Am plecat sâmbătă dimineaţă, un drum anost, cu ploi sporadice de scurtă durată, fapt ce m-a întristat oarecum, pentru că mă gândeam că o să ne petrecem timpul mai mult în camera de hotel.
În Pasul Mestecăniş ne-am oprit un pic, să treacă ploaia |
Primele poze de la complex
Complexul se află în aceeaşi curte mare cu mânăstirea Acoperământul Maicii Domnului. Turnul ăsta, care m-a fascinat (se vede, nu? :D) este clopotniţa mânăstirii.
În ceea ce priveşte celelalte facilităţi ale complexului, am beneficiat doar de mic dejun (bufet suedez) foarte bun şi un masaj de relaxare de jumătate de oră (sfertul meu de oră plus sfertul soţului), în cadrul bazei de tratament aflată la ultimul etaj al hotelului. Am vrut să luăm prânzul sâmbătă, însă ne-am răzgândit pentru că meniul era de tip cantină (deşi restaurantul apare ca fiind de 3 stele), aşa că ar fi trebuit să dăm 20 de lei de persoană pentru unicul meniu disponibil (o supă cu tăiţei, un pilaf cu carne de pui şi o banană) care mi s-a părut exorbitant, aşa că am mers la Vatra Dornei şi am mâncat acolo ce ne-am dorit.
pe podul peste Dorna |
în parcul oraşului |
Drumul de acces spre complex este infernal! De la strada asfaltată (cu găuri) până la hotel sunt 3 kilometri de drum forestier de tipul "te fereşti de-o groapă, dai în alta", aşa că, cu o maşină joasă (eu am Kia Cee'd) îl parcurgi în cca. 15 minute.
Timpul a trecut foarte repede, iar luni, după micul-dejun, am plecat spre casă. La întoarcere am ocolit pe la Bicaz pentru că-şi dorea soţul să revadă barajul, deşi ştia că drumul este foarte prost.
drumul de acces spre debarcaderul de pe lacul Bicaz |
vaporaşul de agrement |