Fetele din Shanghai de Lisa See

Deşi am citit-o înaintea începerii campaniei vALLuntar, m-am gândit că poate v-ar plăcea să aflaţi părerea mea despre această carte minunată, poate şi pentru a contrabalansa faptul că, ambele cărţi citite şi recenzate pentru campanie, nu mi-au plăcut foarte mult.

Am făcut cunoştinţă cu scrierile Lisei See citind o carte (Floare de zăpadă şi evantaiul secret) apărută la o altă editură. Şi atunci m-am îndrăgostit de cărţile acestei autoare.
Romanul Fetele din Shanghai a fost devorat pur şi simplu în două zile. E o carte aşa de frumoasa!

Citisem că cele două cărţi nu se compară nicicum, așa că am început să citesc această carte, cu teama că aș putea fi dezamăgită. Nu s-a întâmplat acest lucru.

 Fetele din Shanghai este povestea minunată a două surori care au emigrat de la Shanghai în America în  timpul revoluției culturale din China. De la începutul cărții, descrierea vieţii fetelor frumoase din  Shanghai, a călătoriei lor prin China, a şederii lor pe Insula Angel, și,  în cele din urmă, a vieții lor  în California de Sud, m-a captivat foarte tare. Eroinele romanului, Pearl și May, două surori atât de diferite, dar în ciuda acestui fapt, atât de atașate una de cealaltă.

Ca de obicei, Lisa See spune această poveste populată cu o serie de personaje, mai mult sau mai puţin minunate, care înconjoară surorile și care ajută la  descrierea nedumeririi suferite de populația chineză datorate invaziei neaşteptate a japonezilor din  1937, a asimilării chinezilor în societatea americană în anii 1940 și '50 și, în sfârșit, neîncrederea, prejudecăţile şi panica simţită de americani față de chinezi, după venirea la putere în China a lui Mao Tse Dung care, coroborată cu aşa-zisul pericol nuclear cubanez, a dus la o isterică şi iraţională vânătoare de comunişti pe tot teritoriul Statelor Unite ale Americii.

Singura mea nemulţumire a fost că finalul poveştii a lăsat multe întrebări fără răspuns, însă, când am aflat că autoarea a scris o continuare a Fetelor din Shanghai, m-am bucurat că voi mai avea ocazia să citesc despre Pearl, May și Joy într-o altă carte, Visul lui Joy,  despre care v-am povestit aici.

Cartea poate fi cumpărată de pe site-ul Editurii All și are prețul de 34,90 lei.

Acest articol este a treia recenzie a unei cărţi care face parte din campania vALLuntar 2 iniţiată de Grupul Editorial ALL în parteneriat cu ROMSILVA. Nu uitaţi că pentru fiecare 15 comentarii postate la un articol, va fi plantat un copăcel !

Domnişoara Einstein - Philip Sington

Romanul lui Philip Sington, Domnişoara Einstein, a început fabulos, însă m-am plictisit pe la jumătate din cauza ritmului lent al romanului.

Cum spuneam, acest roman are un capitol de deschidere superb. O tânără femeie încearcă să-l găsească pe logodnicul ei dispărut, vizitând o secție de poliție pentru a se uita la fotografiile morţilor neidentificaţi. Ea trece prin această rutină din nou și din nou și disperarea ei combinată cu imaginile odioase pe care este nevoită să le vadă, face ca scena să fie de-a dreptul înfiorătoare.

De fapt, în roman  e vorba despre un tânăr psihiatru, Martin Kirsch, care încearcă să reveleze trecutul unei paciente amnezice, găsită într-o pădure, într-o stare foarte proastă. Deşi doctorul recunoaşte pacienta ca fiind Elisabeth, o tânără pe care o întâlnire la Berlin şi o urmărise până acasă cu ceva timp în urmă, teama de a nu fi prost înţeles de cei de la spital îl opresc să spună ceea ce ştie despre ea.

Kirsch nu este un doctor obişnuit pentru că înainte de a fi psihiatru, în timpul primului război mondial a fost chirurg. Se pare că aşa a fost infectat cu sifilis, boală care acum este într-un stadiu mult prea avansat pentru ca tratamentul bizar să mai aibă efect. Deşi acţiunea se petrece în 1933 când trecuseră câţiva ani de la descoperirea penicilinei, tratamentul pe care şi-l aplică doctorul Kirsch este unul barbar, care nu are nici un fel de efect benefic.

Din păcate, restul cărţii am citit-o sub imperiul acestui fapt, lucru care a dăunat mult impresiei generale asupra romanului.

Doctorul devine obsedat de pacientă şi chiar, încercând să dezlege misterul din jurul fetei, se îndrăgosteşte de ea

De ce “domnişoara Einstein”? Pentru că singurul indiciu pe care-l deţin cei de la spital e un pliant de la o prelegere a lui Albert Einstein găsit asupra necunoscutei.

După experienţa pe care am avut-o cu prima carte citită în cadrul campaniei, de data asta chiar am vrut să-mi placă această carte (stimulată fiind şi de coperta şic), însă, deşi aş spune că această carte a avut o premisă interesantă și un potenţial destul de mare (cum spuneam, a început foarte bine), povestea complicată în mod inutil, acţiunea trenantă şi pendularea permanentă între ficţiune şi real de nu mai ştiam care şi cum,  mi-au produs o mică dezamăgire.

Cartea poate fi cumpărată de pe site-ul Editurii All și are prețul de 34,90 lei.

Acest articol este a doua recenzie a unei cărţi care face parte din campania vALLuntar 2 iniţiată de Grupul Editorial ALL în parteneriat cu ROMSILVA. Nu uitaţi că pentru fiecare 15 comentarii postate la un articol, va fi plantat un copăcel !

Party is over!

După o zi de naștere absolut anostă, petrecută în mare parte la serviciu, apoi acasă, cu ceva nervi, în compania unui episod din Suits, a venit și 8 martie, zi în care deși 99% dintre femeile din firmă erau libere, eu am mers la birou.
Pe la 12 jumate am putut pleca, totuși, așa că m-am întâlnit cu Diana cu gândul să mergem la Târgul de carte LIBREX. Doar că, și de data asta, s-a dovedit că "socoteala de acasă, nu se potrivește cu cea din târg", așa că după un tur scurt prin câteva magazine, am intrat la restaurantul chinezesc din Palas Mall, Shanghai, unde am mâncat niște chestii foarte bune și am băut câte un pahar de vin, motiv pentru care eram cam îmbujorată și mai vorbăreață decât de obicei. Bineînțeles că după toate astea ne-am despărțit fără să mai fi mers la LIBREX =)) Mâncarea de la Shanghai a fost foarte bună, doar că am stat un pic în curent și așa se face că sâmbătă și duminică, am suferit de dureri în gât, iar în prezent îmi curge nasul. Oricum mă tratez și marți, când merg din nou la serviciu, sper să fiu bine. Da, azi nu am fost la birou pentru că am lucrat de ziua femeii :D, așa că am profitat de ocazie să merg la Iulius Mall să-mi ridic noua carte de identitate și, bineînțeles să casc un pic gura prin magazine.
Doar că n-a fost să fie doar windows shopping, ci am cheltuit de luni dimineață câțiva bănișori.
Niște moto boots de piele, de la Motor, cu 100 de lei, reduse de la 279, ceea ce-i grozav zic eu :p

poză proastă făcută cu telefonul

niște tricouri de la Camaïeu pentru că au o super ofertă: 50% reducere din prețul deja redus! Vineri îmi cumpărasem o rochie gri, elegantă, cu 30 de lei redusă de la 150, iar azi am luat tricouri cu 12 lei bucata. 

poză la fel de proastă. Vă rog, scuzați

Tricourile nu vi le mai arăt, că-i dezastru ce-mi iese cu telefonul. Aparatul meu foto e la soțul meu, iar Lumix-ul lui nu știu să-l reglez.
Aaaah, uitam să vă zic că eu am fost totuși la LIBREX pentru că drumul spre casă trecea prin imediata apropiere a jegului de sală în care s-a desfășurat evenimentul. Oricum, nimic extraordinar. Câteva edituri de larg interes, restul fiind edituri medicale, universitare, teologice, naturiste, ale minorității musulmane etc., deci total neinteresant. Pentru mine, cel puțin! Și un curent înauntruuuuu, de ziceai că ești la răscruce de vânturi.
Am cumpărat totuși 3 cărți polițiste de la Nemira și asta pentru că la stand era librăreasa mea favorită care vinde la insula Nemira din Palas Mall, iar de la Polirom mi-am luat o chick-lit tres simpa, Pe urmele lui Harry Winston, pe care m-am și apucat s-o citesc (mai am un pic). Am trecut și pe la standul Editurii All însă băiatul care era acolo nu mi-a dat nici o atenție și am plecat. Avea niște pachete cu cărți cu preț redus care însă nu-mi plăceau și am vrut să întreb dacă se pot face și alte combinații însă n-a fost să fie. Reduceri prea puține și în procent foarte mic. Cred că n-au avut vânzări așa spectaculoase. Nu mai zic că pentru a intra în sală treceai printr-un fel de culoar care avea de-a stânga și de-a dreapta niște crâșme infecte (sau o fi una și aceeași?!) cu bănci de lemn, la care "serveau" alcoale niște figuri... 
Cadourile primite și restul cumpărăturilor o să vi le arăt după ce intru în posesia aparatului meu foto.
Phoai, uitam să vă zic: de azi s-au scumpit produsele Essence! Nu știu exact cu cât, însă mi-am luat un lac de unghii cotton candy, că cel vechi se uscase, și am dat 8,9 lei, iar fetele de la Douglas mi-au spus că-s prețuri noi, de azi =((
Să aveți o săptămână bună!

"Sweet" 45

Azi îi împlinesc...
Primele urări au venit de la parohie

şi de la Google =))

P.S. pentru cei ce nu ştiau, află acum că primul meu nume e Cristina

Ieşeni, vi se pregăteşte ceva!

De pe 6 până pe 10 martie a.c. va avea lor la Sala Polivalentă (sau Sala sporturilor pentru cei care nu cred că dispariţia regimului comunist face dintr-o sală de sport proastă o sala polivalentă), a XXI-a ediţie a Târgului Internaţional de Carte LIBREX.
Tocmai am citit ştirea conform căreia Editura All va fi prezentă, ştire pe care v-o prezint în cele ce urmează.

www.allcafe.ro

"Cărţile ALL vor fi însoţite de discounturi semnificative: la orice carte cumpărată aveţi 20% reducere, la două cărţi cumpărate aveţi 30% reducere, la trei sau mai multe cărţi cumpărate aveţi 40% reducere.

Programul de vizitare a târgului este următorul: miercuri – vineri, între orele 10.00 si 19.30; sâmbătă, între orele 10.00 şi 20.30; duminică, între orele 10.00 si 17.00.

Intrarea este liberă pentru toate categoriile de vizitatori.

Vă aşteptăm cu drag!"

Ce ziceţi, ne vedem la LIBREX?

Friday I'm in love?

Who cares...
Eniuei, m-am gândit să fac un articolaş pe puncte, aşa că:

• Ieri m-am dus să-mi depun acte/fac poze pentru o nouă carte de identitate. Serviciul de evidenţa populaţiei de la Iaşi e într-un mall. How cool is that? :D La poză, domnu'  funcţionar mi-a recomandat să zâmbesc, "că nu mai e ca pe vremuri". Aşa că voi avea poză de buletin hlizită.
• Dacă tot eram la mall, m-am uitat şi prin câteva magazine. Nimic interesant. De la House of Art am vrut să-mi cumpăr chiloţi frez (fraise) cu dantelă şi inimioare, însă am renunţat pentru că, ori plecam cu chiloţii-n mână, ori dădeam 50 de bani pe-o punguţă, că "la noi ambalajele se plătesc". M-a enervat atitudinea arogantă a angajatei de la casă ş-am zis "ok! la revedere". Deci, n-am chiloţi cu inimioare frez =((
• În mall (Iulius Mall) ţi se întoarce stomacul pe dos pentru că miroase ori a mâncare, ori a fum de ţigară, ori a canalizare, ori a toate la un loc.
• Azi de dimineaţă am primit o groază de mărţişoare, zambile, ghiocei, ciocolate şi bomboane şi ziua-i doar la început!

V-am pupat şi hai cu primăvara!

Trădarea

Stalin şi poporul rus, libertatea ne--a adus!

(lozincă stalinistă)

Recunosc încă de la început că am citit cartea foarte greu, pentru că nu mi-a plăcut subiectul. Este sumbru, chiar deprimant pe alocuri, aşa că abia aşteptam s-o termin.

Ştiţi că nu mă pricep să fac recenzii cărţilor pe care le citesc, aşa că sper să fiţi îngăduitori cu lipsa mea de experienţă din domeniul ăsta.

După un preambul mult prea lung, să-i dăm drumul descrierii.

.

Trădarea de Helen Dunmore ne vorbeşte despre Uniunea Sovietică din perioada stalinistă, arătînd teroarea, lipsurile şi, în general, viață trăită sub privirea vigilentă a vecinilor invidioși și invidia colegilor de muncă. Din câte am descoperit, citind pe internet, romanul este o continuare unui alt roman scris de autoare, numit Blocada (sau Asediul - în original The Siege), care urmăreşte viaţa leningrădenilor şi a celor doi eroi principali, pe durata blocadei Leningradului instaurată de nemţi timp de 2 ani şi 4 luni. 

Leningrad, 1952, penultimul an al perioadei staliniste.

Andrei, un medic pediatru la un spital din oraş, şi Anna, o educatoare, formează un cuplu fericit. Supraviețuitori ai blocadei Leningradului, cei doi soţi duc o viaţă simplă, având grijă de Kolea, fratele adolescent al Annei, și ca toți cei din jurul lor, încercă să evite atragerea atenţiei autorităților asupra lor. Când Gorea, fiul unui influent ofițer de poliție secretă, este internat la spital cu o tumoare, medicul curant îl implică în caz pe onestul Andrei, din dorinţa de a evita interacțiunea cu tatăl periculos. Asumându-şi riscuri pentru că, din punctul lui de vedere toţi pacienţii erau egali, Andrei împreună cu colega sa dr. Brodskaia, un strălucit chirurg ortoped și oncolog, încearcă salvarea copilului prin amputarea piciorului, însă asta nu împiedică boala să-şi urmeze cursul.

Eşecul terapeutic, la care se adaugă faptul că medicul chirurg este evreică, face pe Volkov să-i învinovăţească pe cei doi de boala copilului său şi să ia măsuri represive extreme împotriva lor. Aşa se face că Andrei e torturat şi, apoi, deportat în Siberia, finalul lăsându-ne să înţelegem că, după moartea lui Stalin din 1953, Anna aşteaptă şi speră ca soţul ei să se întoarcă din gulag.

O recomand în special tinerilor care nu au trăit în comunism şi vor să cunoască cât mai multe despre climatul acelor (zeci de) ani. Pe mine m-a întristat teribil, reamintindu-mi cum ne temeam să vorbim, să ne spunem părerea, să ne cerem drepturile şi, mai mult decât atât, obligându-ne să fim obedienţi în faţa unor persoane inferioare intelectual numai pentru că ocupau funcţii în cadrul aparatului de stat, iar faptul că am reuşit s-o termin, pentru a mă achita de obligaţia asumată de a vorbi despre ea, îl văd ca pe o mare reuşită.

Cartea poate fi cumpărată de pe site-ul Editurii All și are prețul de 29,90 lei.

Acest articol face parte din campania vALLuntar 2 iniţiată de Grupul Editorial ALL în parteneriat cu ROMSILVA. Nu uitaţi că pentru fiecare 15 comentarii postate la un articol, va fi plantat un copăcel !

Leapşă de la Diana

În weekend am văzut că Diana m-a nominalizat (da, ca la Oscar! :D) să răspund la nişte întrebări întrebătoare, aşa că, să-i dăm drumul!

Le iau cu copy-paste, de lene, bineînţeles

4.1 Care este cartea ta preferata?
Greu, foarte greu să mă decid, însă am să spun Carlton de Cezar Petrescu şi, dacă mi-e permis, latura mea frivolă vrea să zică şi Jurnalul lui Bridget Jones de Helen Fielding

4.2 Ce loc vizitat te-a marcat profund?
N-am călătorit prea mult, oricum, nu cât mi-aş dori, însă din ce-am văzut până acum, prima croazieră pe Marea Egee m-a impresionat până la lacrimi. Nu, nu glumesc, chiar mi-au dat lacrimile de la atâta frumuseţe. Bine, v-am mai zis, parcă, că eu iubesc marea şi dacă ar fi posibil m-aş transhuma în fiecare vară la malul mării.

4.3 Care este ultimul lucru cumparat doar pentru sufletul tau?
Ieri am cumpărat revista Libertatea pentru femei pentru că are ca insert o carte chick-lit pe care am de gând s-o citesc când n-am chef de ceva mai doct.

4.4 What is your dream job?
Să fiu proprietara unui sanctuar în care să trăiască sănătoşi şi fericiţi mulţi căţei şi multe pisici. Locul ăsta să fie undeva în apropierea mării şi într-o climă mediteraneană. Şi singura mea grijă să fie doar dacă nu am omis vreun locatar de la "sesiunile de iubire".

4.5 Care sunt pasiunile tale?
Puţine şi, unele nefolositoare, altele de-a dreptul păguboase :D În ordinea numerelor de pe tricou, prima e lectura, următoarea shoppingul, apoi ar mai fi muzica şi filmele (să le văd/ascult) şi, în rest, orice activitate plăcută care nu implică efort fizic şi intelectual deosebit.

4.6 Care este cea mai draga amintire a ta din copilarie?
Aveam 7-8 ani, mă durea o măsea foarte tare, eram singură acasă şi plângeam urcată pe un scaun, să văd pe geamul de la bucătărie când vine tata de la serviciu. Şi la un moment dat, a venit şi doar s-a descălţat, s-a spălat pe mâini şi m-a luat în braţe. Ne-am aşezat pe canapeaua din sufragerie, el ţinându-mi mâna caldă pe obrazul din dreptul dintelui şi, aşa, ne-am uitat la desene animate cu Lolek şi Bolek care erau aşa haioşi, şi mâna tatei era caldă şi am râs amândoi şi mi-a trecut durerea ca şi cum n-ar fi fost.
Mi-e dor de tata!

4.7 Ai un animal de companie?Daca da ce anume?
Doi motani. Ţuţu, turkish angora în vârstă de aproape 10 ani (o să-i împlinească în aprilie) şi Bamboocha (Bambu) în vârstă de aproape 8 ani, metis de birmanez.

4.8 Ce obiect este indispensabil pentru tine?
Balsamul de buze.

4.9 Preferi cafeaua sau ceaiul?
Cafea, însă nu spun nu unui ceai gustos.

4.10 Cat de des cumperi online si care sunt site-urile cele mai folosite?
Foarte des. De câteva ori pe lună, în funcţie de nevoi, promoţii tentante etc.
Magazinele favorite sunt

• miniPrix
• Dorothy Perkins
• Asos
• Topshop
• StrawberryNet
• Polirom
• All
• dr.Lentilă

4.11 Care este desertul preferat?
În funcţie de sezon, căpşunile, pepenele verde şi savarinele :p

Eu am fugit dintotdeauna de lepşe, însă asta nu mi se pare stupidă, aşa că le invit s-o facă şi pe
Suzi
Camelia Lazăr
belgi
Mel
Alina lui Brumărel
coco
și oricine mai dorește s-o facă!

Da' numai dacă vor :p

Vă pup şi revin în curând cu o recenzie la o carte primită spre citire în campania vALLuntar.

Semnează petiţia „interesul public mai presus de gustul publicului”!

Consiliul Naţional al Audiovizualului (C.N.A.) a lansat această petiţie pentru că, zic ei: 

"Valul din ce în ce mai mare de mizerie propagat prin televiziuni poate zdrobi valorile națiunii.

 Încurajarea promiscuității, a alcoolismului și infidelității, a violenței și vulgarității, promovarea caracterelor murdare și a lipsei de încredere în oameni trebuie să fie oprite dacă vrem ca viitorul copiilor noștri să nu fie stigmatizat irecuperabil de aceste vicii."

Eu, recunosc că, am luni bune de când nu mă mai uit la televizor, pentru că emisiunile de la posturile româneşti nu fac decât să mă revolte, îngreţoşeze şi mai numiţi voi reacţiile provocate de modul în care se face televiziune în România. 

Dacă prin semnarea acestei petiţii pot contribui la diminuarea flagelului (pentru că eu cred că e deja un flagel!), atunci o semnez cu cea mai mare plăcere şi vă îndemn şi pe voi, cititorii mei, s-o faceţi.

Link către petiţie !

Un an fără ţigară!

sursa foto

Azi împlinesc un an de când n-am mai fumat o ţigară adevărată!

Câteva luni am mai fumat ţigară electronică cu lichid care avea o concentraţie mică de nicotină, apoi fără nicotină...

Deja am câteva luni de când nu mai simt nevoia să pufăi.

Dacă e să pun în balanţă beneficiile şi dezavantajele, primele câştigă detaşat, pentru că singurul dezavantaj e o schimbare de metabolism care a dus la o creştere în greutate semnificativă (10-12 kg.), deşi perioada în care am suplinit ţigara cu dulciuri nu a fost mai lungă de o lună. Înainte vreme, puteam mânca oricât, orice, oricând, şi greutatea mea varia în jurul a 65-66 kg. 

Este cunoscut faptul că nicotina inhibă secreţia de insulină şi, odată ce nu mai fumezi, pancreasul "inundă"organismul cu insulină care, inevitabil duce la hiperglicemie, deci simţi nevoia de a mânca glucide şi zaharuri în cantităţi mai mari decât atunci când fumai.

Dar tendinţa asta poate fi controlată, cu condiţia să nu te crezi veşnica slăbănoagă, aşa cum mi s-a întâmplat mie. Chimia mi-a venit de hac! :D

Lăsând deoparte problema cu greutatea, avantajele sunt demne de-a fi luate în seamă: tenul meu nu mai este tern, gălbejit şi foarte uscat. De altfel, în ciuda vârstei nu foarte fragede, fondurile de ten folosite acum sunt cu acoperire mică şi medie, ba chiar, întreaga vară am folosit doar creme hidratante colorate cu spf 50+, care se ştie că nu au o acoperire grozavă şi nu arătam chiar rău. Cearcăne nu mai am decât când sunt foarte obosită sau bolnavă. Şi nici atunci foarte pronunţate.

Şi poate cel mai important avantaj este că nu mai miros a ţigară! Nu realizezi cât de urât ai mirosit, în ciuda parfumurilor pe care le foloseşti,  decât când nu mai fumezi şi simţi mirosul de ţigară la persoane fumătoare din jur. 

Dacă vă întrebaţi cum am reuşit să renunţ la fumat după mai bine de 20 de ani şi când fumam aproape 2 pachete de ţigări pe zi, vă spun clar: nu reuşeam fără un surogat! Chiar dacă se clamează faptul că nici ţigara electronică nu e sănătoasă (şi nu văd cum ar fi, atâta timp cât foloseşti nişte lichide made in china care habar n-ai ce conţin), este totuşi un ajutor real, care nu conţine gudron, în lupta împotriva dependenţei. Sunt foarte mulţumită că, în ciuda faptului că nu mă motiva nimic pentru a renunţa la fumat (îmi plăcea să fumez şi nu aveam probleme de sănătate evidente datorate fumatului), am reuşit totuşi să o fac, fără mare greutate.

Probabil aţi ghicit că vă spun toate astea pentru că sunt mândră de mine! :p