Un evreu se duce la rabin si ii povesteste ca traieste prost, ca are o casa mica, si ca e spatiu prea mic pentru toata familia, pentru copii, pentru el. Si ii cere un sfat, sperand ca intelepciunea rabinului il va face sa traiasca mai bine. Rabinul ii spune sa bage in casa, timp de o saptamana, capra. Evreul merge acasa, increzator in sfatul primit. Dupa o saptamana se intoarce. Rabi: “Ei, cum e?”. Evreul: “Rabi, e mai rau, e si mai aglomerat”. Rabinul ii spune atunci sa bage in casa, pentru o saptamana si vaca. Evreul merge acasa, cu incredere ca sfatul rabinului il va ajuta. Dupa o saptamana se intoarce: Rabi: “Ei, cum e?. Evreul: “Rabi, e si mai rau decat pana acum. Capra si vaca ocupa aproape tot spatiul, iar copiii nu mai au loc sa se joace. E greu. Ce sa fac?”. Rabinul ii cere sa bage, peste toti si oile. Evident, dupa o saptamana, evreul se intoarce abatut. “E foarte rau, Rabi, nu stiu ce sa mai fac. Deja nu mai avem loc nici sa ne miscam. Abia ne descurcam.” Atunci, rabinul ii spune ca solutia este sa dea afara imediat toate animalele. Si capra, si vaca, si oile. In sfarsit, evreul e fericit, multumind din suflet rabinului pentru sfatul cel bun care l-a ajutat sa rezolve problema spatiului insuficient =))
Parcă ni se potriveşte, nu? Oricum, eu n-am ieşit din casă deloc în weekendul ăsta pentru că, după cum am mai spus, am bolit. Încă nu-s bine, dar sper să nu fie ăsta sfârşitul :D
Aşa că, între reprize de somn (dat de febră), mâncat-băut chestii lichide şi fierbinţi (supă/ceai) am reuşit să citesc două cărţi din cele comandate la Editura All. E vorba de "Ce să fac cu moştenirea" şi "Bărbaţi şi alte catastrofe" de Kerstin Gier. Ambele uşor de citit (chiar şi de către o persoană suferindă, aşa cum sunt eu acum), însă nu extraordinare ca subiecte. Am început deja şi cea de-a treia carte de Kerstin Gier (Mă sinucid altădată), care mi se pare ceva mai bine scrisă decât celelalte. Şi mai nostimă. Până să cumpăr cărţile, am citit multe recenzii, scrise de persoane diferite, şi toate au avut numai cuvinte de laudă despre primele două cărţi. Poate nu am eu acum starea propice lecturării acestui fel de cărţi? Cine ştie...
În rest, am urmărit 5-10 minute din programele de ştiri şi m-am crucit de cât le mai place unora să înflorească ştirile şi aici mă refer la cele transmise de corespondenţii din teritoriu, care au afirmat la unison că coada la moaştele Sf. Cuvioase Paraschiva a fost sâmbătă de 5 km. Unora le acord prezumţia de "venetic", însă dacă chiar vroiau să ştie, măcar orientativ, puteau încerca cu google maps unde rezultatul e de aprox. 1,8 km. Dar, mă rog, treaba lor, ştirile lor...
Ăsta este, cred, ultimul articol despre Sărbătorile Iaşului 2012 şi nu uitaţi că, la Mitropolia de la Iaşi o puteţi vizita pe Sfântă şi-n extrasezon, când hoţii de buzunare şi vânzătorii de diverse chestii mai mult sau mai puţin utile s-au întors la casele lor.
Să aveţi o săptămână bună!