În numele prințesei moarte de Kenizé Mourad

Îmi doream mult să citesc cartea asta, însă prețul de aproape 80 de lei o făcea să fie aproape prohibitivă. Norocul mi-a surâs când, în oferta de Paște a librăriei virtuale elefant.ro am descoperit-o redusă cu 75%, adică aproape 20 de lei. Doar că până să trec în revistă toată oferta, cartea s-a epuizat =(( Totuși, după câteva zile am regăsit-o în ofertă, la același preț infim, și, de data asta am avut noroc s-o comand și s-o primesc.

Abia așteptam să termin cartea care o citeam la momentul respectiv (nimic deosebit, doar un roman slăbuț în două volume, cumpărat cu o revistă) și s-o încep pe asta.

Și ziua a venit... Marți, a treia zi de Paște, m-am rupt cvasi-total de online și am stat în pat și am citit. În dimineața asta am terminat-o și senzația pe care o am e că aș fi vrut să mai fie încă pe atât, deși romanul are aproximativ 730 de pagini.

Autoarea spune povestea mamei sale, prințesa Selma, născută într-un palat din Istanbul și care la vârsta de 7 ani a fost martora căderii Imperiului Otoman și a întemeierii statului turc modern de către generalul Kemal Mustafa, supranumit Atatürk ("Părintele turcilor").

Familia imperială este obligată să plece în exil, în primul rând în Liban, la acea vreme protectorat francez, unde Selma cunoaște prima ei dragoste, un lider druz, care, din păcate, nu-i împărtășește aceeași iubire necondiționată. Mai tîrziu, Selma, fiind prințesă, s-a căsătorit din dorința mamei sale cu un rajah indian pe care nu-l văzuse niciodată până atunci decât într-o fotografie. Acesta este un bărbat frumos, dar care nu știe și nici nu pare să dorească să învețe s-o iubească, iar relațiile dintre ei sunt cu foarte puține excepții un dezastru. În India, Selma cunoaște splendorile, dar și îngrădirile de nesuportat la care erau supuse femeile epocii, indiferent de rangul pe care-l aveau, deși exista o parte a societății, cea a colonialiștilor britanici, mult mai apropiată ca stil de viață de ceea ce trăise în Liban.

Așa că, la un moment dat, se simte străină și fuge la Paris, însărcinată fiind. Acolo a întâlnit un american cu care descoperă dragostea adevărată, lipsită de constrângeri. Din păcate, el trebuie să se întoarcă în Statele Unite pentru a rezolva divorțul cu soția sa și, în ciuda faptului că i-a scris de multe ori, Selma nu primește nici măcar o scrisoare de la el.

O persoană importantă în viața Selmei este eunucul Zeynel, care era foarte atașat de mama sa, Sultana Hatice, decedată când încă prințesa era în India. La Paris, într-o sărăcie aproape lucie, când cea de-a doua conflagrație mondială începuse deja și ajunsese și în "Orașul luminilor", ea dă naștere fiicei rajahului Amir,  Kenizé. Pentru a trăi, Selma este nevoită să-și vândă bijuteriile la prețuri infime și,  cu toate acestea, se va sfârși în mizerie la mai puțin de douăzeci și nouă ani.

L-am citit foarte ușor, însă la final am fost un pic dezamăgită pentru că aș fi vrut să ni se spună mai multe despre micuța Kenizé. Romanul este foarte bun, plin de sensibilitate și foarte bine scris.