Lens.ro - o experienţă nefericită

În urmă cu ceva timp, am citit pe blogul Denisei un articol în care ne povestea cum şi-a cumpărat lentile de contact de la magazinul online de optică Lens.ro şi că după două zile de la lansarea comenzii le-a avut deja acasă, deci era mulţumită de serviciile lor.

Dance, dance...

Ultimele zile au fost destul de pline, așa că nu mi-am găsit timp să mai postez ceva. După ziua soțului meu, s-a îmbolnăvit Bambu. Voma și părea că are oarece dureri și, bineînțeles, era bleg tare. L-a dus Eddy la doctor și i-au pus diagnosticul de gastrită acută. Trebuia să-i dau metoclopramid și malox, numai că pisicilor e tare greu să le administrezi tratament sub forma solidă. Dacă metoclopramid i-am putut da, malox sub nici o formă pentru că trebuia desfăcută capsula, împărțit conținutul în două și administrate biluțele alea din interior. N-am reușit. Am întrebat o amică veterinar și mi-a zis să-l înlocuiesc cu dicarbocalm. Și a mers! I-am dat seara și a doua zi dimineață era mult mai bine. De atunci, îi tot dau câte o mică bucățică, cam de două ori pe zi.

Schimbând registrul, al doilea eveniment important a fost întâlnirea de 30 de ani de la terminarea liceului a soțului meu. Vineri dimineață au fost la școală și s-au revăzut (cu unii după foarte mulți ani, fiind plecați din țară), au jucat un fotbal, chestii obișnuite în asemenea situații. Apoi, vineri seara a fost un dineu la Motelul Bucium, la care au participat, cred eu, aproximativ o sută și ceva de persoane. Îmi place că, și după atâta timp, spiritul negruzzist nu se dezminte. Petrecerea a fost destul de plăcută, singura problemă fiind muzica. Mai precis, playlist-ul a fost făcut de un foarte mic nucleu care a ales din muzica anilor '80 toate "știfturile" :D M-au înnebunit cu Ricchi e Poveri, Ottawan și ABBA, puse again & again. Mi-aș fi dorit să ascult mai degrabă Alphaville, Inxs, Genesis, Eurythmics, Kool and the Gang, Rick Astley, Kylie Minogue, Simply Red... Unele pentru că pur și simplu se pot dansa foarte bine și "la grămadă". Capacul a fost pus pe la două noaptea cu o "aproape integrală" Compact. De altfel, după vreo jumătate de oră de Compact ne-am și hotărât să plecăm. Eu oricum am dansat mai tot timpul, pentru că altceva mai bun nu aveam de făcut. Soțul socializa cu foștii lui colegi, din care eu nu cunosc decât vreo câțiva, așa că "am rupt ringul " =))  De altfel, și azi mă resimt în urma maratonului de dans.

Singura poză pe care o am, unde sunt la o pauză de cafea și țigară pe terasă, împreună cu doi dintre foștii colegi ai lui Eddy.
Una peste alta, mi-a plăcut și mi-aș dori ca și foștii mei colegi de liceu să organizeze așa ceva, însă orice tentativă a rămas fără răspuns.

E-books

Dacă vă place să citiţi de pe un ecran, editura Polirom a lansat primele e-books. Deocamdată nu sunt prea multe, însă ni se promit titluri noi. Şi pe site-ul elefant.ro sunt câteva cărţi electronice (le includ şi pe cele de la Polirom), doar că nici aici nu sunt prea multe. În principal sunt cărţi scrise de autori români, iar dintre cei străini, sunt oferite doar câteva scrise de clasici ai literaturii universale.

Recunosc că mi-ar plăcea un e-reader (că la o tabletă nici nu îndrăznesc să visez), însă acum nu mi-l permit, aşa că poate Moş Crăciun o să considere că am fost destul de cuminte ca să-l merit şi poate mi-l aduce :D

Şi până atunci, poate şi oferta de cărţi digitale de beletristică în limba română să fie mai generoasă.

Voi aveţi e-readere? Şi dacă da, de care? Eu am rămas setată pe Kindle free 3G + Wi-Fi , însă sunt deschisă la sugestii.

Nine eleven

Pentru mine, 9/11 înseamnă ziua soțului meu, așa că nu vreau sa pierd ocazia de-ai ura și aici să fie sănătos, norocos și la punga gros! =))
La mulți ani Eddy!
Și pentru că-i place muzica, un hit din top 100 Billboard september 1962

Pic, pic, pic! A fost apă caldă

Pentru a doua oară în vara asta, ieșenii racordați încă la CET rămân fără apă caldă. Cauzele sunt, se pare, neplata datoriilor către furnizorul de gaz. Oricum, CET Iași e în colaps financiar, în ciuda unor subvenții primite de la bugetul consolidat. Habar n-am de ce-s insolvenți, însă pot bănui că, pe lângă facturile neîncasate, și managementul neperformant a dus la situația asta.

Eu n-am centrala termică de apartament pentru că, până acum, nu am văzut utilitatea investirii unei sume deloc neglijabile într-o centrală, în repoziționarea instalației interioare și a lucrărilor de reamenajare ulterioare acțiunii. Apa caldă era oricând la o temperatură potrivită, pentru că avem și conductă de recirculare, căldura pe timpul iernii făcea ca în apartament să fie 23-24 de grade, iar costurile erau suportabile. Până acum. În august a mai fost o situație de criză, timp în care nu s-a furnizat apă caldă vreo două săptămâni. Au primit ceva bani de la buget și au mai achitat din datorii și viața a mers înainte. Doar că a venit începutul lui septembrie și din nou CET nu a mai primit gaz și nexam apă caldă. Deja e o săptămână de când mă spăl cu apă rece sau, când nu mi-e lene, cu apă încălzită pe aragaz, și, vă spun drept, sunt la limita răbdării. Știu că legislația în vigoare nu permite furnizorilor de utilități să sisteze serviciile către utilizatorii care fac parte din asociații de proprietari, însă cred că dacă s-ar vrea, s-ar găsi soluții. Excluzând acționarea în justiție a debitorilor de către asociație, poți sista furnizarea măcar la cei care nu plătesc, sunt conștienți că nu au de unde și permit debranșarea pentru a nu le crește cuantumul datoriilor. Dar nici măcar nu se încearcă. Un exemplu elocvent sunt vecinii mei de vizavi. Familie fără copii, au 50 și ceva de ani, doar el muncește (ea nu a lucrat niciodată), care au datorii la întreținere de peste 15000 de lei. În schimb, sunt clienți fideli ai magazinului de la colțul blocului, ajutându-l pe patron să aprovizioneze cu băuturi alcoolice în ritm alert. Au fost totuși acționați în justiție, dosarul lor a fost îndreptat spre un executor judecătoresc și aici s-au oprit lucrurile. De ce? Pentru că gașca de moșnegi din asociație a făcut presiuni pentru amânarea executării, implicit a scoaterii la licitație a apartamentului, pe motiv că-i știu pe ăștia doi de 30 de ani și le este milă să-i scoată afară.

Așa că azi îi fac o vizită mamei mele, nu numai pentru ca s-o văd, ci și pentru a face o baie. Da, ea are centrală de apartament. Grele zile am ajuns!

Mărie şi Mărioară

Astăzi, la noi în Moldova, se sărbătoresc cei care poartă numele de Maria şi derivate din acesta, spre deosebire de restul ţării (?!) unde Adormirea Maicii Domnului e considerată a fi onomastica Marielor.
Aşa că dragi Marii, Mărioare, Mariane, Mariani să ne trăiţi întru mulţi ani!
E momentul potrivit pentru a intona un cântecel vesel, nu?

Raport de seară

Ultimele zile au fost destul de anoste, așa că mare lucru n-am ce raporta. Înafara serviciului, ceva cumpărături care conțineau strict alimente și terminarea unei cărți. Aaa, și cumpărarea unui lac de unghii turcesc (Leydi) gasit într-un magazinaș nou deschis în Kaufland Pavlov. L-am cumpărat pentru că a costat doar 3,5 lei și mi-a plăcut culoarea.

Deși am încercat mai multe setări ale aparatului, lacul pare a fi într-o nuanță turcoaz când, de fapt, e un smarald. Oricum, am vopsit unghiile duminică după-amiază și azi, după două zile în care nu le-am menajat deloc, înca se menține binișor. Doar la vârful unghiilor s-a ros un pic, probabil pentru că tastez la calculator. Înainte de a-l folosi, am dat cu un lac incolor pentru că așa o culoare e moartea unghiilor. Cel puțin așa cred eu.

Magazinașul respectiv are multe produse cosmetice turcești, ieftine, însă eu n-am să mai cumpăr prea curând de acolo pentru că pur și simplu cumperi ca la piață. Am întrebat de bon  și mi s-a spus la vremea aceea (la începutul săptămânii trecute) că încă n-au instalat-o pentru că abia au deschis. Inutil să-i spun doamnei că activitatea ei e ilegală, pentru că sigur știa ce face. De altfel, nici ieri nu aveau casă de marcat.

Dar s-o lăsăm pe evazionistă și să vă zic de cartea citită. Se numește "Casa de la malul mării" și e scrisă de Esther Freud, strănepoată a lui Sigmund, părintele psihanalizei.

Firul narațiunii urmărește pe Lily, o tânără care închiriază o căsuță într-un sat englez de la malul mării, după ce primește de la un necunoscut niște scrisori scrise de un arhitect evreu din Germania, Lehmann, către soția lui Elsa, înainte și după al doilea război mondial. Nemulțumită de relația pe care o are cu prea-ocupatul Nick, Lily hotărăște să se retragă acolo pentru a studia acele scrisori, să descopere lucruri inedite din viața acestui Lehmann și, mai ales, să se gândească la relația frustrantă dintre ea și Nick.

În alt plan, ni se povestește și despre o altă relație de dragoste consumată în același sat englez, cea dintre Max, un pictor hipoacuzic, cu frumoasa Elsa, soția lui Klaus Lehmann, în timpul în care arhitectul trăia în Palestina, pentru a se pune la adăpost de  politica de exterminare a evreilor.

Nu știu să povestesc cărți, filme, și nici nu mi-am propus asta, însă dacă v-am convins că merită citită, o găsiți pe site-ul Polirom de unde am cumpărat-o și eu cu ceva timp în urmă, iar acum văd că este disponibilă la prețul promoțional de 9,99 lei. 

Acum vă las, că mă duc să mă pregătesc de vizionarea meciului România-Franța, nu pentru evenimentul fotbalistic în sine (pentru că-s așa de convinsă că o s-o luăm în freză de la franțuji de numa'), cât pentru spectacolul care ni se promite înaintea meciului. Cu toate că și ăsta e asigurat parțial de o prestație a dizeuzei Inna, deci s-ar putea să renunț prematur la a-l urmări.

Vă pup și hai România! (că doar nu mă doare tastatura să scriu :D)

La mulți ani, Anina!

Astăzi e ziua unei vechi și dragi prietene. Am copilărit împreună, ne-am distrat împreună, am călătorit împreună, dar câte n-am făcut...

Chiar dacă de ceva ani e departe de mine (geografic), nu pot să uit că ea a fost singura persoană care mi-a fost alături atunci când viața m-a încercat. De aceea, mă rog să aibă parte numai de sănătate, bucurii și noroc cu carul!

Am găsit o poză haioasă făcută în urmă cu vreo 3 ani, în timpul unei vizite.

La mulți ani, draga mea prietenă!

Frustrări și bucurii

Săptămâna asta am fost cam ocupată. De marți am reînceput serviciul, motiv de mare "bucurie". Știu, veți spune că-i bine ca am un serviciu la care să mă întorc după vacanță, însă asta nu mă face să mă simt mai bine. Pentru că am petrecut așa bine vara asta, trebuie să recunosc că aș mai fi rămas acasă încă pe cât am avut concediu :D

E posibil ca și "vechimea în câmpul muncii" să fie un motiv al lipsei de entuziasm. În noiembrie se împlinesc 26 de ani de când am devenit întâi om al muncii și, după decembrie '89, salariat. Și ar mai fi și lipsa satisfacțiilor în urma muncii... Astăzi am lucrat cu niște documente care atestau faptul că unui grup de angajați ai firmei la care lucrez li se transformă denumirea meseriei conform unor noi codificări COR. Acești angajați sunt un fel de muncitori cu ceva calificare la locul de muncă, iar majoritatea sunt absolvenți de 10 clase, școala profesională și, câțiva absolvenți de liceu. Ei bine, acum meseria lor poartă codul 3, pe când eu am în continuare codul 4 (ocupație care nu necesită nici măcar studii medii). Deși am încercat deseori să acced la o altă funcție potrivită studiilor și experienței mele, pentru că nu-s rudă cu nimeni din management (condiție sine qua non, se pare), m-am lovit de refuzul acestora constant, disimulat prin afirmații care sugerau că-s de neînlocuit la actualul loc al muncii. Oh, really?! Și poate aș trece și peste asta dacă managementul firmei ar avea habar de tehnicile de motivare, de faptul că o vorbă bună, o laudă atunci când meriți, poate determina angajatul să rămână în firmă și mai ales fidel, în ciuda lipsei perspectivelor de promovare și a nivelului salarizării.

Pe de altă parte, am avut și niște bucurii săptămâna asta. Chiar ieri am fost la o întâlnire cu o bloggeriță din Irlanda. Suzi este ieșeancă, însă locuiește de aproape 10 ani în Irlanda. Venită să-și viziteze părinții, m-a contactat și ne-am întâlnit la o bere. Nu pot să vă spun ce plăcere mi-a făcut întâlnirea cu o persoană extrem de plăcută, volubilă și tare drăguță. Cu ocazia asta l-am cunoscut și pe soțul Suzicăi, care mi-a plăcut mult. Întâlnirea a fost stabilită ad-hoc, la sfârșit de program de lucru (al meu :D), așa că n-am avut aparat foto pentru a imortaliza momentul. Zic moment, însă a durat vreo trei ore jumate și aș mai fi stat de vorbă cu ei, dar îmi era că mă dă soțul meu dispărută :D

Așteptându-i pe cei doi, m-am întâlnit cu L., soțul Georgianei, tăbărași de Ibănești, deci m-am bucurat că ne-am revăzut.

Cam asta a fost săptămâna asta și sper ca peste week-end să trec peste starea nu prea grozavă, cu toate că, dacă mă uit pe fereastră, sunt sceptică .

Particip la concurs de fotografie

Doar azi si mâine îmi puteți vota fotografia AICI
Tăbărașii știu când a fost făcută fotografia și mizez pe ajutorul lor. Mulțumesc tuturor!