Aseară mi-am luat rămas bun de la Țuțu. Era bolnav de ceva vreme, însă cu dietă a fost destul de bine până de curând. Însă, în ultimul timp era extrem de slab, nici nu mai vedea bine, nu mai putea să mănânce crănțănele din cauza dinților, iar pliculețele, chiar de dietă fiind, îi făceau rău.
Inutil să vă spun cât de greu mi-a venit să iau hotărârea să-l adorm, însă cred că n-am făcut un lucru rău, pentru că nu mai ducea o viață bună, fericită, de pisic fără griji.
Ieri, pe când mai eram mama lui Țuțu, i-am făcut două poze, spre aducere aminte.
M-ai facut sa plang! Imi pare rau de suferinta ta :( Te imbratisez cu drag!
RăspundețiȘtergereLaura
Ce suflet frumos :( Este intr-un loc mai bun acum.
RăspundețiȘtergereSunt convinsa ca asa e si ca ma asteapta, pentru ca el o sa fie pisicul meu cat e lumea
Ștergere