Mini-vacanţă la Dorna Arini

Ştiind că luni, pe 4 iunie e zi liberă, am cumpărat un voucher prin intermediul FunGroup, pentru 2 nopţi cazare cu mic dejun la complexul Dorna Arini, un complex pe care l-am tot văzut de la distanţă de câte ori am fost la Ortoaia , însă n-am ajuns niciodată acolo. Review-urile bune de pe booking.com m-au convins că merită sa-i dau o şansă.
Am plecat sâmbătă dimineaţă, un drum anost, cu ploi sporadice de scurtă durată, fapt ce m-a întristat oarecum, pentru că mă gândeam că o să ne petrecem timpul mai mult în camera de hotel.

În Pasul Mestecăniş ne-am oprit un pic, să treacă ploaia

Odată ajunşi pe la 3 după-amiază, ne-am cazat şi, primul lucru pe care l-am făcut a fost să verific wireless-ul cu care se laudă complexul că e disponibil şi în camere. Este, însă cu intermitenţe. Norocul a fost că am identificat încă o reţea necodata înafara celei de la complex care, deşi avea semnalul mai slab, măcar nu se întrerupea.
Primele poze de la complex

Complexul se află în aceeaşi curte mare cu mânăstirea Acoperământul Maicii Domnului. Turnul ăsta, care m-a fascinat (se vede, nu? :D) este clopotniţa mânăstirii.
În ceea ce priveşte celelalte facilităţi ale complexului, am beneficiat doar de mic dejun (bufet suedez) foarte bun şi un masaj de relaxare de jumătate de oră (sfertul meu de oră plus sfertul soţului), în cadrul bazei de tratament aflată la ultimul etaj al hotelului. Am vrut să luăm prânzul sâmbătă, însă ne-am răzgândit pentru că meniul era de tip cantină (deşi restaurantul apare ca fiind de 3 stele), aşa că ar fi trebuit să dăm 20 de lei de persoană pentru unicul meniu disponibil (o supă cu tăiţei, un pilaf cu carne de pui şi o banană) care mi s-a părut exorbitant, aşa că am mers la Vatra Dornei şi am mâncat acolo ce ne-am dorit.

pe podul peste Dorna

în parcul oraşului

Drumul de acces spre complex este infernal! De la strada asfaltată (cu găuri) până la hotel sunt 3 kilometri de drum forestier de tipul "te fereşti de-o groapă, dai în alta", aşa că, cu o maşină joasă (eu am Kia Cee'd)  îl parcurgi în cca. 15 minute.
Timpul a trecut foarte repede, iar luni, după micul-dejun, am plecat spre casă. La întoarcere am ocolit pe la Bicaz pentru că-şi dorea soţul să revadă barajul, deşi ştia că drumul este foarte prost.

drumul de acces spre debarcaderul de pe lacul Bicaz

vaporaşul de agrement

Nici la lac nu am avut ce face, pentru că la restaurantul de acolo erau toate atât de scumpe (o ciorba de legume 13 lei!) şi nici atitudinea personalului nu te îmbia la stat. A vrut soţul să bea o bere fără alcool şi să cumpere un pachet de ţigări şi ni s-a spus că nu au ţigări pentru că mai bine de 90% din salariaţi sunt nefumători. Am întrebat care-i relevanţa, că doar n-au deschis afacere pentru salariaţi şi ni s-a întors spatele.  Ne-am continuat drumul şi la ora 5 am intrat în casă, cu gândul să fac o baieeeee! Tare bine mai este la mine acasă...