Sfârșit de vară prematur

Iubesc vara! Iubesc soarele! Și-n fiecare început de toamnă sunt în pragul unei depresii și trăiesc cu impresia că parca nici n-a fost vară, că prea repede a trecut sezonul cald... Anul ăsta cu atât mai mult cu cât, în ultima săptămână din luna august a fost... toamnă =(( A plouat, iar diminețile și serile nu-s mai calde de 15, 16, 17 grade.

Singurele lucruri care mă mențin pe linia de plutire sunt serialele pe care le urmăresc (acum mă uit la ultimele episoade din "The Tudors" pe care-l recomand celor cărora le plac filmele istorice) și cărțile mele. Mai nou am avut o ocazie să fiu fericită pentru că, după aproape un an de când o am, pot citi e-book-urile cumpărate pe tabletă. Până acum am avut un reader care, deși spunea că suportă formatul Adobe DRM, de deschis nu mi le deschidea. Și aveam câteva cărți cumpărate sau primite cadou de 8 martie de la Elefant, pe care nu le puteam citi, pentru ca eu nu pot citi cărți pe laptop. Întâmplarea face să aflu că Elefant au propriul reader pe Magazin Play, l-am descărcat, iar acum pot citi "Se numea Sarah" direct de pe tabletă, cu opțiuni diverse ca la un e-reader. Poate o să ziceți că-s nebună, însă, da, pentru mine e un motiv de bucurie să pot sta în pat și să citesc fără a-mi rupe mâinile de greutatea unei cărți. Nu mai spun de faptul că-mi pot pune câte cărți vreau și să le iau cu mine peste tot. Singurul regret e că editurile nu-și dau prea mult interesul pentru a oferi și varianta electronică a unora dintre cărțile pe care acum mi le doresc.

Mai multe nu am a vă spune, așa că vă las aici, nu înainte de a-mi exprima speranța că, totuși, vara nu s-a sfârșit și că vom avea o luna septembrie caldă și însorită. Oare visez?

:-*

Farah Pahlavi - Memorii

Pe durata călătoriei în Corfu n-am luat nici o carte la mine, însă aveam vreo câteva e-book-uri pe tabletă şi cum nu prea puteam să dorm în autocar, m-am hotărât să încep să citesc Memoriile Farah-ei Pahlavi, soţia Shahului Iranului, Mohammad Reza Pahlavi. Şi nu regret!

Memoriile Farah-ei (Diba) Pahlavi, par, la prima vedere, o clonă a "Căii spre credinţă" nume sub care au fost publicate memoriile Reginei Noor a Iordaniei. Ambele regine au fost femei inteligente, tinere şi foarte frumoase atunci când s-au întâlnit și s-au căsătorit cu regii lor mai în vârstă. Similitudinile merg mai departe şi prin faptul că, atât Farah, cât şi Noor au fost foarte discrete cu privire la viața lor privată, soții lor au fost ambii extrem de pasionaţi de pilotarea avioanelor și, nu în ultimul rând, au fost nişte taţi foarte buni pentru copii lor. 

Mai mult, ambele s-au implicat, ca noi regine, în programe culturale și de asistență socială, și ambele îşi încheie expozeul  la scurt timp după moartea soților lor. Paralelele sunt aproape ciudate, cel puțin până la jumătatea poveștii, atunci când apar diferenţele reale. 

Ambele regine au avut copilării foarte fericite, în familii din high-society, în care părinţii au fost doritori ca fetele lor să fie educate.

În 1963, Shah și-a început "revoluția albă" pentru modernizarea Iranului prin instituirea unor reforme. Printre acestea se regăsesc cele care dădeau drepturi femeilor, cît şi muncitorilor. Comuniștii și clericii fundamentalişti s-au opus vehement acestor modificări. În ochii lui Pahlavi, monarhia a fost pentru liberalizare, chiar dacă metodele sale de aplicare au fost condamnate la nivel mondial pentru încălcarea drepturilor omului. 

Farah, ca şi Noor,  îşi vede soţul ca pe un erou care, aidoma regelui Hussein, a adus ţărilor lor modernitate, dezvoltarea industriei, reducerea analfabetismului şi, cum spuneam, nu în ultimul rând a dat drepturi femeilor, tributare educaţiei tradiţionale cu accente preponderent religioase. După ce insurgența reprezentată de Khomeini începe să prindă putere, familia regală este obligată să ia în considerare strategii de retragere în exil pentru ca cei rămaşi partizani monarhiei să nu mai aibă de suferit.

Însă lucrurile nu au fost aşa de simple pentru că ofertele de azil politic au fost puține, ţări conduse de prieteni ai Shahului nefiind dispuse să se expună pericolului terorismului şi, în consecinţă, declinându-şi disponibilitatea de a-i primi pe teritoriul lor. În plus,  familia Pahlavi purta pe umeri o nouă povară: lupta  monarhului cu cancerul.  Singurul conducător de stat care i-a primit fără reţineri a fost Anwar El-Sadat preşedintele Egiptului, dar sejururile lor în Bahamas, Mexic, Statele Unite și Panama au fost, din punct de vedere politic, extrem dificile. Tratamentele medicale ale Shahului au fost prost făcute, în principal  din cauza manevrelor politice, Farah Pahlavi citând pe larg înregistrările doctorului personal care i-a fost alături până la final..
Ea încheie memoriile cu moartea Shahului în 1980, moartea fiicei lor cea mai mică în 2001 şi războiul dintre Iran şi Irak.Viața Farah-ei Pahlavi continuă însă la Paris și Washington, de unde şi acum participă la evenimente ale caselor regale.
Mie mi-a plăcut mult cartea şi v-o recomand. Pe alocuri m-a impresionat până la lacrimi, deşi, excluzând boala suveranului şi veşnica lor prigoană până la decesul acestuia, traiul le era îndestulat, aşa cum le e şi acum membrilor familiei care au supravieţuit şi locuiesc în Statele Unite ale Americii.

Pentru zilele călduroase

care, se pare că vor fi și în septembrie, vă recomand o bunătate absolută

Sorbet-ul de pere Cafe Morani, cu bucățele de fruct. Eu l-am cumpărat de la Auchan și m-a costat cca. 12 lei, 500 ml. Urmează să-l încerc și pe cel cu lămâie.
Deși atât ieri, cât și azi e cam înnorat și nu foarte cald, să sperăm că încă nu vine toamna.
Vă las cu o imagine dragă mie: faleza și marea la Roda, în dreptul resortului Afroditi

Să aveți o săptămână pe placul vostru!

Părerea mea despre Balea Beauty Effect CC Cream

După cum am promis, m-am mobilizat să spun părerea mea despre Balea Beauty Effect CC Cream, nuanța închisă.

Am folosit-o deja de câteva ori, așa că pot să vă spun că deși nu regret faptul că am dat 12 lei pe ea, mare scofală nu produce tenului meu.

Acoperirea e foarte mică și aici fac comparație cu Missha BB Cream pe care am folosit-o toată vara în loc de fond de ten și m-a mulțumit pe deplin. Zilele astea am să fac un scurt review și acesteia pentru că, întradevăr, aceea e o cremă bună.

Conform etichetei de pe ambalaj, crema promite multe...

Fără multă vorbă, tenul meu fără nici un fel de produs cosmetic

și după aplicarea Balea Beauty Effect CC Cream
Da, recunosc că, pe moment petele sunt ușor estompate, însă, după scurt timp (maxim o oră și chiar mai puțin dacă vorbesc la telefon!), crema e ca și inexistentă pe față. O regăsesc, în schimb, pe ecranul telefonului :p

În plus, o urăsc pentru că e genul de cremă care face ca fața mea să transpire, indiferent dacă e cald sau răcoare.

Acum ar fi momentul să vă spun dacă o recomand sau nu și vă spun că, probabil pe un ten tânăr, fără probleme deosebite, fără pete de melasmă cum am eu, o fi bună. Dacă însă pielea nu vă e în cea mai bună formă, consider că veți da niște bani degeaba.

Cumpărături făcute în vacanță

Așa cum v-am promis, astăzi vă arăt o parte a cumpărăturilor făcute în vacanță.
Din Corfu mi-am cumpărat o pereche de sandale de piele, în amintirea unora asemănătoare pe care le-am purtat ani în șir în tinerețe. Au costat 18 euro și sunt extrem de comode.

Tot de la Roda mi-am cumpărat bluza asta, din saten. A costat 5 euro, redusă de la 23,50. E drăguță, însă mai mult de 10 euro, full price, nu face.

Pe drumul spre casă, din Bulgaria, am cumpărat crema de mâini și săpunelele Rose of Bulgaria. Miros tare frumos și m-au costat 7 lei crema și câte 4 lei săpunelele.

De la București, de data asta, am cumpărat burețelul de mai sus (o chestie umedă care nu-ș ce beneficii aduce tenului, că scrie numa-n chinezește și nu înțeleg, dar a costat 4 lei :D) și pămătuful pentru pudră (deși n-am nici o pudră, dar e roz și drăgălaș și a costat tot 4 lei :p)

 De la DM-Drogerie Markt am cumpărat o groază de batiste Soft und Sicher (pachet de 30 de pachețele cca. 13 lei), 3 săpunuri lichide la ofertă (500 ml. 4 lei), două uleiuri pentru bebeluși reduse cu 50% (1,75 lei bucata), două geluri răcoritoare pentru picioare la 4 lei bucata, un balsam de păr redus cu 50% (6,50 lei), dischete demachiante Ebelin al căror preț nu mi-l amintesc, cumpărate în locul celor mari, ovale, dar care nu erau în magazinul la care am fost eu, și ultimul produs, CC cream Balea în nuanța cea închisă, cea deschisă fiind pentru o piele nebronzată. A fost la ofertă și a costat 12 lei. Am să-i fac un review curând pentru că l-am folosit deja de câteva ori.
Cam astea sunt cumpărăturile din deplasare, și nici la soldurile din mallul meu n-am avut mai mult noroc, că apogeul l-au avut cât am fost eu plecată, așa că la întoarcere n-am mai găsit mai nimic, deci până în ianuarie sufăr din lipsă de solduri.

Vacanța visurilor mele - Roda, Corfu

Deși a trecut o săptămână de când m-am întors din Corfu, încă n-am găsit resurse pentru a scrie pe blog.
N-am făcut niciodată o pauză atât de mare, dar poate o să mă iertați și o să mă înțelegeți.
Vă povesteam de acolo cum am ajuns, așa că nu-mi rămâne decât să continui povestea. Pentru că asta a fost pentru mine: o poveste frumoasă!
Trebuie să precizez că această călătorie a fost cu voucher cumpărat de pe Fundeal. Agenția care a vândut biletele (Travel4Fun) a fost cât se poate de OK. Nu am nimic să le reproșez. Poate doar faptul că tolerează în continuare agentul de turism local, pe numele ei Georgia, care ar trebui să asigure servicii pentru turiștii cazați în Roda și Acharavi, deși managerul Vilei Valentinos, la care am stat eu, s-a plâns agenției de neimplicarea doamnei în cauză în problemele turiștilor. Dar doamnei se pare că nu-i pasă și de altceva decât de banii pe care-i face conducând turiști în excursiile opționale.

Valentinos Apartments by night :p

 Cazarea a fost bună, însă în camere nu era foarte curat, asta până m-am plâns pe un forum (rodaonline.org) si cineva de acolo a transmis lui Adonis, managerul hotelului, și așa am avut parte de o nouă repriză de curățenie, după numai două zile, de data asta mai pe îndelete, ocazie cu care a dispărut și jegul de pe chiuveta de la baie :p
Probleme au fost și cu conexiunea wi-fi care ba funcționa foarte slab, ba nu mai funcționa deloc. Ne-am plâns și de acest lucru, pentru că era un serviciu plătit care intra în pachetul de servicii, doar că nu s-a rezolvat nimic, noi bănuind că hotelul are un router foarte slab și prost plasat.

Despre plaje vă pot spune că majoritatea sunt cu pietre, însă noi am avut norocul ca cea din apropierea hotelului nostru (cca. 250 de metri) să fie cu nisip, iar intrarea în mare așa de lină, de trebuia să parcurgem cca. 100 de metri spre larg ca apa să ne vină până la piept. Nu a fost și cazul meu, pentru că nu știu să înot, așa că mă bălăceam la "genunchiul broaștei". Aaaa, să nu vă închipuiți o plajă cu nisip ca pe la noi. Nici vorbă! În primul rând, la Roda nu există scoici (am găsit câteva încă vii aruncate de mare când a fost un pic de furtună), iar algele sunt aidoma unor cepe verzi, care odată moarte, se desfac în niște suvițe maronii care, însă, nu miros când se aduna pe mal. Nisipul ar fi OK dacă cineva ar avea inițiativa de a băga un plug și a ara un pic plaja. Altfel, e bătucit și plaja arată ca un maidan. Însă nu e de nesuportat.

etalându-mi nurii pe plajă în prima zi

Apa mării, după cum se poate vedea și în poze, e de un turcoaz incredibil de frumos, asta datorită nisipului alb și, la adâncimi mai mari, a pietrelor albe. Nu mai spun de faptul că, deși dimineața era un pic mai rece, după-amiaza era atât de caldă (în jur de 27 de grade), încât pur și simplu parcă mă aruncam în cada cu apă caldă.

pe "faleză", de fapt strada de pe țărm care leagă Roda de Acharavi 

 Satul/stațiunea în care am stat (Roda) e destul de aproape de țărmul Albaniei. Când se ridică ceața, se pot vedea înălțimile stâncoase, lipsite aproape integral de vegetație și în mod evident nelocuite, ale coastei albaneze.

un apus de soare cum altul nu a mai fost, pentru ca fiecare apus la Roda e unic

 Cât am stat acolo, am fost fascinată de apusurile de soare superbe, poate și pentru că la noi, la Marea Neagră, poți vedea doar răsărituri pe mare, nu și apusuri.

se întorc pescarii

 Cele 8 zile au trecut ca vântul și iată-mă din nou pe feribot, de la Kerkyra la Igoumemitsa, la început râzând cu gura până la urechi, pentru ca peste puțin timp să mă întristeze până la lacrimi gândul că nu voi mai vedea atâta frumusețe decât, poate, vara viitoare.

pe feribot, la întoarcere, cu decorul asigurat de vasul de croazieră Costa Classica

Drumul spre casă  a durat un pic mai mult pentru că am intrat în Serres, de unde unul dintre șoferi trebuia să-și recupereze permisul reținut de poliție cu o zi înainte.Cu ocazia asta, deși era trecut de 1 noaptea, am putut vedea centrul orașului, unde lumea stătea la terase, deși era marți spre miercuri, iar magazinele (multeeee!) afișau toate reduceri de până la 70% :D

De altfel, într-o postare viitoare, am să vă arăt ce mi-am cumpărat în concediul ăsta.
Cam atât pentru seara asta, însă nu închei până nu vă pun un link către un site unde particip la un concurs cu o poza din Corfu. Dacă vreți și vă place poza am să vă rog să mă votați (se apasă pe "votează") o dată pe zi de pe același IP.
Poza de votat
Mulțumesc! :-*

Primele zile în Corfu

Vă salut de pe țărmurile Mării Ionice!
Am prins un pic de net și m-am gândit să postez câteva prime impresii, că poate așteptați un semn de la mine.
Spre Corfu am plecat luni după-amiază la ora 16 cu un "autocar clasificat" asta însemnând, de fapt, un autocar destul de vechi (mijlocul anilor '90), cu un sistem de climatizare absolut nesatisfăcător, cu un sistem audio-video jenant și, bineînțeles, cu locuri pentru persoane  cu înălțime cel mult medie. Eu, la cei 1.77 ai mei, am suferit teribil și, deși cu ajutorul unei măști de dormit și a unor dopuri pentru urechi, am reușit să dorm cca. 4 ore adunate, a doua zi picioarele mele arătau cam așa

Peste noapte s-au dezumflat, însă a doua zi am fost într-o "scurtă" excursie by foot de la Roda la Acharavi și, cu ocazia asta, iar mi-am nenorocit picioarele. Dus-întors, 7 km. :p
Mâine am să încerc să vă mai scriu câte ceva, însă azi închei pentru că mi s-a descărcat bateria de la laptop și n-am sursă de curent la piscină, de unde vă scriu, pentru că-n cameră nici nu văd routerul :(
Vă spuneam de apa de un incredibil turcoaz și v-o și arăt într-o poză făcută de pe feribot.

Vă pup și aveți grijă de voi!

Vacanță

Mâine plec. Gata. Mi-am făcut bagajele, am predat copiii bunilor mei vecini, care vor sta cu ei până venim noi și... drum bun.
Mâine seară sunt la București, iar luni după-amiază plecăm înspre Corfu.
Numai la gândul că ajung la mare, mă face să simt că zbor. În măsura în care am să pot, am să vă mai scriu. Dacă nu, ne vedem când oi veni :p
Vă pup și aveți grijă de voi!

Și după... - Guillaume Musso

Pentru că mai toată blogosfera care citește îl pomenește pe Guillaume Musso ca fiind autorul unor romane nemaipomenit de bune, când am găsit la Cărturești două dintre ele, la minunatul preț de 10 lei bucata, mi-am zis să-ncerc. Deși, mă opun cu vehemență valului. N-am citit Coehlo din spirit de frondă, că prea toate pițipoancele și toți fotbaliștii se lăudau că l-au citit. Deja intuiesc că o altă scriitoare va fi în curând la modă și eu n-am citit nimic de ea. E vorba de Elif Shafak.
Dar să lăsăm chestiile astea și să vă spun de Și după... de Guillaume Musso.
Nathan aproape a murit înecat când avea opt ani, dar a supraviețuit și treizeci de ani mai târziu, este unul dintre avocații cei mai de succes din New York.
Cu fericirea stă mai prost, pentru că soția lui și marea iubire, Mallory, a divorțat și a luat-o și pe fiica lor, Bonnie. Mallory este fata cu care a copilărit, care era să se înece și pe care a salvat-o riscându-și propria viață.
Apoi, îl intalneste pe Garrett Goodrich, un medic dintr-un institut de paliație, care-i arată, pe acoperișul Empire State Building, un fapt care-i dă peste cap întreaga viață: Goodrich poate prezice moartea. Și, bineînțeles, din discuțiile cu acesta deduce că este în preajma lui tocmai pentru a-l călăuzi în ultimele sale zile pământești.
Culmea, revelația coincide cu apariția unor dureri care ar putea fi de natură cardiologică, așa că Nathan del Amico, un bărbat încă tânăr, de aproximativ 45 de ani, crede că acestea ar putea fi cauza cea mai probabilă a morții iminente.
Doar că la final aflăm că lucrurile nu sunt chiar așa, însă n-am să vi-l dezvălui, că poate vreți s-o citiți și voi.
Pe mine cartea nu m-a impresionat în mod deosebit și stilul narativ l-aș asemănă cu cel al lacrimogenului Nicholas Sparks.
Odata cu romanul ăsta am mai cumpărat și Salvează-mă, de același autor, pe care, însă, n-am chef s-o citesc acum, dar când am s-o fac, am să vă povestesc despre ea.

AMR 9 zile! ;)

Sunt eu "dusă" sau mai sunt și alții la fel?

Să vă explic: mi s-a întâmplat de câteva ori de-a lungul vieții ca în cărțile pe care le citesc, acțiunea să se refere printre alte zile și la cea de 7 martie (ziua mea de naștere) și mi s-a părut tare draguț și interesant. Sau, cum mi s-a întâmplat luni, când am văzut filmul One day (e așa ș-așa!) în care leit-motiv a fost ziua de 15 iulie. Și iar mi s-a părut drăguță coincindența de a mă uita la film chiar pe 15 iulie.Și chestia asta mi s-a părut demnă de a v-o povesti vouă, așa că spuneți-mi vă rog dacă sunt tralala sau nu? :D

AMR 13 zile :p