Vacanța visurilor mele - Roda, Corfu

Deși a trecut o săptămână de când m-am întors din Corfu, încă n-am găsit resurse pentru a scrie pe blog.
N-am făcut niciodată o pauză atât de mare, dar poate o să mă iertați și o să mă înțelegeți.
Vă povesteam de acolo cum am ajuns, așa că nu-mi rămâne decât să continui povestea. Pentru că asta a fost pentru mine: o poveste frumoasă!
Trebuie să precizez că această călătorie a fost cu voucher cumpărat de pe Fundeal. Agenția care a vândut biletele (Travel4Fun) a fost cât se poate de OK. Nu am nimic să le reproșez. Poate doar faptul că tolerează în continuare agentul de turism local, pe numele ei Georgia, care ar trebui să asigure servicii pentru turiștii cazați în Roda și Acharavi, deși managerul Vilei Valentinos, la care am stat eu, s-a plâns agenției de neimplicarea doamnei în cauză în problemele turiștilor. Dar doamnei se pare că nu-i pasă și de altceva decât de banii pe care-i face conducând turiști în excursiile opționale.

Valentinos Apartments by night :p

 Cazarea a fost bună, însă în camere nu era foarte curat, asta până m-am plâns pe un forum (rodaonline.org) si cineva de acolo a transmis lui Adonis, managerul hotelului, și așa am avut parte de o nouă repriză de curățenie, după numai două zile, de data asta mai pe îndelete, ocazie cu care a dispărut și jegul de pe chiuveta de la baie :p
Probleme au fost și cu conexiunea wi-fi care ba funcționa foarte slab, ba nu mai funcționa deloc. Ne-am plâns și de acest lucru, pentru că era un serviciu plătit care intra în pachetul de servicii, doar că nu s-a rezolvat nimic, noi bănuind că hotelul are un router foarte slab și prost plasat.

Despre plaje vă pot spune că majoritatea sunt cu pietre, însă noi am avut norocul ca cea din apropierea hotelului nostru (cca. 250 de metri) să fie cu nisip, iar intrarea în mare așa de lină, de trebuia să parcurgem cca. 100 de metri spre larg ca apa să ne vină până la piept. Nu a fost și cazul meu, pentru că nu știu să înot, așa că mă bălăceam la "genunchiul broaștei". Aaaa, să nu vă închipuiți o plajă cu nisip ca pe la noi. Nici vorbă! În primul rând, la Roda nu există scoici (am găsit câteva încă vii aruncate de mare când a fost un pic de furtună), iar algele sunt aidoma unor cepe verzi, care odată moarte, se desfac în niște suvițe maronii care, însă, nu miros când se aduna pe mal. Nisipul ar fi OK dacă cineva ar avea inițiativa de a băga un plug și a ara un pic plaja. Altfel, e bătucit și plaja arată ca un maidan. Însă nu e de nesuportat.

etalându-mi nurii pe plajă în prima zi

Apa mării, după cum se poate vedea și în poze, e de un turcoaz incredibil de frumos, asta datorită nisipului alb și, la adâncimi mai mari, a pietrelor albe. Nu mai spun de faptul că, deși dimineața era un pic mai rece, după-amiaza era atât de caldă (în jur de 27 de grade), încât pur și simplu parcă mă aruncam în cada cu apă caldă.

pe "faleză", de fapt strada de pe țărm care leagă Roda de Acharavi 

 Satul/stațiunea în care am stat (Roda) e destul de aproape de țărmul Albaniei. Când se ridică ceața, se pot vedea înălțimile stâncoase, lipsite aproape integral de vegetație și în mod evident nelocuite, ale coastei albaneze.

un apus de soare cum altul nu a mai fost, pentru ca fiecare apus la Roda e unic

 Cât am stat acolo, am fost fascinată de apusurile de soare superbe, poate și pentru că la noi, la Marea Neagră, poți vedea doar răsărituri pe mare, nu și apusuri.

se întorc pescarii

 Cele 8 zile au trecut ca vântul și iată-mă din nou pe feribot, de la Kerkyra la Igoumemitsa, la început râzând cu gura până la urechi, pentru ca peste puțin timp să mă întristeze până la lacrimi gândul că nu voi mai vedea atâta frumusețe decât, poate, vara viitoare.

pe feribot, la întoarcere, cu decorul asigurat de vasul de croazieră Costa Classica

Drumul spre casă  a durat un pic mai mult pentru că am intrat în Serres, de unde unul dintre șoferi trebuia să-și recupereze permisul reținut de poliție cu o zi înainte.Cu ocazia asta, deși era trecut de 1 noaptea, am putut vedea centrul orașului, unde lumea stătea la terase, deși era marți spre miercuri, iar magazinele (multeeee!) afișau toate reduceri de până la 70% :D

De altfel, într-o postare viitoare, am să vă arăt ce mi-am cumpărat în concediul ăsta.
Cam atât pentru seara asta, însă nu închei până nu vă pun un link către un site unde particip la un concurs cu o poza din Corfu. Dacă vreți și vă place poza am să vă rog să mă votați (se apasă pe "votează") o dată pe zi de pe același IP.
Poza de votat
Mulțumesc! :-*

Primele zile în Corfu

Vă salut de pe țărmurile Mării Ionice!
Am prins un pic de net și m-am gândit să postez câteva prime impresii, că poate așteptați un semn de la mine.
Spre Corfu am plecat luni după-amiază la ora 16 cu un "autocar clasificat" asta însemnând, de fapt, un autocar destul de vechi (mijlocul anilor '90), cu un sistem de climatizare absolut nesatisfăcător, cu un sistem audio-video jenant și, bineînțeles, cu locuri pentru persoane  cu înălțime cel mult medie. Eu, la cei 1.77 ai mei, am suferit teribil și, deși cu ajutorul unei măști de dormit și a unor dopuri pentru urechi, am reușit să dorm cca. 4 ore adunate, a doua zi picioarele mele arătau cam așa

Peste noapte s-au dezumflat, însă a doua zi am fost într-o "scurtă" excursie by foot de la Roda la Acharavi și, cu ocazia asta, iar mi-am nenorocit picioarele. Dus-întors, 7 km. :p
Mâine am să încerc să vă mai scriu câte ceva, însă azi închei pentru că mi s-a descărcat bateria de la laptop și n-am sursă de curent la piscină, de unde vă scriu, pentru că-n cameră nici nu văd routerul :(
Vă spuneam de apa de un incredibil turcoaz și v-o și arăt într-o poză făcută de pe feribot.

Vă pup și aveți grijă de voi!

Vacanță

Mâine plec. Gata. Mi-am făcut bagajele, am predat copiii bunilor mei vecini, care vor sta cu ei până venim noi și... drum bun.
Mâine seară sunt la București, iar luni după-amiază plecăm înspre Corfu.
Numai la gândul că ajung la mare, mă face să simt că zbor. În măsura în care am să pot, am să vă mai scriu. Dacă nu, ne vedem când oi veni :p
Vă pup și aveți grijă de voi!

Și după... - Guillaume Musso

Pentru că mai toată blogosfera care citește îl pomenește pe Guillaume Musso ca fiind autorul unor romane nemaipomenit de bune, când am găsit la Cărturești două dintre ele, la minunatul preț de 10 lei bucata, mi-am zis să-ncerc. Deși, mă opun cu vehemență valului. N-am citit Coehlo din spirit de frondă, că prea toate pițipoancele și toți fotbaliștii se lăudau că l-au citit. Deja intuiesc că o altă scriitoare va fi în curând la modă și eu n-am citit nimic de ea. E vorba de Elif Shafak.
Dar să lăsăm chestiile astea și să vă spun de Și după... de Guillaume Musso.
Nathan aproape a murit înecat când avea opt ani, dar a supraviețuit și treizeci de ani mai târziu, este unul dintre avocații cei mai de succes din New York.
Cu fericirea stă mai prost, pentru că soția lui și marea iubire, Mallory, a divorțat și a luat-o și pe fiica lor, Bonnie. Mallory este fata cu care a copilărit, care era să se înece și pe care a salvat-o riscându-și propria viață.
Apoi, îl intalneste pe Garrett Goodrich, un medic dintr-un institut de paliație, care-i arată, pe acoperișul Empire State Building, un fapt care-i dă peste cap întreaga viață: Goodrich poate prezice moartea. Și, bineînțeles, din discuțiile cu acesta deduce că este în preajma lui tocmai pentru a-l călăuzi în ultimele sale zile pământești.
Culmea, revelația coincide cu apariția unor dureri care ar putea fi de natură cardiologică, așa că Nathan del Amico, un bărbat încă tânăr, de aproximativ 45 de ani, crede că acestea ar putea fi cauza cea mai probabilă a morții iminente.
Doar că la final aflăm că lucrurile nu sunt chiar așa, însă n-am să vi-l dezvălui, că poate vreți s-o citiți și voi.
Pe mine cartea nu m-a impresionat în mod deosebit și stilul narativ l-aș asemănă cu cel al lacrimogenului Nicholas Sparks.
Odata cu romanul ăsta am mai cumpărat și Salvează-mă, de același autor, pe care, însă, n-am chef s-o citesc acum, dar când am s-o fac, am să vă povestesc despre ea.

AMR 9 zile! ;)

Sunt eu "dusă" sau mai sunt și alții la fel?

Să vă explic: mi s-a întâmplat de câteva ori de-a lungul vieții ca în cărțile pe care le citesc, acțiunea să se refere printre alte zile și la cea de 7 martie (ziua mea de naștere) și mi s-a părut tare draguț și interesant. Sau, cum mi s-a întâmplat luni, când am văzut filmul One day (e așa ș-așa!) în care leit-motiv a fost ziua de 15 iulie. Și iar mi s-a părut drăguță coincindența de a mă uita la film chiar pe 15 iulie.Și chestia asta mi s-a părut demnă de a v-o povesti vouă, așa că spuneți-mi vă rog dacă sunt tralala sau nu? :D

AMR 13 zile :p

Ultimele zile

la birou!
De lunea viitoare sunt în concediu. Aaaaah, abia aştept!
În zilele care au trecut de la ultimul articol, n-am făcut mare lucru. Înafară de serviciu, am cumpărat câteva cărţi din oferta de 10 lei a librăriei Cărtureşti, am găsit şi eu, în sfârşit, tarte Yankee Candle pe care încă nu am cum le folosi, pentru că-mi lipseşte lampa de aromoterapie :D şi m-am plimbat sâmbătă un pic prin Palas Mall, însă reducerile curente nu sunt încă pe placul meu.
Oricum, încerc să nu cheltuiesc prea mult, ca să am în vacanţa din Corfu. Să vă mai spun cât sunt de nerăbdătoare să ajung acolo?

Aaaa, uitam: mi-am comandat din nou lentile de contact de la Videt şi, încă o dată, mi-au probat că sunt un magazin serios. Am vrut nişte lentile cu care să pot dormi măcar câteva zile/nopţi fără a le purta prea mult de grijă şi cea mai bună alegere a fost lentilele de contact Purevision de la Bausch&Lomb.
Văd că nici în blogosferă nu se mai întâmplă mare lucru, lumea fiind deja în vacanţă.
Să aveţi o săptămână frumoasă!

Pregătiri, pregătiri...

Mă pregătesc scociorându-mă prin toate "buzunarele" după resturile monetare rămase din călătoriile precedente. Poate reuşesc să fac de un dus/întors cu feribotul :p

AMR 19 zile !

Înghețata Mcennedy de la Lidl

E... uaaaau! De mult n-am mai mâncat o înghețată așa bună. Azi am intrat și eu în rândul lumii și am cumpărat

varianta  Strawberry Cheesecake, deși voiam de banane. Nu știu dacă cea de banane e la fel de bună (nu am găsit!), însă asta e o nebunie: cremoasa, cu fructe confiate, bucățele de biscuiți ?!
Săptămâna asta e la ofertă, așa că, nu ezitați s-o cumpărați. 9,9 lei pentru 500 de grame de plăcere pură :p

Mi-am luat un ineeeeel, eeeel...

Parafrazez șlagărul celor de la Holograf ca să vă arăt inelul pe care mi l-am cumpărat de pe site-ul FashionUp.

Originalul îl puteți vedea pe site-ul Bague a Dames. Pe FashionUp era la reducere si m-a costat 80 de lei cu tot cu transport prin TNT, ceea ce înseamna mai puțin de jumătate din cei 42 de euro cât costă pe site-ul francez.
Pe niște forumuri franceze am găsit câteva păreri pozitive despre inelele Bague a Dames, așa că sper ca și în cazul meu să nu oxideze sau să-i cadă pietricelele de zirconiu.
Profit de ocazie ca să vă arăt și cadoul primit din partea Vichy (L'Oreal Cosmetics), în urma participării la un mic concurs care consta în introducerea unui cod de pe un pliant ce conținea o mostră de cremă Vichy Aqualia Thermal Spa

Setul conține o cremă Aqualia Thermal Spa de 15 ml., o apă termală de 50 ml., o soluție micelară de 30 ml. și 3 mostre: fond de ten Aerateint Pure, concentrat nutritiv pentru corp Nutriextra Fluide și șampon fortifiant Dercos.
Micuțele produse sunt numai bune de luat în vacanța pe care o voi petrece în Corfu.
AMR 24 de zile! :)

Restanțe

Pentru că de azi s-au anunțat din nou ploi, mi-am amintit că nu v-am arătat prin ce pericol a trecut Iașul anului 2013.

Iași, 1 iulie 2013-râul Bahlui

Iași, 1 iulie 2013-râul Bahlui

Iași, 1 iulie 2013 - râul Bahlui

Da, e chiar el, prăpăditul râu Bahlui care străbate municipiul Iași.
Încă din primăvara anului trecut au început lucrări de reabilitare a albiei râului, lucrări întrerupte în iarnă și reluate când a venit căldura. A povestit de ele și Georgiana la vremea respectivă, că dumneaei locuiește mai în amonte de mine :p
Eeei, dar anul ăsta a venit rândul tronsonului ce se întinde între Podu Roș și Podul de Piatră, deci tranzitează și proximitatea mea. Tuburile alea pe care le vedeți în prima poză ar fi trebuit să fie folosite la o joncțiune cu canalizarea orașului pentru a drena albia, în vederea turnării betonului. Însă, deși sistemul există, se pare că au mai rămas niscaiva tuburi pe care mai să le ia apa. Ca să lucreze, domnii de la firma prestatoare au făcut baraje pentru porțiunile pe care lucrează, iar duminică noaptea, se pare, că au omis să desfacă unul dintre ele, așa că mai era un pic și apa năvălea și la mine în cartier. Că la mama oricum era. Până în Piața Voievozilor.

strada Mușatini - sursa foto: Flacara Iasului  

Țin minte inundațiile din 1975 când mama m-a luat în spate și, prin apă până la genunchi, m-a dus la bunica în Păcurari. Aveam o grijă ca nu cumva să mă ud la ghetuțe. Celebrele, printre cei din generația mea, ghetuțe din piele albă, cu vârful și ștaiful din lac negru. Sau grena.
Imediat după acele inundații, s-a trecut la înălțarea malurilor, astfel încât, deși a mai plouat abundent, Iașul nu a mai fost inundat niciodată.
Până luni, 1 iulie 2013. Din cauza lucrărilor, nici firma care se ocupă de apă și canalizare nu a putut să deverseze șuvoaiele preluate din canalizare în Bahlui, așa cum făcea de fiecare dată la ploile semnificative, cu voia celor de la Apele Române.
Sperăm ca la ploile ce vor veni zilele astea să nu mai trăim emoții precum cele de luni.