Mi-am luat un ineeeeel, eeeel...

Parafrazez șlagărul celor de la Holograf ca să vă arăt inelul pe care mi l-am cumpărat de pe site-ul FashionUp.

Originalul îl puteți vedea pe site-ul Bague a Dames. Pe FashionUp era la reducere si m-a costat 80 de lei cu tot cu transport prin TNT, ceea ce înseamna mai puțin de jumătate din cei 42 de euro cât costă pe site-ul francez.
Pe niște forumuri franceze am găsit câteva păreri pozitive despre inelele Bague a Dames, așa că sper ca și în cazul meu să nu oxideze sau să-i cadă pietricelele de zirconiu.
Profit de ocazie ca să vă arăt și cadoul primit din partea Vichy (L'Oreal Cosmetics), în urma participării la un mic concurs care consta în introducerea unui cod de pe un pliant ce conținea o mostră de cremă Vichy Aqualia Thermal Spa

Setul conține o cremă Aqualia Thermal Spa de 15 ml., o apă termală de 50 ml., o soluție micelară de 30 ml. și 3 mostre: fond de ten Aerateint Pure, concentrat nutritiv pentru corp Nutriextra Fluide și șampon fortifiant Dercos.
Micuțele produse sunt numai bune de luat în vacanța pe care o voi petrece în Corfu.
AMR 24 de zile! :)

Restanțe

Pentru că de azi s-au anunțat din nou ploi, mi-am amintit că nu v-am arătat prin ce pericol a trecut Iașul anului 2013.

Iași, 1 iulie 2013-râul Bahlui

Iași, 1 iulie 2013-râul Bahlui

Iași, 1 iulie 2013 - râul Bahlui

Da, e chiar el, prăpăditul râu Bahlui care străbate municipiul Iași.
Încă din primăvara anului trecut au început lucrări de reabilitare a albiei râului, lucrări întrerupte în iarnă și reluate când a venit căldura. A povestit de ele și Georgiana la vremea respectivă, că dumneaei locuiește mai în amonte de mine :p
Eeei, dar anul ăsta a venit rândul tronsonului ce se întinde între Podu Roș și Podul de Piatră, deci tranzitează și proximitatea mea. Tuburile alea pe care le vedeți în prima poză ar fi trebuit să fie folosite la o joncțiune cu canalizarea orașului pentru a drena albia, în vederea turnării betonului. Însă, deși sistemul există, se pare că au mai rămas niscaiva tuburi pe care mai să le ia apa. Ca să lucreze, domnii de la firma prestatoare au făcut baraje pentru porțiunile pe care lucrează, iar duminică noaptea, se pare, că au omis să desfacă unul dintre ele, așa că mai era un pic și apa năvălea și la mine în cartier. Că la mama oricum era. Până în Piața Voievozilor.

strada Mușatini - sursa foto: Flacara Iasului  

Țin minte inundațiile din 1975 când mama m-a luat în spate și, prin apă până la genunchi, m-a dus la bunica în Păcurari. Aveam o grijă ca nu cumva să mă ud la ghetuțe. Celebrele, printre cei din generația mea, ghetuțe din piele albă, cu vârful și ștaiful din lac negru. Sau grena.
Imediat după acele inundații, s-a trecut la înălțarea malurilor, astfel încât, deși a mai plouat abundent, Iașul nu a mai fost inundat niciodată.
Până luni, 1 iulie 2013. Din cauza lucrărilor, nici firma care se ocupă de apă și canalizare nu a putut să deverseze șuvoaiele preluate din canalizare în Bahlui, așa cum făcea de fiecare dată la ploile semnificative, cu voia celor de la Apele Române.
Sperăm ca la ploile ce vor veni zilele astea să nu mai trăim emoții precum cele de luni.

Good deals

Astăzi am făcut două achiziții foarte bune, aș zice eu.
Prima a fost oferta de la Kaufland, potrivit căreia la achiziția a două vopsele de păr Wellaton în loc de 34,34 lei am plătit 25,75 lei. Discount 8,59 lei!

Cea de-a doua e o pălărie de soare cumpărată împreună cu revista Beau Monde. Prețul revistei + insert a fost de 11,90 lei, iar pălăria este mărime unică, mie potrivindu-mi-se (port măr. 56-57)
Here I am! :p

Cel mai probabil am să-i schimb panglica, așa că aștept sugestii.
Ce ziceți de chilipirurile mele?

Mici cumpărături

Așa cum v-am promis, vă arăt ce mi-am cumpărat în mica călătorie la Piatra Neamț, Lacu Roșu și Gheorgheni.

Prima e o bluză/tricou oversized Pieces cumpărată de la magazinul firmei Raspberry din Piatra Neamț. Era la reducere și m-a costat 20 de lei. În magazin erau multe produse River Island și Atmosphere. Intrasem cu gândul să-mi cumpăr o rochie, două, însă, deși mi-au plăcut destule, mărimea mea nu erau prea multe modele și căutând mi s-a făcut rău pentru că în magazin erau, cred, peste 35 de grade, așa că am cumpărat bluza asta pe neprobate și am ieșit la aer. Nu pot să-mi închipui cum lucrează fetele alea acolo, la temperaturile alea, și cu un ventilator vai de capul lui drept "sursă de răcorire". Ferească Dumnezeu de așa angajatori! Până și la Miluță la magazin (cel de la colțul blocului meu) este aer condiționat.

Al doilea lucru e o poșetă de piele de vițel cumpărată de la un magazin aflat în incinta complexului Kaufland de la Gheorgheni. Firma se numește Casa Pielli, iar singurele magazine sunt oriunde, doar în Moldova nu. Poșeta are sigla și furnituri Furla, vânzătoarea spunându-mi că firma lucrează în lohn pentru ei. A costat 139 de lei.

Ultimele achiziții sunt acești minunați botoșei de lână :p pe care i-am cumpărat de la târgul de lângă lacul Roșu.

Ce ziceți de cumpărăturile mele?

Târgul meșteșugarilor - Iași, 2013 și o recomandare

Duminică, deși vremea nu îmbia la plimbare, m-am hotărât să ies totuși pentru că, nu știu dacă v-am mai spus, însă îmi doresc o ie. M-am gândit că dacă tot sunt o groază de meșteri populari din tot felul de zone ale țării, sigur găsesc ceva să-mi placă.
Târgul a fost organizat în Parcul Expoziției din Copou și tot ce am găsit acolo a fost o mare de țigani, mari "meșteșugari" de chinezării și kitsch-uri.
Singurele standuri cu lucruri frumoase au fost cele cu genți din piele, de acelea precum tolbele

mici, 80 de lei

mari, 110 lei

un stand cu obiecte decorative din lemn, hand-made

un cuier pictat de mână, 100 de lei

și un altul cu ceramică deosebit de frumoasă

vase pentru flori, mici 17 lei, mari 20 de lei

 Mi-am propus ca înainte de a pleca spre casă să cumpăr vreo două, însă, din nefericire a început o ploaie torențială care ne-a obligat să ne refugiem în mașină și, drept să spun, am uitat., Și-mi pare teribil de rău!

Vasele de alamă de mai jos erau făcute de un meșteșugar țigan din județul Sibiu. Foarte frumoase și lucrate cu grijă. Mă tenta și de aici un ibric, necumpărat din aceeași cauză, ploaia =((

Ie n-am găsit niciunde. Singurele chestii vândute ca fiind ii erau niște bluze lucrate urât, care nu aveau nimic în comun cu iile din pânză topită pe care le-am avut în copilărie. Cele mai multe erau de influență maghiară, ca și costumele cu rochii și șorț specifice costumului popular maghiar.
În final n-am apucat să cumpăt nimic și, din cauza ploii ne-am dus direct să mâncăm la un restaurant deschis oarecum recent Piatto d'Oro, unde eu cu mama am mâncat paste cu hribi și cozi de creveți

iar soțul meu o pizza quatro formaggi, mâncată înainte de a fi imortalizată :D
Restaurantul mi-a plăcut pentru atmosfera tihnită și pentru faptul că ambele feluri au fost foarte gustoase și ne-au fost servite incredibil de repede. Nici nu apucasem să mâncăm micuțele bruschete cu roșii și usturoi oferite ca o gustare și a și apărut comanda noastră.
Așa că dacă aveți drum pe str. Fagului (din str. Toma Cozma spre Penitenciar) opriți-vă la Piatto d'Oro pentru o mâncare italiană. Trebuie să precizez că restaurantul e în aceeași clădire în care a funcționat defunctul Restaurant Mario.

Mini-vacanță de Rusalii, ziua 3

În noaptea dinaintea ultimei zile petrecute la munte, nu prea am avut somn. Așa se face că pe la două noaptea am ieșit pe balcon să fotografiez Luna, aflată cu câteva ore înainte la perigeu. Tocmai se ridica o ceață care a făcut ca astrul ceresc să se vadă cu halou.

Dimineață, pe la 11, ne-am hotărât să plecăm spre casă, nu înainte de a cumpăra un kurtos kalacs (din care am tot mâncat vreo două zile!) și o langoașă cu smântână și cașcaval.

Prin Cheile Bicazului, am profitat de faptul că ne deplasam cu viteză redusă și am făcut câteva poze.

Am oprit pentru vreo două ore la Piatra Neamț, la un magazin de unde voiam să-mi cumpăr ceva (și mi-am cumpărat altceva =)) ) și apoi, drum întins spre Hanul Ancuței unde stabilisem cu prietenii noștri să oprim și să bem un suc/o bere înainte de a ajunge acasă.

Chiar înainte de de a ajunge acolo, am avut parte de un eveniment neplăcut. O mașină care rula din sens invers cu viteză foarte mare a intrat în derapaj, soțul meu a reușit s-o evite și, în urma noastră s-a răsturnat pe câmp de câteva ori aterizând pe roți. Deși din poza mea drumul arată destul de animat, la momentul producerii accidentului, înafară de noi, nu mai era nimeni, așa că am sunat la 112, dar, în ciuda recomandărilor operatoarei, nu am vrut să mă apropii (erau cam la 300 de metri de noi)  pentru a da relații despre starea victimelor pentru că mi se făcuse un pic rău și nici primul ajutor nu știu să-l acord. N-a durat foarte mult până să se adune lume și unul din ei a sunat la 112, așa că eu am renunțat pentru că nu aveam ce să le mai spun polițiștilor decât că ocupanții mașinii au ieșit pe picioarele lor.

Ne-am continuat drumul și am oprit pentru aproximativ o oră la Hanul Ancuței, un restaurant urâțel, cu o servire destul de proastă. După cum puteți observa, terasa era plină, lume era și înăuntru, și totuși de servire se ocupa doar un singur ospătar care se învârtea ca o muscă fără cap.

Pe la 5 am ajuns acasă, mulțumiți de scurta noastră călătorie și de faptul că ne-am întors sănătoși.
Mâine am să vă arăt micile achiziții făcute cu ocazia asta, însă vă avertizez de pe acum că am fost mai mult decât temperată :p

Mini-vacanța de Rusalii, ziua 2

Continuu mini-serialul Lacu Roșu cu cea de-a doua zi, cea în care am călătorit în împrejurimi.

Mai întâi, am zis să vă arăt peisajul pe care-l vedeam din balcon.

Pentru că în Lacu Roșu nu e nici un bancomat și aveam nevoie de bani cash, duminică am hotărât să mergem într-o vizită la Gheorgheni, capitală de județ Harghita. Orașelul e foarte mic și total neinteresant (din păcate!) și, după o scurtă incursiune la un Kaufland care avea vreo două magazine deschise și de unde am făcut o micuță achiziție, pe care am să v-o arăt separat, am plecat în căutarea unui ATM BRD, ca eu de ăsta aveam nevoie. Rulam pe străzile pustii, de parcă căutam tips-uri de hold-up =)) L-am găsit destul de repede la o agenție desființată poziționată lângă o crâșmă destul de animată, comparativ cu restul orașului, și ne-am întors spre Lacu Roșu.

Pe drum ne-am oprit de câteva ori să facem câteva poze, pentru că ocazii să fiu fotografiată împreună cu soțul sunt puține. De obicei, îl fotografiez eu pe el și el pe mine :p

Pe drum, am hotărât să ne oprim la o pensiune aflată undeva la jumătatea distanței dintre cele două localități, ca să mâncăm.

Pensiunea se numește Erdelyi Gonduzo și e amplasată într-un loc tare frumos. Am mâncat ciorbă țărănească acrită cu varză murată și dreasă cu smântână. O minunăție!

Am vrut să vedem cum arată o cameră pentru ca are un preț foarte bun (100 de lei/noapte) și ne-a fost arătată. N-am ratat ocazia să facem poze în balconul dotat cu balansoare din lemn. Doamne, ce plăcut era să te legeni!

Pe drum ne-am oprit de mai multe ori pentru că era foarte cald, deși ne aflam în munți și, mai mult, n-am vrut să pierdem ocazia de a zburda un pic prin iarbă.

Soțul meu îi oferă flori Cristinei, prietena colegului nostru, în timp ce eu abia mă apuc de cules :D
Seara, am ieșit să luăm aer și ne-a prins ploaia, așa că ne-am refugiat din nou la restaurant, la Zoli

Și așa a mai trecut o zi din scurta noastră călătorie.
Mâine, ultima zi de Lacu Roșu și drumul cu peripeții spre casă. See ya!

Mini-vacanţa de Rusalii, ziua 1

Încercăm, eu şi soţul meu, să instituim un obicei ca în weekend-ul prelungit ocazionat de sărbătoarea Rusaliilor, să plecăm undeva, nu foarte departe, ca un preludiu al concediului ce va să vină peste o lună.
Dacă anul trecut am fost la Dorna Arini, anul ăsta am dat o şansă unui loc pe care, nici eu şi nici soţul, nu l-am mai vizitat din studenţie: Lacu Roşu.
Aşa că sâmbătă, pe la 8 jumătate, ne-am îmbarcat în maşină şi am făcut prima oprire la Piatra Neamţ, un oraş care mie mi-a plăcut.

N-am vrut să ratăm ocazia de a vedea oraşul de sus, aşa că am făcut o tură cu telegondola care operează în oraş. Plecarea e undeva în apropierea gării, iar punctul terminus este o înălţime de pe care poţi observa oraşul. Drumul dus-întors costă 16 lei de persoană, la care se mai adaugă 20 de lei reprezentând garanţia cardului de acces, sumă care ne-a fost returnată la întoarcere. Parerea mea e că au fost nişte bani cheltuiţi aiurea, însă, cum nu a avut nimeni cine să ne spună că nu-i nimic extraordinar, spectaculos, am căzut în capcană. Călătoria durează vreo 5 minute, timp în care nu "survolezi" decât un cartier de case vechi, nişte hale vechi, dezafectate şi, mai apoi, un fel de pădure de salcâmi aflată pe versant. Odată ajunşi sus, ne-am învârtit un pic pe acolo până n-am mai suportat manelele care urlau în boxele unui restaurant aflat acolo şi am coborât mintenaş.

Ne-am continuat drumul şi, la intrarea în Cheile Bicazului, am făcut o scurtă oprire, motiv de-o poză.

La destinaţie, floricele frumoase pe care n-am rezistat să nu le pozez, mai ales că plăuase şi se vedeau picăturile de apă pe clopoţei

Digitalis grandiflora

După-amiază, ne-am cazat şi am ieşit să mâncăm ceva, undeva. Am mâncat câte o ciorbă de legume proastă şi scumpă la o terasa de lângă lac (Terasz) şi ne-a prins ploaia. Da' ce ploaieeee!

Noroc că aveam haine de ploaie şi, deşi mai picura un pic, am plecat să explorăm împrejurimile.

stânga, restaurantul Panorama (se mănâncă foarte bine şi nu-i scump, iar chelnerul Zoli e amabil şi frumuşeeeeel! :p)
în spate, Lacu Roşu, destul de sinistru pe vreme ploioasă

drumul spre hotelul Iaşicon, cel la care am avut cazare

Da, în mână aveam o pungă de pufuleţi, capac peste ciorba "delicioasă" :D

în parcarea hotelului

Ziua s-a încheiat destul de repede, nu înainte de a descoperi ca "gard în gard" cu noi (de fapt, camera de lângă :p), este cazat un coleg de serviciu cu prietena lui, nişte persoane tare simpatice cu care, de altfel, ne-am petrecut următoarele două zile.
În articolele viitoare am să vă arăt pe unde am umblat şi ce-am mai văzut, so, stay tuned!

Recomandare de serial

pentru cele care agreați mini-serialele BBC, vă recomand una în 5 episoade de câte 50 și ceva de minute, după o nuvelă de Ford Madox Ford, Sfârșitul paradei. 

L-am descoperit pe acest scriitor britanic prin intermediul celui mai cunoscut roman scris de acesta, Un soldat de nădejde, roman inclus de revista The Observer în lista celor mai bune 100 de romane ale tuturor timpurilor. 
Această carte o puteți cumpăra azi de la Editura All cu 9,95 lei. Din păcate, este singurul roman al scriitorului, tradus în limba română. Despre Un soldat de nădejde am să vă povestesc altă dată. Azi vroiam doar să vă recomand serialul, care e o dramă istorică foarte bună.

Vizionare plăcută!

Promoţie Editura All

Mâine, 27 iunie, toate cărţile de la Editura All au un discount de 50%.
Puteţi intra pe site încă de azi ca să vă faceţi cont şi să vă puneţi cărţile dorite la "favorite". Aveţi aici link către site-ul editurii.