Ce am mai citit în ultima vreme

I'm back. Sau, cel putin, asa sper. Poate nu m-ați uitat de tot, în ciuda faptului că scriu din ce în ce mai rar.
Azi am descoperit că anul ăsta, în toată luna februarie, nu am scris nici un articol. Shame on me!
Și tot ce-am scris anul ăsta nu a fost decât despre shopping, deși, slavă Domnului, mai am și alte preocupări.
Nu multe, însă, nu fac doar cumpărături așa cum s-ar crede.
Am și citit. Nu așa mult cum aș fi vrut, însă am citit

Poza e copiată din contul meu de pe Goodreads și cărțile sunt trecute în ordinea inversă în care le-am citit.

Prima de anul ăsta a fost "Onoare" de Elif Șafak. O carte extrem de tristă, care are ca punct de plecare o crimă de onoare într-o familie turcă musulmană, care locuiește la Londra. Fiul cel mare își ucide mama, văduvă, pentru că, crede el, îi face de râs în comunitate "văzându-se" cu un alt bărbat. În paralel, ni se povestește despre sora geamănă a decedatei, soră rămasă în Turcia (zona kurdă), necăsătorită și întreținându-se din leacurile pe care le prepară și ajutorul dat la naștere, ca moașă, femeilor din acea zona defavorizată. Nu mi-a plăcut foarte mult, tocmai din cauza gri-ului zugrăvit de-a lungul întregii narațiuni.

Cea de-a doua carte citită anul ăsta e "Să iubești o femeie" de Amos Oz, unul dintre scriitorii mei preferați. În acest roman, Amos Oz povestește despre un bărbat încă tânăr, retras din serviciile secrete israeliene, care încearcă să-și clădească o viață comună, normală, într-o nouă casă, alături de mama și fiica sa, după moartea neașteptată a soției.

A treia carte "Doamnele de marți" e un roman foarte simpatic, scris într-o notă veselă de către Monika Peetz. Cinci prietene care s-au cunoscut în urmă cu 15 ani la un curs de limbă franceză și de atunci se văd în fiecare marți și iau masa la același restaurant, hotărăsc să o urmeze pe una dintre ele, devenită văduvă de curând, într-un pelerinaj la un loc sfânt, acolo unde își închipuie văduva că și-a dorit să ajungă soțul și nu a mai apucat decât parțial. Călătoria făcută per pedes le pune prietenia la încercare și le dezvăluie lucruri despre ele însele pe care nici nu și le-ar fi putut închipui dacă nu părăseau confortul propriilor locuințe. O recomand cu căldură!

A patra carte, "Confidentul" de Hélène Grémillon e o carte drăguță. O tânără descoperă după moartea mamei ei câteva scrisori care vorbesc de niște persoane necunoscute, lucru care o face să creadă că au fost primite dintr-o eroare a poștei. Lucrurile evoluează însă, când continuă să primească scrisori semnate de același necunoscut și, cu timpul, lucrurile par a se limpezi. Romanul are o ușoară tentă de policier, iar finalul este destul de imprevizibil.

Ca să nu vă plictisesc, despre celelalte cărţi am de gând să vă spun în următoarele zile.

Sesiune de machiaj

De la Diana am aflat de asta

Fetelor din Iaşi, înscrieţi-vă, că evenimente de genul ăsta sunt destul de rare la noi în oraş!

Bye, bye StrawberryNet

Să știi că te-am iubit! Pe bune! După 10 ani de relație, a venit timpul să ne luăm la revedere.
Azi am ridicat de la oficiul poștal cu vamă ultima comandă făcută la StrawberryNet. Am întrebat de ce a venit la ei și nu la oficiul poștal de care aparțin, așa cum a fost până la penultima comandă.
Mi s-a spus că stickerul galben lipit pe cutie face ca toate coletele ce îl au să fie direcționate către oficiile poștale cu vamă pentru că fac subiectul unor taxe :(
Stickerul este ăsta

și nu-mi amintesc dacă comenzile primite până acum îl aveau sau nu.
Cum pe cutie scria valoarea comenzii (cea calculată de ei, pentru că în realitate, până să-și ia banii din contul meu, a crescut brusc dolarul și suma plătită a fost ceva mai mare), comisionara vamală mi-a și calculat TVA-ul de plată, respectiv 32 de lei. Am pus bot =)) și m-a scutit, că nu se-mbogățește bugetul cu suma aia. Și nici nu sărăcește. Însă mi-a zis pe-un ton amabil că nu prea mai e de cumpărat de la ăștia, că e plină magazia cu cutii cu fundiță mov. Și cum pragul până la care nu plătești nimic e 10 euro, închipuiți-vă că de la StrawberryNet nu iei mai nimic de banii ăștia. Dacă totuși iei sub 110 lei, plătești shipping, iar dacă plătești TVA 24%, unele produse nici nu mai merită a fi cumpărate de la ei.
Oricum, ultimele produse cumpărate au fost un parfumel pentru soț (nu l-am mai pozat) și o cremă de corp Cath Kidston și un fond de ten stick Becca, pentru mine.

Fondul de ten e în nuanța Banana și pare destul de potrivit pentru tenul meu, iar despre cremă nu pot spune decât că miroase foarte bine, ca toate produsele Cath Kidston pe care le am deja.
Îmi pare tare rău că se întâmplă așa, pentru că StrawberryNet erau principalii mei furnizori de parfumuri și cosmetice, însă nici n-am de gând să mă căciulesc de fiecare dată la poșta vamală, ca poate-poate nu mă taxează.
Așa că, cel puțin până se schimbă ceva, eu le spun la revedere.

P.S. Pentru cine doreşte să ştie cum e cu stickerul galben, am găsit aici explicaţii detaliate.

Secret Lucky Box

Cu ceva timp în urmă am comandat un fel de beauty box de la o firma coreeană, eopenmarket.com, conținând mostre. Cumpărasem de la magazinul lor de pe ebay.com o crema bb Missha și în pachet am găsit un flyer în care se pomenea de acest produs.
A costat 8,80 $, cu shipping standard free. Am dat comanda pe 21 februarie și a ajuns pe 13 martie.
Ce am primit? Vreo 60 de mostre de produse de îngrijire de la diverse firme coreene: Tony Moly, Missha, SkinFood, Etude House, Mizon și încă câteva care nu-mi spun nimic în momentul de față.

Unele mostre sunt în număr suficient pentru a-ți face o părere (3, 5 bucăți), însă altele sunt doar un singur pliculeț de produs.
În plus, pe unele pliculețe, înafara numelui, totul e scris în coreeană, așa că trebuie să fac research înainte de a le folosi :D
Comanda a venit la oficiul poștal cu vamă și nu a implicat nici un fel de costuri suplimentare.
Recunosc că unele produse n-aș fi avut cum să le testez decât așa, însă în momentul de față încă nu-s convinsă că minunile astea au meritat aproape 9 $ :D

Blogsale

Am început curațenia de primăvară și, printre alte lucruri de dat, de aruncat, am ales și o serie de cărți pe care vreau să le vând.

Cum se poate vedea, cele mai multe sunt chick-lit care odata citite, nu prea ai de ce să le păstrezi.
Fiecare carte costă 5 lei, cu transport inclus prin Poșta română, comanda minimă fiind de 25 de lei.
Plata o vreau în avans în cont. În momentul în care aflu că mi-au intrat banii în cont, am și trimis coletul.
Scepticele să se reorienteze spre librării, pentru că de când am blogul nu am dat nici un motiv, nimănui, de a se îndoi de corectitudinea mea, așa că nu doresc să negociez modalități de plată. Cu excepția ieșencelor care, dacă doresc, mă pot contacta și vom stabili cum ne întâlnim.
Deci, doritoarele să-mi scrie pe adresa de e-mail mikisplayground [at] gmail.com și acolo stabilim totul :)

Revistă cu cadou

Deşi de obicei nu cumpăr revista OK pentru că nu-i văd rostul (toate informaţiile/pozele le poţi vedea pe net), ieri am cumpărat-o pentru că mi-a plăcut insertul

E vorba de un gel de duş, cu nişte particule sidefate, de la Yves Rocher, cu aromă de cacao şi portocale. Şi chiar miroase a ambele!
Habar n-am cât e de bun, benefic etc., însă miroase foarte bine şi asta mi s-a părut important când l-am cumpărat.

8 Martie

M-am gândit că n-ar fi rău să scriu un articolaş despre ce înseamnă 8 martie pentru mine, că tot e subiect de actualitate.

8 Martie... 

Hmmm... 

Uneori motiv de frustrare, alteori de bucurie, înduioşare... După cum mi-e norocul în acel an. De ce? Pentru că pe 7 martie e ziua mea de naştere şi, uneori, asta prevalează şi, mai mult, eclipsează total Ziua Femeii. Şi da, ăsta este un motiv de frustrare pentru că vă asigur că nu-s mai puţin doritoare de flori, cadouri, pupici şi, de ce nu, surprize plăcute, decât cele născute în alte zile ale anului care, nu-i aşa, au tot dreptul să serbeze Ziua femeii.

Anul ăsta, fatidica zi cade într-o duminică. Ce drăguţ! Ar fi o zi ideală de a mai lenevi în pat, de a primi cafeluţa şi micul dejun la pat. Apoi, la prânz, aidoma norocoaselor de care am auzit că totuşi ar exista şi în viaţa reală nu doar în filme siropoase, masa la un restaurant drăguţ ca să nu mai trebuiască să spăl vasele după, totul presărat cu complimente (măcar o dată pe an!), un cadouaş, poate şi nişte flori... Keep dreaming, Miki! :D

E drept că nici cu o zi înainte nu se întâmplă mare lucru de ani de zile, aşa că, ce pretenţii să am de la o zi în care s-ar dori sărbătorite toate femeile, dacă de ziua mea de naştere nu se întâmplă nimic memorabil.

Oricum, încerc să nu fiu dependentă de cei din jurul meu, mai puţini sensibili la acest gen de evenimente, şi-mi fac o zi drăguţă cu propriile-mi resurse.

Un film plăcut, o bunătate de mâncare, poate şi un pahar de vin bun...

Bineînţeles că şi cadourile pe care mi le fac singură au rolul lor de a-mi ridica moralul. Dacă şi vremea ţine cu mine anul ăsta (îmi doresc să fie soare şi călduţ!), fiţi siguri că am să fiu într-un mood de sărbătoare.

Şi că tot veni vorba de cadouri, mai totdeauna mi se spune că am de toate pentru că-mi cumpăr singură tot felul de chestii. 

Pe undeva e adevărat, însă ceea ce nu-mi cumpăr niciodată singură sunt bijuteriile ceva mai preţioase, cum ar fi niste cerceluşi cu perle care ar face ca orice ţinută să fie elegantă.

Zău că mi-aş dori aşa ceva! Dar mă întreabă pe mine cineva ce vreau? Poate doar aşa, ca să nu se zică că nu s-a întrebat :D

Pe de altă parte, nici doleanţele exagerate pe care le au anumite doamne nu mi se par normale. Aşa s-a ajuns ca perioada cuprinsă între 14 februarie şi 8 martie (cu 1 martie la mijloc) să fie numită de o gaşcă de amici extrem de haioşi, "triunghiul morţii" =)), când fiecare dintre ei ar vrea să se ascundă undeva în sălbăticie, pentru a nu fi nevoiţi să facă faţă perioadei solicitante emoţional şi financiar.

Dar să nu vă închipuiţi că am scris articolul ăsta ca să-mi plâng de milă. Doamne fereşte! Atâta necaz să am, că nu primesc drăgălăşenii de 8 Martie! :)

Anul ăsta, pentru că nu-s tocmai în regulă cu sănătatea, cu atât mai mult, îmi doresc să fiu sănătoasă şi capabilă să-mi cumpăr eu toate cadourile şi florile dorite.

Nu pot să închei înainte de a ura tuturor cititoarelor mele să aibă parte de o zi de 8 Martie aşa cum şi-o doresc. Vă pup dragele mele! :-*

Despre mine, numai de... rău

Iar n-am mai scris de mult. N-am avut starea necesară. Nu că acum aș avea-o, însă parcă mi-e milă și de blogulețul meu cum stă el, așa, în părăsire ca o casă bântuită :p

În timpul care a trecut, n-am mai cumpărat mare lucru. Doar vreo două comenzi la MangoOutlet, două ebay-uri constând în două bb cream-uri Missha Perfect Cover și de rest, boală cât încape.

Am luat o viroză agresivă de la soțul meu, de a trebuit să stau acasă o săptămână (n-am mai avut un concediu de boală de 7 ani!). Apoi, după ce mi-a trecut, m-a întors iar, însă de data asta mi-am zis că asta e! spread the virus!

Între timp, tot ce eram în stare să fac era să mă târâi acasă de la birou, să ciugulesc ceva în timp ce urmăresc The Blacklist (super serial!) sau Haven (după o carte a lui Stephen King), și după, să mă bag în pat și să citesc.

Și apoi, iar m-am îmbolnăvit. De data asta, am făcut cunoștință pentru prima dată-n viață și cu interiorul unei ambulanțe, și cu U.P.U. a Spitalului "Sf. Spiridon". Alergie medicamentoasă. Un medicament homeopat pe a cărui prospect nu scrie nimic la posibile reacții adverse, care conține în principal cimifuga racemosa, plantă cu un potențial alergen mult mai mare decât s-ar crede și decât lasă să se înțeleagă productorul german al medicamentului. Că, nu-i așa, tot pățitu-i priceput, și dacă tot am fost nevoită să zac cu mâinile și picioarele pline de edeme, cu un prurit oribil care se manifesta cel mai pregnant noaptea, m-am apucat să fac căutări pe net și așa am dat de o scurtă prezentare a unui studiu făcut de niște americani de la Universitatea din Utah, studiu care vorbește fix despre manifestări precum cele care au loc chiar și acum în organismul meu. Că deși am fost și la alergolog și iau tratament, încă nu-s bine.

Așa că, închipuiți-vă cât chef de scris am avut în tot timpul ăsta. Sper însă să-mi revin cât de cât până sâmbătă, că e ziua mea și mi-am propus să ies la o pizza, că merg la masaj și, mai văd eu ce o să fac să nu treacă ziua neobservată.

În altă ordine de idei, azi am dat o comandă la StrawberryNet pentru că soțul meu vroia un parfum Bill Blass de care i-am luat cadou de Crăciun și i s-a părut grozav, așa că am fost nevoită să adaug și eu o cremă de corp de la Cath Kidston și un fond de ten stick de la Becca.

Acum vă las. Stay healthy!

Comanda mult întârziată de la StrawberryNET

Am așteptat-o aproape o lună, deși mare lucru nu conținea. 

Apa de parfum Truth&Dare by Madonna Naked miroase bine, însă nu pot spune că e ceva nemaiîntâlnit. De fapt, miroase foarte asemănător cu un parfum pe care l-am avut cândva, demult, pe vremea când foloseam parfumele ieftine, că doar de alea puteam cumpăra, însă nu-l pot identifica.

Untul de corp cu iasomie de la Korres promitea să miroasă minunat, însă tot ce pot eu detecta e o "iasomie" sintetică, care dispare în câteva clipe după folosire. Despre celelalte calități nu vă pot spune mai nimic pentru că doar l-am încercat ca și cremă de mâini.

Fardul "moonstone" de la Calvin Klein are culoarea potrivită pentru a o purta zilnic. Am ajuns la vârsta la care, tot ce-mi trebuie pentru machiajul ochilor e un fard bejuliu, nesidefat, pentru a-mi lumina privirea, și puțină mascara.

Astea-s toate produsele comandate la finalul anului trecut, trimise pe 27 decembrie 2014 și primite abia pe 21 ianuarie 2015. Niciodata nu am așteptat atât de mult o comandă, chiar dacă era vorba de cele date în preajma sărbătorilor. O fi vreun semn că ar trebui să mă opresc? Dacă iau în considerare și faptul că de la începutul acestui an livrarea nu mai este gratuită decât pentru comenzile de peste 110 lei, iar coletele nu mai necesită semnătură la ridicare, ceea ce ar cam însemna că vor fi trimise simplu, fără tracking number, cred că nu mă voi mai lăsa prada primului impuls de a comanda.
Ceea ce nu-i chiar așa rău, pentru că am destul de multe parfumuri, cât și cosmetice pe care ar trebui să le consum, și abia apoi să mai comand câte ceva.

Ultima comandă Topshop

Din nou am fost norocoasă și am găsit un cod care-mi scădea 10% din totalul comenzii, așa că cele comandate m-au costat destul de puțin.
Mi-am luat o pereche de botine de piele întoarsă, lucrate frumușel și care sunt foarte comode

Au costat 10 lire, însă, din păcate, nu mai sunt disponibile.
Cu 5 lire mi-am cumpărat o pereche de balerini cu care parcă sunt desculță :)
Mai sunt ceva mărimi disponibile aici. Mi-am cumpărat mărimea mea uzuală (39).

O altă pereche de balerini, din satin, au costat tot 5 lire, însă ca și ghetele, nu mai sunt disponibili în culoarea și la prețul ăsta. Sunt alte culori la prețul de 8 lire.

Am pus capac comenzii cu o pereche de șosete cu volănaș de catifea, pe care am dat 1 liră.

Ce vă sfătuiesc eu e ca în perioada soldurilor să accesați, dacă se poate, în fiecare dimineață site-ul Topshop, pentru că peste noapte mai aranjează stocurile și așa mai apar chestii foarte tentate cu prețuri de nimic. Eu fac lucrul ăsta dis de dimineață, când ajung la birou (pe la 8 fără ceva, îmi ia maxim 10 minute!), când în țara-mumă a magazinului e abia 6 fără, dimineața, iar potențialii clienți din Albion fac încă nani :D
În plus, pentru coduri de reducere la magazinele online din UK, consultați înainte de a comanda Hot UK deals.
Tot azi am primit, după "lupte seculare", și ultima comandă făcută la StrawberryNet. Mâine am să vă arăt bunătățile de acolo.
Să aveți o seară frumoasă! :)