Am recidivat

Ieri am primit pe unul din conturile de e-mail de pe care am cumpărat primele dăți de pe StrawberryNet, o ofertă "we miss you" :D care-mi scădea 7,5 % din viitoarea comandă,  înafara celorlalte  procente de discount acordate de magazin în funcție de ce și cât cumparam. Oferta era valabilă până pe 28 mai.
Astăzi am citit un review pe blogul Modnizei la niște produse care mă tentau de ceva timp și, bineînțeles, am comis-o.
Mi-am comandat un șampon și un balsam Agadir Argan Oil și, ca să primesc coletul la oficiul poștal de care aparțin și nu la cel cu vamă, am adăugat și o EDT Mary Kate & Ashley - L.A. Style (da, da, MK&A sunt cele două gemene blonduțe din serialul "Casa plină"). Pe lângă astea, voi primi cadou un gloss Calvin Klein, într-o nuanță aleasă de mine.
De-acum, mă pun pe așteptat!

Review lapte de corp si deo-stick Fa Nutriskin

Așa cum vă spuneam aici, pe 2 mai am primit spre testare, în cadrul campaniei Trender-Word of Mouth, două produse Fa Nutriskin, mai precis un lapte de corp pentru piele uscată și un deo-stick.
M-am gândit mult dacă să mai scriu un review, sau nu, respectivelor produse. Le-am încercat în diverse situații și acum sunt în măsură să vă spun în cunoștință de cauză, dacă mi-au plăcut aceste produse.

Primul folosit a fost deo-stickul care, din punctul meu de vedere, are un miros înțepător, prea puțin plăcut, dar care din fericire dispare în scurt timp după aplicare. Partea proastă e că glandele mele sudoripare n-au fost deloc impresionate de produsul ăsta și, drept urmare, am transpirat la fel de mult ca-n zilele când foloseam alt produs. Găselnița cu "protecție timp de 48 de ore" mi se pare neinspirată pentru că nu știu cine stă nespălată două zile. Poate doar dacă, printr-o împrejurare anume, se află "in the middle of nowhere" unde apa este un produs de lux. Oricum, folosind acest produs n-am simțit c-ar fi "my holy grail", ci din contră, l-aș putea înlocui oricând cu un altul ceva mai ieftin.

Cât despre laptele de corp  Rich Body Milk  cu unt de Shea şi piersică albă (pentru piele uscată) , inițial am zis că-i ok, în condițiile în care îl foloseam seara, după duș, așteptam 10 minute să intre în piele și mă îmbrăcam în pijama. Însă duminică l-am folosit după baie, am stat desnuda circa o oră să intre bine în piele, pentru că urma să mă îmbrac și să plec la întâlnirea cu Georgi. Numai că la sfîrșitul perioadei de așteptare, dând cu mâna pe piele, am simțit că se iau cocoloașe și am fost nevoită să mă frec cu un prosop aspru pentru a-mi da jos pelicula de lapte de corp. Concluzia este că nu-mi place și nu l-aș cumpăra.

Întâlnire epocală

Ieri după-amiază m-am întâlnit cu Georgiana, o bloggeriță din Iași cu state vechi de plată în blogging.

Am hotărât să ne vedem la o terasă, să combatem căldura cu câte o bere, pentru o mai bună socializare offline. Cât pe ce să renunțăm pentru că se înnorase și, chiar, a plouat un pic.

A fost o întâlnire foarte plăcută, în care am descoperit că Georgi nu este doar o fată drăguță, ci și extrem de agreabilă. În 3 ore am vorbit câte-n lună și-n stele și-am mai fi vorbit încă pe atât dacă nu ar fi fost nevoită să plece pentru că avea bilete la film. Oricum, ne-am propus să ne reîntâlnim cât mai curând.

De la lume adunate

Bântuind aiurea pe net, am dat de niște chestionare ale unui medic (dr. Dorin Dragoș) care, odată completate, stabilesc legătura dintre boli și echilibrul psihoemoțional. Cum nu aveam ceva mai bun de făcut în momentul ăla, le-am completat și, după două zile, am primit un e-mail din partea medicului cu rezultatul chestionarelor.

Rezultatele îmi par a fi date de un program de calculator, asta neînsemnând că sunt aberante, ci din contră, destul de exacte în cazul meu. Dacă vreți să completați chestionarele alea, luați de aici:

Chestionarul 1

Chestionarul 2

Chestionarul 3

Floare

În urmă cu câteva zile, Georgi ne povestea de florile care-i plac și care nu, așa că m-am gândit să vă arăt și eu ce-mi încântă acum privirea.
E vorba de un trandafir chinezesc/japonez, primit cadou de la soț de Valentine's Day, achiziționat fiind de la Kaufland. De atunci a tot înflorit, ceea ce înseamnă, zic eu, că mă iubește :D

Disclaimer: ignorați vă rog geamurile nu tocmai curate. Așa arată geamurile caselor aflate în apropierea unei străzi intens circulate, la o lună de la ultima "igienizare" :D

Poze de pe bloc

Culniuza cere poze din Iași, că-i este dor! Am vreo câteva, făcute de pe bloc, așa că, enjoy my dear!

End of the World

Cică azi e sfârșitul lumii! Ora la care "se ține" nu se știe cu exactitate. Da-i sigur pe 21.05.2011! A prezis-o un sectant american în vârstă de 80 și ceva de ani, care a mai prezis-o și prin anii '90 și cum nu s-a întâmplat, a zis c-a greșit calculele :D
Domnu' Gates, dați-i dom'le un computer bun "arhanghelului" ăsta să nu ne mai țină în tensiune!
Eniuei, eu mă pregătesc intens

Afară e soare, cald, așa că până ne vedem "dincolo", să aveți un week-end frumos și odihnitor!

Eurovision 2011

Gata,  s-a terminat! O ediție care mie mi s-a părut mai slabă decât precedentele, în ciuda organizării foarte bune a nemților. Piese care nu se potriveau nicicum stilului "Eurovision", care s-a consacrat ca un concurs de muzică pop-dance.Și aici mă gândesc la Franța, care au găsit de cuviință să trimită un tenor corsican cu o melodie aproape simfonică. Vocea e foarte bună, melodia frumoasă, însă nu pentru Eurovision.

Britanicii, pe de altă parte, au mizat pe o trupă de băieți care a cam spart topurile în urmă cu câțiva ani, dar care de data asta au avut și o melodie proastă și nici "nu aveau vocile la ei".

Ladies & gentlemens, Blue !

Atunci

și acum

De cîștigat, au câștigat azerii

Deci la anul vom aveam Eurovision în Azerbaijan.

Melodia mea favorită a fost cea cântată de reprezentanta Serbiei, care mi s-a părut veselă și bine interpretată.

So, good bye Dusseldorf, hello Baku!

Dragutzik, Skumpik si Shmekeru vor sa se angajeze

Inspirată de postarea Denisei care povestește despre subiectele dezbătute la PRBeta, am hotărât să vă spun un of mai vechi de-al meu.
La birou gestionez adresa de e-mail pe care se primesc și CV-uri de la cei care aspiră să lucreze în firma noastră. În procent covârșitor, e-mailurile prin care ni se trimit scrisori de intenție și CV-uri provin sau au ca adresa de contact, construcții de genul skumpik8zecișinuștiucât [at] yahoo ori ioana/andreea/alexandra_dragutzik [at] yahoo. Și nu numai fetele își dau potențialului angajator asemenea adrese de e-mail, ci și băieții. La ei am întâlnit adrese precum shmekeru, stelistu, jhony_bmw și altele asemenea.
Trebuie să menționez că aceste scrisori de intenție/CV-uri sosesc pe adresa de e-mail a firmei fără a exista în acel moment posturi disponibile și, implicit, anunțuri de angajare. Ei trimit CV-uri și speră că cineva va fi impresionat că skumpik și dragutzik a terminat o facultate, are poate și un master, și fără nici un fel de experiență profesională o va angaja. Pentru că skumpik și dragutzik nu doresc decât posturi conforme cu studiile absolvite. Aaa, iar la salariul dorit musai trebuie să treacă minim 500 de euro.  Recunosc că toate e-mailurile de acest gen merg direct în folderul "deleted items". Nu spune nimeni să nu te prețuiești tu însuți, înaintea celorlalți, însă în acest caz, impunând un salariu minim fără a te informa despre nivelul salarizării din firma unde aplici, riști să fii refuzat, uneori neelegant.
Pe toate site-urile de recrutare online există tutoriale și articole care-i învață pe aplicanți cum să întocmească un CV, cât și tips-uri care țin, atât de forma, cât și de fondul unui CV. Se pare însă că sunt prea puțini cei care le citesc, pentru ca adrese de e-mail întâlnite în aceste aplicații de tipul prenume.nume ori nume.prenume sunt rara avis  Și, fetelor, hobby-uri precum moda, shopping, clubbing nu sunt cele mai potrivite pentru a fi trecute într-un CV. De fapt, pe angajator nu-l interesează mai deloc hobby-urile angajaților, atâta timp cât acestea nu impietează activitatea profesională.

Bunica

Bunica care m-a crescut era mama tatălui meu. O chema Eleonora, însă i se spunea Aurora. Mama ei, Eugenia, venise în România împreună cu o soră mai mare și soțul acesteia pentru a scăpa de sărăcia care era în acea vreme (sfârșitul secolului 19) în Italia. S-a căsătorit cu Stefan Sefciuc, un polonezo-ucrainean.


În ianuarie 1908 s-a născut s-a născut Bunica. A avut o copilărie grea pentru că, atunci când avea 8 ani, mama ei a murit intoxicată cu mercur de către o persoană care o ura. Nu-și amintea amănunte, însă știa că atunci viața ei a luat o întorsătură nefericită. Singura fată dintre cei cinci copii ai familiei Sefciuc, a devenit servitoarea familiei. A fost retrasă de la școală pentru a face mâncare, spăla și pentru a-l crește pe fratele cel mai mic, Emil, care avea pe atunci doar 3 luni. La școală nu s-a mai întors niciodată, așa că a rămas cu cele două clase absolvite înainte de moartea mamei ei. Știa însă să scrie și să calculeze destul de bine.


Tragediile din familie au continuat cu moartea unuia din frații mai mari, Valeriu, ucis la Cotul Donului în cel de-al doilea război mondial și rămas până astăzi ca "dispărut".


Între timp, în 1933, bunica s-a căsătorit la insistențele tatălui ei cu un coleg de-al acestuia de serviciu, Iordachi Vornicu, provenit din Liteni-Suceava.

Iat-o mireasă, avându-i alături pe frații ei Octav și Nicu, împreună cu soțiile și pe nași.
În mai 1939 l-a născut pe tata, iar în 1944 pe fratele tatii, Gigi, plecat prea devreme (la doar 41 de ani) în urma unui accident de circulație.


In 1956 a rămas văduvă și, pentru a-și întreține copiii, a lucrat ca femeie de serviciu la întreprinderea la care, peste câțiva ani a reușit să-și angajeze și fiii și unde, lucrez și eu de mai bine de 25 de ani.


A fost o bunică bună care mi-a făcut toate mofturile pentru că, spunea ea, și-a dorit întotdeauna să aibă o fetiță.

Ultima e distracție la iarba verde în stilul anilor '50 ! În stânga e bunica, o fetiță (probabil a familiei cu care sunt acolo), unchiul meu Gigi, bunicul și tata.


Bunica mea s-a stins pe 1 iulie 1986, suferind teribil pentru pierderea unchiului meu în decembrie 1985.
Deși au trecut 25 de ani de la moartea ei, imi amintesc des de ea și, uneori, mi-e dor...


P.S. Multumesc Suzicăi pentru ajutorul pe care mi l-a dat la refacerea acestei postări.