"Kaas chante Piaf" la Iaşi

În cadrul Festivalului Internaţional al Educaţiei au loc manifestări diferite, printre care şi acest concert susţinut de artista franceză aseară, în Piaţa Palatului Culturii din Iaşi.
Ni se comunicase cu câteva zile în urmă că nu sunt permise camerele foto/video (printre alte reguli uzuale în cazul tuturor concertelor), aşa că nu am făcut nici o poză, cu excepţia celei din stânga, făcută cu telefonul, înainte de începerea concertului. Mi s-a părut că organizatorii au avut o atitudine un pic "nazzi" referitor la acest aspect şi spun asta pentru că era un tip care s-a plimbat tot timpul în dreptul scaunelor din secţiunea unde am fost eu şi se uita foarte insistent chiar şi atunci când te uitai la telefon pentru a vedea ora. Oricum, n-aș fi făcut nimic care să mă pună într-o situație jenantă.
Concertul programat să înceapă la 8 jumătate a început pe la 9 şi 10, Patricia Kaas salutând publicul extrem de numeros (10.000 de spectatori*) în limba română.
Piesele interpretate au fost exclusiv din repertoriul lui Edith Piaf, unele în aranjamente muzicale inedite şi cântate în game atât de diferite de original, încât au fost aproape de nerecunoscut publicului mai puţin avizat precum subsemnata :p Spun asta pentru că nu sunt un fan Patricia Kaas. Cunosc câteva dintre piesele ei, însă nu o admir într-atât încât să fac vreun efort deosebit pentru a-i vedea munca.
Poate şi asta a influenţat starea de uşoară plictiseală intervenită la un moment dat când, cântăreaţa insista ca publicul să repete un pasaj muzical destul de greu de reprodus de marea masă. Atmosfera nu a fost una prea efervescentă, ba chiar, uneori, aplauzele erau atât de anemice încât parcă-mi era jenă. Probabil că la lipsa de antren a contribuit şi traducerea extrem de proastă pe care o făcea o duduie total lipsită de talent şi ale cărei perle ne-au amuzat copios, cât şi faptul că, deşi am stat în secţiunea VIP, vizibilitatea spre scenă era minimă, în aşa fel încât eram nevoită să urmăresc spectacolul pe un ecran a cărui singură calitate era dimensiunea mare, iar la defecte aş menţiona rezoluţia extrem de proastă, lag-ul şi numărul mare a pixelilor morţi.
Spectacolul s-a încheiat pe la 11 şi ceva (nu ştiu exact!) destul de abrupt şi, una peste alta, îl consider o experienţă, însă nu una de neratat.

* sursa