "Sfânta Cruce" (sec. XIV) din Pano Lefkara

localnică brodând "la poartă"

asta mi-a plăcut în mod deosebit, însă 39 de euro... :(

În rest, în cele câteva ore pe care le-am avut la dispoziție, am hoinărit pe străduțele satului, am făcut poze, am mâncat și dacă nu m-am îndurat să dau 39 de euro pe mileul ăla, mi-am luat două inele de argint, pentru care am negociat la sânge :P

Cel de-al doilea, cu opal și niște cristale, l-am vrut pentru că-mi cumpărasem cu niște ani în urma, din Creta, niște cercei cu opal și mi s-a părut drăguț să am un fel de set.

un magazin luxos cu obiecte din argint

un restaurant unde doar am făcut o poză

mica piațetă de la biserica Sf.Cruce 

Am mâncat la o tavernă, Coffee Yard Bar-Restaurant, unde totul a fost foarte bun și nu a fost scump

orange pie, o bunătate!

nu, nu e o curte, ci o străduță din sat

cărți de dat

În episodul viitor, vă voi povesti despre Limassol și Nicosia.
Deocamdată, vă urez să aveți un weekend plăcut! :)