Târgul meșteșugarilor - Iași, 2013 și o recomandare

Duminică, deși vremea nu îmbia la plimbare, m-am hotărât să ies totuși pentru că, nu știu dacă v-am mai spus, însă îmi doresc o ie. M-am gândit că dacă tot sunt o groază de meșteri populari din tot felul de zone ale țării, sigur găsesc ceva să-mi placă.
Târgul a fost organizat în Parcul Expoziției din Copou și tot ce am găsit acolo a fost o mare de țigani, mari "meșteșugari" de chinezării și kitsch-uri.
Singurele standuri cu lucruri frumoase au fost cele cu genți din piele, de acelea precum tolbele

mici, 80 de lei

mari, 110 lei

un stand cu obiecte decorative din lemn, hand-made

un cuier pictat de mână, 100 de lei

și un altul cu ceramică deosebit de frumoasă

vase pentru flori, mici 17 lei, mari 20 de lei

 Mi-am propus ca înainte de a pleca spre casă să cumpăr vreo două, însă, din nefericire a început o ploaie torențială care ne-a obligat să ne refugiem în mașină și, drept să spun, am uitat., Și-mi pare teribil de rău!

Vasele de alamă de mai jos erau făcute de un meșteșugar țigan din județul Sibiu. Foarte frumoase și lucrate cu grijă. Mă tenta și de aici un ibric, necumpărat din aceeași cauză, ploaia =((

Ie n-am găsit niciunde. Singurele chestii vândute ca fiind ii erau niște bluze lucrate urât, care nu aveau nimic în comun cu iile din pânză topită pe care le-am avut în copilărie. Cele mai multe erau de influență maghiară, ca și costumele cu rochii și șorț specifice costumului popular maghiar.
În final n-am apucat să cumpăt nimic și, din cauza ploii ne-am dus direct să mâncăm la un restaurant deschis oarecum recent Piatto d'Oro, unde eu cu mama am mâncat paste cu hribi și cozi de creveți

iar soțul meu o pizza quatro formaggi, mâncată înainte de a fi imortalizată :D
Restaurantul mi-a plăcut pentru atmosfera tihnită și pentru faptul că ambele feluri au fost foarte gustoase și ne-au fost servite incredibil de repede. Nici nu apucasem să mâncăm micuțele bruschete cu roșii și usturoi oferite ca o gustare și a și apărut comanda noastră.
Așa că dacă aveți drum pe str. Fagului (din str. Toma Cozma spre Penitenciar) opriți-vă la Piatto d'Oro pentru o mâncare italiană. Trebuie să precizez că restaurantul e în aceeași clădire în care a funcționat defunctul Restaurant Mario.

Mini-vacanță de Rusalii, ziua 3

În noaptea dinaintea ultimei zile petrecute la munte, nu prea am avut somn. Așa se face că pe la două noaptea am ieșit pe balcon să fotografiez Luna, aflată cu câteva ore înainte la perigeu. Tocmai se ridica o ceață care a făcut ca astrul ceresc să se vadă cu halou.

Dimineață, pe la 11, ne-am hotărât să plecăm spre casă, nu înainte de a cumpăra un kurtos kalacs (din care am tot mâncat vreo două zile!) și o langoașă cu smântână și cașcaval.

Prin Cheile Bicazului, am profitat de faptul că ne deplasam cu viteză redusă și am făcut câteva poze.

Am oprit pentru vreo două ore la Piatra Neamț, la un magazin de unde voiam să-mi cumpăr ceva (și mi-am cumpărat altceva =)) ) și apoi, drum întins spre Hanul Ancuței unde stabilisem cu prietenii noștri să oprim și să bem un suc/o bere înainte de a ajunge acasă.

Chiar înainte de de a ajunge acolo, am avut parte de un eveniment neplăcut. O mașină care rula din sens invers cu viteză foarte mare a intrat în derapaj, soțul meu a reușit s-o evite și, în urma noastră s-a răsturnat pe câmp de câteva ori aterizând pe roți. Deși din poza mea drumul arată destul de animat, la momentul producerii accidentului, înafară de noi, nu mai era nimeni, așa că am sunat la 112, dar, în ciuda recomandărilor operatoarei, nu am vrut să mă apropii (erau cam la 300 de metri de noi)  pentru a da relații despre starea victimelor pentru că mi se făcuse un pic rău și nici primul ajutor nu știu să-l acord. N-a durat foarte mult până să se adune lume și unul din ei a sunat la 112, așa că eu am renunțat pentru că nu aveam ce să le mai spun polițiștilor decât că ocupanții mașinii au ieșit pe picioarele lor.

Ne-am continuat drumul și am oprit pentru aproximativ o oră la Hanul Ancuței, un restaurant urâțel, cu o servire destul de proastă. După cum puteți observa, terasa era plină, lume era și înăuntru, și totuși de servire se ocupa doar un singur ospătar care se învârtea ca o muscă fără cap.

Pe la 5 am ajuns acasă, mulțumiți de scurta noastră călătorie și de faptul că ne-am întors sănătoși.
Mâine am să vă arăt micile achiziții făcute cu ocazia asta, însă vă avertizez de pe acum că am fost mai mult decât temperată :p

Mini-vacanța de Rusalii, ziua 2

Continuu mini-serialul Lacu Roșu cu cea de-a doua zi, cea în care am călătorit în împrejurimi.

Mai întâi, am zis să vă arăt peisajul pe care-l vedeam din balcon.

Pentru că în Lacu Roșu nu e nici un bancomat și aveam nevoie de bani cash, duminică am hotărât să mergem într-o vizită la Gheorgheni, capitală de județ Harghita. Orașelul e foarte mic și total neinteresant (din păcate!) și, după o scurtă incursiune la un Kaufland care avea vreo două magazine deschise și de unde am făcut o micuță achiziție, pe care am să v-o arăt separat, am plecat în căutarea unui ATM BRD, ca eu de ăsta aveam nevoie. Rulam pe străzile pustii, de parcă căutam tips-uri de hold-up =)) L-am găsit destul de repede la o agenție desființată poziționată lângă o crâșmă destul de animată, comparativ cu restul orașului, și ne-am întors spre Lacu Roșu.

Pe drum ne-am oprit de câteva ori să facem câteva poze, pentru că ocazii să fiu fotografiată împreună cu soțul sunt puține. De obicei, îl fotografiez eu pe el și el pe mine :p

Pe drum, am hotărât să ne oprim la o pensiune aflată undeva la jumătatea distanței dintre cele două localități, ca să mâncăm.

Pensiunea se numește Erdelyi Gonduzo și e amplasată într-un loc tare frumos. Am mâncat ciorbă țărănească acrită cu varză murată și dreasă cu smântână. O minunăție!

Am vrut să vedem cum arată o cameră pentru ca are un preț foarte bun (100 de lei/noapte) și ne-a fost arătată. N-am ratat ocazia să facem poze în balconul dotat cu balansoare din lemn. Doamne, ce plăcut era să te legeni!

Pe drum ne-am oprit de mai multe ori pentru că era foarte cald, deși ne aflam în munți și, mai mult, n-am vrut să pierdem ocazia de a zburda un pic prin iarbă.

Soțul meu îi oferă flori Cristinei, prietena colegului nostru, în timp ce eu abia mă apuc de cules :D
Seara, am ieșit să luăm aer și ne-a prins ploaia, așa că ne-am refugiat din nou la restaurant, la Zoli

Și așa a mai trecut o zi din scurta noastră călătorie.
Mâine, ultima zi de Lacu Roșu și drumul cu peripeții spre casă. See ya!

Mini-vacanţa de Rusalii, ziua 1

Încercăm, eu şi soţul meu, să instituim un obicei ca în weekend-ul prelungit ocazionat de sărbătoarea Rusaliilor, să plecăm undeva, nu foarte departe, ca un preludiu al concediului ce va să vină peste o lună.
Dacă anul trecut am fost la Dorna Arini, anul ăsta am dat o şansă unui loc pe care, nici eu şi nici soţul, nu l-am mai vizitat din studenţie: Lacu Roşu.
Aşa că sâmbătă, pe la 8 jumătate, ne-am îmbarcat în maşină şi am făcut prima oprire la Piatra Neamţ, un oraş care mie mi-a plăcut.

N-am vrut să ratăm ocazia de a vedea oraşul de sus, aşa că am făcut o tură cu telegondola care operează în oraş. Plecarea e undeva în apropierea gării, iar punctul terminus este o înălţime de pe care poţi observa oraşul. Drumul dus-întors costă 16 lei de persoană, la care se mai adaugă 20 de lei reprezentând garanţia cardului de acces, sumă care ne-a fost returnată la întoarcere. Parerea mea e că au fost nişte bani cheltuiţi aiurea, însă, cum nu a avut nimeni cine să ne spună că nu-i nimic extraordinar, spectaculos, am căzut în capcană. Călătoria durează vreo 5 minute, timp în care nu "survolezi" decât un cartier de case vechi, nişte hale vechi, dezafectate şi, mai apoi, un fel de pădure de salcâmi aflată pe versant. Odată ajunşi sus, ne-am învârtit un pic pe acolo până n-am mai suportat manelele care urlau în boxele unui restaurant aflat acolo şi am coborât mintenaş.

Ne-am continuat drumul şi, la intrarea în Cheile Bicazului, am făcut o scurtă oprire, motiv de-o poză.

La destinaţie, floricele frumoase pe care n-am rezistat să nu le pozez, mai ales că plăuase şi se vedeau picăturile de apă pe clopoţei

Digitalis grandiflora

După-amiază, ne-am cazat şi am ieşit să mâncăm ceva, undeva. Am mâncat câte o ciorbă de legume proastă şi scumpă la o terasa de lângă lac (Terasz) şi ne-a prins ploaia. Da' ce ploaieeee!

Noroc că aveam haine de ploaie şi, deşi mai picura un pic, am plecat să explorăm împrejurimile.

stânga, restaurantul Panorama (se mănâncă foarte bine şi nu-i scump, iar chelnerul Zoli e amabil şi frumuşeeeeel! :p)
în spate, Lacu Roşu, destul de sinistru pe vreme ploioasă

drumul spre hotelul Iaşicon, cel la care am avut cazare

Da, în mână aveam o pungă de pufuleţi, capac peste ciorba "delicioasă" :D

în parcarea hotelului

Ziua s-a încheiat destul de repede, nu înainte de a descoperi ca "gard în gard" cu noi (de fapt, camera de lângă :p), este cazat un coleg de serviciu cu prietena lui, nişte persoane tare simpatice cu care, de altfel, ne-am petrecut următoarele două zile.
În articolele viitoare am să vă arăt pe unde am umblat şi ce-am mai văzut, so, stay tuned!

Recomandare de serial

pentru cele care agreați mini-serialele BBC, vă recomand una în 5 episoade de câte 50 și ceva de minute, după o nuvelă de Ford Madox Ford, Sfârșitul paradei. 

L-am descoperit pe acest scriitor britanic prin intermediul celui mai cunoscut roman scris de acesta, Un soldat de nădejde, roman inclus de revista The Observer în lista celor mai bune 100 de romane ale tuturor timpurilor. 
Această carte o puteți cumpăra azi de la Editura All cu 9,95 lei. Din păcate, este singurul roman al scriitorului, tradus în limba română. Despre Un soldat de nădejde am să vă povestesc altă dată. Azi vroiam doar să vă recomand serialul, care e o dramă istorică foarte bună.

Vizionare plăcută!

Promoţie Editura All

Mâine, 27 iunie, toate cărţile de la Editura All au un discount de 50%.
Puteţi intra pe site încă de azi ca să vă faceţi cont şi să vă puneţi cărţile dorite la "favorite". Aveţi aici link către site-ul editurii.

Revista Cosmopolitan cu cadou

A apărut ieri, iar azi am găsit-o la un chioşc, ultimul exemplar, şi am cumpărat-o. Costă 10 lei, e format mic (de buzunar) şi are cadou o mascara Rimmel Scandaleyes Show Off, care, atât pe makeupalley, cât şi pe ulta, are 2 stele jumătate din 5 :D. Preţul întreg e undeva în jurul a 20 de lei.

Din nou cadouri

Draga de Diana, întoarsă dintr-o călătorie în Belgia, mi-a făcut surpriza de a-mi aduce niște cadouri minunate pe care am zis să vi le arăt și vouă ca să mă laud :p

Inițial, o rugasem să-mi aducă o revistă cu cadou în limba engleză sau franceză, însă, fiind în nordul flamand al Belgiei, revistele erau exclusiv olandeze, așa că iată-mă posesoarea unui reviste Elle, ediția de buzunar, iunie 2013. Foarte interesantă! =)) Oricum, chiar dacă nu înțeleg decât vag, cuvinte disparate care aduc cu corespondentul lor în engleză/germană, pictorialele sunt faine, iar reclamele la Vuittoane, bijuuri Piaget și alte asemenea luxury stuff mi-au bucurat retinele bătrâne și sărace :p

Pe lângă revistă, am primit primul meu deodorant cu piatră de alaun de la Sanex, un balsam de buze cu spf 25 brand olandez Hema, un creion de ochi  negru cu efect strălucitor BYS și un fard de obraz Mirror Mirror make me blush, într-o nuanță de peach

Toate-mi plac, așa că nu pot decât să spun: mulțumesc, Diana! :-*

"Kaas chante Piaf" la Iaşi

În cadrul Festivalului Internaţional al Educaţiei au loc manifestări diferite, printre care şi acest concert susţinut de artista franceză aseară, în Piaţa Palatului Culturii din Iaşi.
Ni se comunicase cu câteva zile în urmă că nu sunt permise camerele foto/video (printre alte reguli uzuale în cazul tuturor concertelor), aşa că nu am făcut nici o poză, cu excepţia celei din stânga, făcută cu telefonul, înainte de începerea concertului. Mi s-a părut că organizatorii au avut o atitudine un pic "nazzi" referitor la acest aspect şi spun asta pentru că era un tip care s-a plimbat tot timpul în dreptul scaunelor din secţiunea unde am fost eu şi se uita foarte insistent chiar şi atunci când te uitai la telefon pentru a vedea ora. Oricum, n-aș fi făcut nimic care să mă pună într-o situație jenantă.
Concertul programat să înceapă la 8 jumătate a început pe la 9 şi 10, Patricia Kaas salutând publicul extrem de numeros (10.000 de spectatori*) în limba română.
Piesele interpretate au fost exclusiv din repertoriul lui Edith Piaf, unele în aranjamente muzicale inedite şi cântate în game atât de diferite de original, încât au fost aproape de nerecunoscut publicului mai puţin avizat precum subsemnata :p Spun asta pentru că nu sunt un fan Patricia Kaas. Cunosc câteva dintre piesele ei, însă nu o admir într-atât încât să fac vreun efort deosebit pentru a-i vedea munca.
Poate şi asta a influenţat starea de uşoară plictiseală intervenită la un moment dat când, cântăreaţa insista ca publicul să repete un pasaj muzical destul de greu de reprodus de marea masă. Atmosfera nu a fost una prea efervescentă, ba chiar, uneori, aplauzele erau atât de anemice încât parcă-mi era jenă. Probabil că la lipsa de antren a contribuit şi traducerea extrem de proastă pe care o făcea o duduie total lipsită de talent şi ale cărei perle ne-au amuzat copios, cât şi faptul că, deşi am stat în secţiunea VIP, vizibilitatea spre scenă era minimă, în aşa fel încât eram nevoită să urmăresc spectacolul pe un ecran a cărui singură calitate era dimensiunea mare, iar la defecte aş menţiona rezoluţia extrem de proastă, lag-ul şi numărul mare a pixelilor morţi.
Spectacolul s-a încheiat pe la 11 şi ceva (nu ştiu exact!) destul de abrupt şi, una peste alta, îl consider o experienţă, însă nu una de neratat.

* sursa

Hărțuită

de oriflamiste!
Nu știu de ce aveam cvasi-convingerea că MLM-urile astea nu mai sunt așa agresive în abordare ca acu 15-20 de ani. Și m-am înșelat.
Deci, cum vă ziceam, azi pe la sfârșitul programului mi-au intrat în birou două doamne de la Oriflame. Le știam pe ambele de mulți ani, pe una ca fiind de la firma asta, iar pe cealaltă că e soția unui coleg de serviciu.
Frate, și mi-au făcut capul calendar cum am putea face noi o echipă de 5 (?!) care ar putea câștiga nu'ș ce călătorie la Roma dacă comand de 350 de lei lunar, bla, bla, bla... Și m-au dat și cu un parfum pe care scria Demi Moore și care era dulceeeee! Din fericire, după o oră jumătate se mai simte destul de vag. Zic "din fericire", pentru mine, că dacă e să mă gândesc că parfumelul ăla costă o sută și ceva de lei pentru 50 de mililitri și nici nu e prea persistent, pentru cumpărători e cam "din păcate" :D
Cu greu le-am convins ca nu duc lipsă de cosmetice de orice fel și am încercat să le sugerez finuț că și dacă n-aș avea, Oriflame n-ar fi pe lista scurtă. Au niște prețuri mari, comparabile cu mari branduri, deși, din câte știu eu, filosofia inițială a acestor afaceri (Avon, Oriflame etc.) era accesibilitatea, atât prin faptul că-ți veneau vânzătoarele la ușa casei, cât și prin prețurile practicate. Una dintre ele, un fel de "cap de serie" la firma asta, mi s-a lăudat că pleacă în curând în Dubai, unde va sta la 5 stele, pe spezele Oriflame-ului. Vă dați seama ce cheltuială e pentru firmă să trimită niște oameni acolo? Până nu aduci plus-valoare, e clar că nu ești eligibilă pentru asemenea călătorii. Numai că eu le-am dezamăgit. Ce să fac dacă nu-s deloc sensibilă și prefer să-mi cheltui banii pe altceva :p