6 mai. Azi mă laud!

Deși promisesem un concurs la împlinirea a 5 ani de blogging, nu m-am ținut de cuvânt. De ce? Pentru că, pur și simplu n-am reușit să încropesc un premiu (două, trei...) pe care eu mi-aș fi dorit să-l câștig. Din experiența anilor trecuți când lumea nu s-a prea înghesuit să participe la concursurile mele, deși premiile erau drăguțe, m-am gândit că, cu ce m-aș prezenta anul ăsta, m-aș face de baftă, așa că mai bine nu. Drept urmare, nici n-am scris măcar un articolaș aniversar, să nu fiu trasă de mânecă. Sper să nu vă fi supărat prea tare non-combatul meu.
Oricum, aniversarea a trecut deja, așa că să trecem peste asta.
În tot acest răstimp cât nu am mai scris nimic, am fost destul de ocupată. Înafara pregătirilor pentru Paștele ortodox, am mai avut vreo două ședințe de șofat, am alergat prin oraș pentru a rezolva diverse probleme pentru mama, suferindă de artroză și care, în ultimele săptămâni nu a mai reușit să se deplaseze înafara locuinței și, pe 1 mai am făcut bilanțul a 3 luni de când mi-am propus să mai slăbesc.
Ca să vă zic și vouă, să știți că-s tare mândră de mine că am reușit să-mi impun să renunț la modul vicios de a mă alimenta și, în final să scap de mai bine de 8 kilograme.
Spre exemplificare vă arăt o poză făcută la apogeul stării mele de supraponderală, septembrie 2015, 83 de kilograme, pe care le-am conservat :d până la 1 februarie când am început să scad în greutate

și o alta, făcută miercuri, 4 mai 2016, 74,5 kilograme

Sunt tunsă cam la fel de scurt, unghiul e cam același, ba chiar la poza din septembrie țin capul un pic în extensie  Lumina e diferită, dar cred că e evident că nu mai sunt așa de dolofană. I'm very, very happy! <3 Mai mult decât atât, în sfârșit îmi vin haine pe care le am de câțiva ani, nu am apucat să le port și acum îmi vin.
În altă ordine de idei, aștept vara și, mai ales, luna iunie, când plec în Creta, la Hersonissos. Mă știți doar cât sunt de iubitoare de mare și soare :)
De săptămâna viitoare încep orele de șofat intensiv, așa că fiecare după-amiază o să-mi fie ocupată cu asta, iar după alea 2 ore nu prea mai sunt în stare de nimic, atâta-s de stoarsă de puteri. Stau într-o stare de încordare cvasi-permanentă, pentru că nu stăpânesc destul de bine ambreiajul și frâna și mi-e frică să nu mi se oprească motorul când rulez (fac școală pe un Logan pe benzină). Până acum am avut doar 3 ședințe și până la final (mai am 13!) sper să fiu capabilă să învăț destul încât să conving examinatorul de la Rutieră că merit să am permis ;)
Acum vă las, că în jumătate de oră termin programul și intru în weekend. Vă pup și vă doresc zile însorite!