Gala filmului francez, la mine acasă

Ieri n-am avut chef de Fringe, așa că am căutat, găsit și văzut două filme franțuzești.

Primul, o comedie romantică, ca pentru o zi fierbinte de vară, a fost The Heartbreaker (2010). Un el (Alex), sora lui și soțul acesteia, fac echipă pentru a "arăta calea dreaptă" femeilor nefericite în relația de amor. Angajat de tatăl lui Juliette, Alex trebuie s-o despartă pe aceasta de viitorul soț, totul contra-cronometru, pentru că nunta este programată peste 10 zile. Totul în frumoasele peisaje ale Coastei de Azur! O comedie slăbuţă, însă merge să o vezi într-o duminică după-amiază.

Al doilea, Le Havre (2011), spunea povestea lui Marcel Marx care subzista lustruind pantofi, până când întâlnește un puști congolez, sosit în portul Le Havre într-un container și care a reușit să fugă de autorități, acestea fiind însă pe urmele lui. Marcel luptă pentru a-l trimite pe băiat la mama lui la Londra, cu complicitatea vecinilor săi, în timp ce soția sa este grav bolnavă în spital . Cred că mai bine de jumătate din film am trăit cu impresia că acţiunea se petrece cândva în anii '65-'70 (inspectorul de poliţie conducea un hârb de Renault 16), însă la un moment dat a apărut în cadru un telefon celular şi m-am ştiut ce să mai cred. Nimic altceva nu-ţi sugerează că acţiunea s-ar desfăşura în secolul XXI. Ciudăţel !

Să aveţi o săptămână frumoasă!