Life goes on

Acum, că m-am liniştit după apariţia lui Zdreanţă, parcă-mi mai vine să mă gândesc şi la altceva.
Aseară a fost prima semifinală a Eurovision pe care eu, însă, n-am văzut-o pentru că am uitat. După cum poate aţi aflat până la ora asta, Romania s-a calificat în finala concursului care are loc anul ăsta la Baku, în Azerbaijan, în ciuda unor probleme tehnice întâmpinate de membrii trupei Mandinga.

Astăzi dimineaţă am avut curiozitatea să ascult piesele ţărilor calificate în finală şi trebuie să spun că nu m-a dat pe spate nici una. Ba chiar unele sunt de-a dreptul sinistre şi aici aş menţiona trupa de septagenare din Rusia, tinereii de tinichea din Irlanda... Deşi Zaleilah, melodia celor de la Mandinga, nu mi-a plăcut prea mult (şi nu-mi place nici acum!), trebuie să recunosc că e veselă, antrenantă şi probabil va prinde la public, pentru că de obicei se votează piese care să fie difuzate la radio şi în cluburi, pe durata verii.
Joi seară va fi cea de-a doua semifinală la care sunt curioasă să-l ascult pe Engelbert Humperdinck, concurentul în vârstă de numai 76 de ani al UK.
Pentru cititorii mei mai tineri am să pun o piesă cântată de susnumitul şi cu care a făcut furori acum mai bine de 40 de ani.

Cu asta incursiunea culturală s-a sfârşit! :D Back to work!
Un pic mai târziu am să vă arăt cele două rochii pe care mi le-am cumpărat de la Dorothy Perkins.