Mini-vacanţa de Rusalii, ziua 1

Încercăm, eu şi soţul meu, să instituim un obicei ca în weekend-ul prelungit ocazionat de sărbătoarea Rusaliilor, să plecăm undeva, nu foarte departe, ca un preludiu al concediului ce va să vină peste o lună.
Dacă anul trecut am fost la Dorna Arini, anul ăsta am dat o şansă unui loc pe care, nici eu şi nici soţul, nu l-am mai vizitat din studenţie: Lacu Roşu.
Aşa că sâmbătă, pe la 8 jumătate, ne-am îmbarcat în maşină şi am făcut prima oprire la Piatra Neamţ, un oraş care mie mi-a plăcut.

N-am vrut să ratăm ocazia de a vedea oraşul de sus, aşa că am făcut o tură cu telegondola care operează în oraş. Plecarea e undeva în apropierea gării, iar punctul terminus este o înălţime de pe care poţi observa oraşul. Drumul dus-întors costă 16 lei de persoană, la care se mai adaugă 20 de lei reprezentând garanţia cardului de acces, sumă care ne-a fost returnată la întoarcere. Parerea mea e că au fost nişte bani cheltuiţi aiurea, însă, cum nu a avut nimeni cine să ne spună că nu-i nimic extraordinar, spectaculos, am căzut în capcană. Călătoria durează vreo 5 minute, timp în care nu "survolezi" decât un cartier de case vechi, nişte hale vechi, dezafectate şi, mai apoi, un fel de pădure de salcâmi aflată pe versant. Odată ajunşi sus, ne-am învârtit un pic pe acolo până n-am mai suportat manelele care urlau în boxele unui restaurant aflat acolo şi am coborât mintenaş.

Ne-am continuat drumul şi, la intrarea în Cheile Bicazului, am făcut o scurtă oprire, motiv de-o poză.

La destinaţie, floricele frumoase pe care n-am rezistat să nu le pozez, mai ales că plăuase şi se vedeau picăturile de apă pe clopoţei

Digitalis grandiflora

După-amiază, ne-am cazat şi am ieşit să mâncăm ceva, undeva. Am mâncat câte o ciorbă de legume proastă şi scumpă la o terasa de lângă lac (Terasz) şi ne-a prins ploaia. Da' ce ploaieeee!

Noroc că aveam haine de ploaie şi, deşi mai picura un pic, am plecat să explorăm împrejurimile.

stânga, restaurantul Panorama (se mănâncă foarte bine şi nu-i scump, iar chelnerul Zoli e amabil şi frumuşeeeeel! :p)
în spate, Lacu Roşu, destul de sinistru pe vreme ploioasă

drumul spre hotelul Iaşicon, cel la care am avut cazare

Da, în mână aveam o pungă de pufuleţi, capac peste ciorba "delicioasă" :D

în parcarea hotelului

Ziua s-a încheiat destul de repede, nu înainte de a descoperi ca "gard în gard" cu noi (de fapt, camera de lângă :p), este cazat un coleg de serviciu cu prietena lui, nişte persoane tare simpatice cu care, de altfel, ne-am petrecut următoarele două zile.
În articolele viitoare am să vă arăt pe unde am umblat şi ce-am mai văzut, so, stay tuned!