Raport de seară

Ultimele zile au fost destul de anoste, așa că mare lucru n-am ce raporta. Înafara serviciului, ceva cumpărături care conțineau strict alimente și terminarea unei cărți. Aaa, și cumpărarea unui lac de unghii turcesc (Leydi) gasit într-un magazinaș nou deschis în Kaufland Pavlov. L-am cumpărat pentru că a costat doar 3,5 lei și mi-a plăcut culoarea.

Deși am încercat mai multe setări ale aparatului, lacul pare a fi într-o nuanță turcoaz când, de fapt, e un smarald. Oricum, am vopsit unghiile duminică după-amiază și azi, după două zile în care nu le-am menajat deloc, înca se menține binișor. Doar la vârful unghiilor s-a ros un pic, probabil pentru că tastez la calculator. Înainte de a-l folosi, am dat cu un lac incolor pentru că așa o culoare e moartea unghiilor. Cel puțin așa cred eu.

Magazinașul respectiv are multe produse cosmetice turcești, ieftine, însă eu n-am să mai cumpăr prea curând de acolo pentru că pur și simplu cumperi ca la piață. Am întrebat de bon  și mi s-a spus la vremea aceea (la începutul săptămânii trecute) că încă n-au instalat-o pentru că abia au deschis. Inutil să-i spun doamnei că activitatea ei e ilegală, pentru că sigur știa ce face. De altfel, nici ieri nu aveau casă de marcat.

Dar s-o lăsăm pe evazionistă și să vă zic de cartea citită. Se numește "Casa de la malul mării" și e scrisă de Esther Freud, strănepoată a lui Sigmund, părintele psihanalizei.

Firul narațiunii urmărește pe Lily, o tânără care închiriază o căsuță într-un sat englez de la malul mării, după ce primește de la un necunoscut niște scrisori scrise de un arhitect evreu din Germania, Lehmann, către soția lui Elsa, înainte și după al doilea război mondial. Nemulțumită de relația pe care o are cu prea-ocupatul Nick, Lily hotărăște să se retragă acolo pentru a studia acele scrisori, să descopere lucruri inedite din viața acestui Lehmann și, mai ales, să se gândească la relația frustrantă dintre ea și Nick.

În alt plan, ni se povestește și despre o altă relație de dragoste consumată în același sat englez, cea dintre Max, un pictor hipoacuzic, cu frumoasa Elsa, soția lui Klaus Lehmann, în timpul în care arhitectul trăia în Palestina, pentru a se pune la adăpost de  politica de exterminare a evreilor.

Nu știu să povestesc cărți, filme, și nici nu mi-am propus asta, însă dacă v-am convins că merită citită, o găsiți pe site-ul Polirom de unde am cumpărat-o și eu cu ceva timp în urmă, iar acum văd că este disponibilă la prețul promoțional de 9,99 lei. 

Acum vă las, că mă duc să mă pregătesc de vizionarea meciului România-Franța, nu pentru evenimentul fotbalistic în sine (pentru că-s așa de convinsă că o s-o luăm în freză de la franțuji de numa'), cât pentru spectacolul care ni se promite înaintea meciului. Cu toate că și ăsta e asigurat parțial de o prestație a dizeuzei Inna, deci s-ar putea să renunț prematur la a-l urmări.

Vă pup și hai România! (că doar nu mă doare tastatura să scriu :D)