Doar cu poze din Iaşi

Gud morning end meri crismăs evrioan! :D

În loc de titlu, că n-am nici o idee

Biiiine, n-am nici o idee nici despre ce să vă spun, dar asta-i altă poveste.
Zic să vă arăt ce mai am de citit

ce brățărici am primit cadou de la Camaïeu

și cum preferă să doarmă , mai nou,  Bambu

În rest, am început să iau capsule cu ulei de pește că poate-mi mai scade colesterolul și mai am un pic și leșin din cauza mirosului infernal. Trebuie să recunosc că astea de la Hofigal sunt de-a dreptul grețoase. Nu numai că miros ele, capsulele, foarte tare, însă-mi miroase și mâna în care le țin câteva clipe, până le înghit. Așa ceva, eu n-am mai pomenit, dar na, ce nu face omul pentru sănătate. Oricum, după ce le termin pe astea, mă reorientez spre alt producător că, deși nu-s mimosa pudica, pe astea le suport foarte greu. În plus, încep cură cu semințe de in puse în iaurt, motiv pentru soț să râdă că mănânc mâncare de papagali :D
Să vă mai zic și de filme și plec. Am văzut în răstimpul ăsta Cranford, o mini-serie UK destul de drăguță, iar acum mă uit la altă mini-serie, tot UK, State of play. Ultimul link e de pe vplay și-l puteți vedea doar dacă aveți cont. Dacă nu, faceți-vă, că acolo găsiți multe seriale bune printre mai multe seriale proaste. Astea cu vampiri și cu teenageri sunt câtă frunză și iarbă, de mă întreb cum se pot uita unii numai la astea. Pentru ca sunt mulți cei care se uită și apreciază, fapt remarcat din comentariile de la fiecare episod. Eu regret teribil că susnumitul site nu mai e cu plată, pentru că atunci mergeau uns toate episoadele serialelor, nu cum am pățit acum, când am început să mă uit la The Forsyte Saga și vezi doar 4 episoade din 13, restul nemaîncărcându-se nicicum.
Nu știu ce-aș mai putea să vă zic, poate doar că este în continuare foarte frig și se anunță iar ninsori.
Dar o să vină ea, primăvara, odată și odată, nu?

Vineri, cu puncte

• Am poşetă nouă de la miniPrix. 78 de lei. O ador! E New Look, iar preţul original era 20 de lire.

cam întunecat în birou şi e făcută cu telefonul, so...

• încă de astă-noapte plouăăăă, iar prognoza e de week-end îngheţat şi precipitaţii de tot felul, aşa că zic vai de copăceii cu muguraşi =((
• din analizele anuale a reieşit că n-o mai duc mult (sau bine) din pricina colesterolului şi trigliceridelor mult prea high
• e timpul să recunosc că mă uit la Suleyman. Nu, nu la tv, ci pe un site, online
• citesc Iubire la Berlin de Anne Wiazemsky, care-i fiica scriitorului francez  Francois Mauriac, şi am să postez review, că poate mă transform şi eu în blogger serios, 'telectual :D
• am dat o comandă micuţă la StrawberryNet :p

Cam atât pentru această oră, revin când mă mai chinuie talentul.

Fetele din Shanghai de Lisa See

Deşi am citit-o înaintea începerii campaniei vALLuntar, m-am gândit că poate v-ar plăcea să aflaţi părerea mea despre această carte minunată, poate şi pentru a contrabalansa faptul că, ambele cărţi citite şi recenzate pentru campanie, nu mi-au plăcut foarte mult.

Am făcut cunoştinţă cu scrierile Lisei See citind o carte (Floare de zăpadă şi evantaiul secret) apărută la o altă editură. Şi atunci m-am îndrăgostit de cărţile acestei autoare.
Romanul Fetele din Shanghai a fost devorat pur şi simplu în două zile. E o carte aşa de frumoasa!

Citisem că cele două cărţi nu se compară nicicum, așa că am început să citesc această carte, cu teama că aș putea fi dezamăgită. Nu s-a întâmplat acest lucru.

 Fetele din Shanghai este povestea minunată a două surori care au emigrat de la Shanghai în America în  timpul revoluției culturale din China. De la începutul cărții, descrierea vieţii fetelor frumoase din  Shanghai, a călătoriei lor prin China, a şederii lor pe Insula Angel, și,  în cele din urmă, a vieții lor  în California de Sud, m-a captivat foarte tare. Eroinele romanului, Pearl și May, două surori atât de diferite, dar în ciuda acestui fapt, atât de atașate una de cealaltă.

Ca de obicei, Lisa See spune această poveste populată cu o serie de personaje, mai mult sau mai puţin minunate, care înconjoară surorile și care ajută la  descrierea nedumeririi suferite de populația chineză datorate invaziei neaşteptate a japonezilor din  1937, a asimilării chinezilor în societatea americană în anii 1940 și '50 și, în sfârșit, neîncrederea, prejudecăţile şi panica simţită de americani față de chinezi, după venirea la putere în China a lui Mao Tse Dung care, coroborată cu aşa-zisul pericol nuclear cubanez, a dus la o isterică şi iraţională vânătoare de comunişti pe tot teritoriul Statelor Unite ale Americii.

Singura mea nemulţumire a fost că finalul poveştii a lăsat multe întrebări fără răspuns, însă, când am aflat că autoarea a scris o continuare a Fetelor din Shanghai, m-am bucurat că voi mai avea ocazia să citesc despre Pearl, May și Joy într-o altă carte, Visul lui Joy,  despre care v-am povestit aici.

Cartea poate fi cumpărată de pe site-ul Editurii All și are prețul de 34,90 lei.

Acest articol este a treia recenzie a unei cărţi care face parte din campania vALLuntar 2 iniţiată de Grupul Editorial ALL în parteneriat cu ROMSILVA. Nu uitaţi că pentru fiecare 15 comentarii postate la un articol, va fi plantat un copăcel !

Domnişoara Einstein - Philip Sington

Romanul lui Philip Sington, Domnişoara Einstein, a început fabulos, însă m-am plictisit pe la jumătate din cauza ritmului lent al romanului.

Cum spuneam, acest roman are un capitol de deschidere superb. O tânără femeie încearcă să-l găsească pe logodnicul ei dispărut, vizitând o secție de poliție pentru a se uita la fotografiile morţilor neidentificaţi. Ea trece prin această rutină din nou și din nou și disperarea ei combinată cu imaginile odioase pe care este nevoită să le vadă, face ca scena să fie de-a dreptul înfiorătoare.

De fapt, în roman  e vorba despre un tânăr psihiatru, Martin Kirsch, care încearcă să reveleze trecutul unei paciente amnezice, găsită într-o pădure, într-o stare foarte proastă. Deşi doctorul recunoaşte pacienta ca fiind Elisabeth, o tânără pe care o întâlnire la Berlin şi o urmărise până acasă cu ceva timp în urmă, teama de a nu fi prost înţeles de cei de la spital îl opresc să spună ceea ce ştie despre ea.

Kirsch nu este un doctor obişnuit pentru că înainte de a fi psihiatru, în timpul primului război mondial a fost chirurg. Se pare că aşa a fost infectat cu sifilis, boală care acum este într-un stadiu mult prea avansat pentru ca tratamentul bizar să mai aibă efect. Deşi acţiunea se petrece în 1933 când trecuseră câţiva ani de la descoperirea penicilinei, tratamentul pe care şi-l aplică doctorul Kirsch este unul barbar, care nu are nici un fel de efect benefic.

Din păcate, restul cărţii am citit-o sub imperiul acestui fapt, lucru care a dăunat mult impresiei generale asupra romanului.

Doctorul devine obsedat de pacientă şi chiar, încercând să dezlege misterul din jurul fetei, se îndrăgosteşte de ea

De ce “domnişoara Einstein”? Pentru că singurul indiciu pe care-l deţin cei de la spital e un pliant de la o prelegere a lui Albert Einstein găsit asupra necunoscutei.

După experienţa pe care am avut-o cu prima carte citită în cadrul campaniei, de data asta chiar am vrut să-mi placă această carte (stimulată fiind şi de coperta şic), însă, deşi aş spune că această carte a avut o premisă interesantă și un potenţial destul de mare (cum spuneam, a început foarte bine), povestea complicată în mod inutil, acţiunea trenantă şi pendularea permanentă între ficţiune şi real de nu mai ştiam care şi cum,  mi-au produs o mică dezamăgire.

Cartea poate fi cumpărată de pe site-ul Editurii All și are prețul de 34,90 lei.

Acest articol este a doua recenzie a unei cărţi care face parte din campania vALLuntar 2 iniţiată de Grupul Editorial ALL în parteneriat cu ROMSILVA. Nu uitaţi că pentru fiecare 15 comentarii postate la un articol, va fi plantat un copăcel !

Party is over!

După o zi de naștere absolut anostă, petrecută în mare parte la serviciu, apoi acasă, cu ceva nervi, în compania unui episod din Suits, a venit și 8 martie, zi în care deși 99% dintre femeile din firmă erau libere, eu am mers la birou.
Pe la 12 jumate am putut pleca, totuși, așa că m-am întâlnit cu Diana cu gândul să mergem la Târgul de carte LIBREX. Doar că, și de data asta, s-a dovedit că "socoteala de acasă, nu se potrivește cu cea din târg", așa că după un tur scurt prin câteva magazine, am intrat la restaurantul chinezesc din Palas Mall, Shanghai, unde am mâncat niște chestii foarte bune și am băut câte un pahar de vin, motiv pentru care eram cam îmbujorată și mai vorbăreață decât de obicei. Bineînțeles că după toate astea ne-am despărțit fără să mai fi mers la LIBREX =)) Mâncarea de la Shanghai a fost foarte bună, doar că am stat un pic în curent și așa se face că sâmbătă și duminică, am suferit de dureri în gât, iar în prezent îmi curge nasul. Oricum mă tratez și marți, când merg din nou la serviciu, sper să fiu bine. Da, azi nu am fost la birou pentru că am lucrat de ziua femeii :D, așa că am profitat de ocazie să merg la Iulius Mall să-mi ridic noua carte de identitate și, bineînțeles să casc un pic gura prin magazine.
Doar că n-a fost să fie doar windows shopping, ci am cheltuit de luni dimineață câțiva bănișori.
Niște moto boots de piele, de la Motor, cu 100 de lei, reduse de la 279, ceea ce-i grozav zic eu :p

poză proastă făcută cu telefonul

niște tricouri de la Camaïeu pentru că au o super ofertă: 50% reducere din prețul deja redus! Vineri îmi cumpărasem o rochie gri, elegantă, cu 30 de lei redusă de la 150, iar azi am luat tricouri cu 12 lei bucata. 

poză la fel de proastă. Vă rog, scuzați

Tricourile nu vi le mai arăt, că-i dezastru ce-mi iese cu telefonul. Aparatul meu foto e la soțul meu, iar Lumix-ul lui nu știu să-l reglez.
Aaaah, uitam să vă zic că eu am fost totuși la LIBREX pentru că drumul spre casă trecea prin imediata apropiere a jegului de sală în care s-a desfășurat evenimentul. Oricum, nimic extraordinar. Câteva edituri de larg interes, restul fiind edituri medicale, universitare, teologice, naturiste, ale minorității musulmane etc., deci total neinteresant. Pentru mine, cel puțin! Și un curent înauntruuuuu, de ziceai că ești la răscruce de vânturi.
Am cumpărat totuși 3 cărți polițiste de la Nemira și asta pentru că la stand era librăreasa mea favorită care vinde la insula Nemira din Palas Mall, iar de la Polirom mi-am luat o chick-lit tres simpa, Pe urmele lui Harry Winston, pe care m-am și apucat s-o citesc (mai am un pic). Am trecut și pe la standul Editurii All însă băiatul care era acolo nu mi-a dat nici o atenție și am plecat. Avea niște pachete cu cărți cu preț redus care însă nu-mi plăceau și am vrut să întreb dacă se pot face și alte combinații însă n-a fost să fie. Reduceri prea puține și în procent foarte mic. Cred că n-au avut vânzări așa spectaculoase. Nu mai zic că pentru a intra în sală treceai printr-un fel de culoar care avea de-a stânga și de-a dreapta niște crâșme infecte (sau o fi una și aceeași?!) cu bănci de lemn, la care "serveau" alcoale niște figuri... 
Cadourile primite și restul cumpărăturilor o să vi le arăt după ce intru în posesia aparatului meu foto.
Phoai, uitam să vă zic: de azi s-au scumpit produsele Essence! Nu știu exact cu cât, însă mi-am luat un lac de unghii cotton candy, că cel vechi se uscase, și am dat 8,9 lei, iar fetele de la Douglas mi-au spus că-s prețuri noi, de azi =((
Să aveți o săptămână bună!

"Sweet" 45

Azi îi împlinesc...
Primele urări au venit de la parohie

şi de la Google =))

P.S. pentru cei ce nu ştiau, află acum că primul meu nume e Cristina

Ieşeni, vi se pregăteşte ceva!

De pe 6 până pe 10 martie a.c. va avea lor la Sala Polivalentă (sau Sala sporturilor pentru cei care nu cred că dispariţia regimului comunist face dintr-o sală de sport proastă o sala polivalentă), a XXI-a ediţie a Târgului Internaţional de Carte LIBREX.
Tocmai am citit ştirea conform căreia Editura All va fi prezentă, ştire pe care v-o prezint în cele ce urmează.

www.allcafe.ro

"Cărţile ALL vor fi însoţite de discounturi semnificative: la orice carte cumpărată aveţi 20% reducere, la două cărţi cumpărate aveţi 30% reducere, la trei sau mai multe cărţi cumpărate aveţi 40% reducere.

Programul de vizitare a târgului este următorul: miercuri – vineri, între orele 10.00 si 19.30; sâmbătă, între orele 10.00 şi 20.30; duminică, între orele 10.00 si 17.00.

Intrarea este liberă pentru toate categoriile de vizitatori.

Vă aşteptăm cu drag!"

Ce ziceţi, ne vedem la LIBREX?

Friday I'm in love?

Who cares...
Eniuei, m-am gândit să fac un articolaş pe puncte, aşa că:

• Ieri m-am dus să-mi depun acte/fac poze pentru o nouă carte de identitate. Serviciul de evidenţa populaţiei de la Iaşi e într-un mall. How cool is that? :D La poză, domnu'  funcţionar mi-a recomandat să zâmbesc, "că nu mai e ca pe vremuri". Aşa că voi avea poză de buletin hlizită.
• Dacă tot eram la mall, m-am uitat şi prin câteva magazine. Nimic interesant. De la House of Art am vrut să-mi cumpăr chiloţi frez (fraise) cu dantelă şi inimioare, însă am renunţat pentru că, ori plecam cu chiloţii-n mână, ori dădeam 50 de bani pe-o punguţă, că "la noi ambalajele se plătesc". M-a enervat atitudinea arogantă a angajatei de la casă ş-am zis "ok! la revedere". Deci, n-am chiloţi cu inimioare frez =((
• În mall (Iulius Mall) ţi se întoarce stomacul pe dos pentru că miroase ori a mâncare, ori a fum de ţigară, ori a canalizare, ori a toate la un loc.
• Azi de dimineaţă am primit o groază de mărţişoare, zambile, ghiocei, ciocolate şi bomboane şi ziua-i doar la început!

V-am pupat şi hai cu primăvara!

Trădarea

Stalin şi poporul rus, libertatea ne--a adus!

(lozincă stalinistă)

Recunosc încă de la început că am citit cartea foarte greu, pentru că nu mi-a plăcut subiectul. Este sumbru, chiar deprimant pe alocuri, aşa că abia aşteptam s-o termin.

Ştiţi că nu mă pricep să fac recenzii cărţilor pe care le citesc, aşa că sper să fiţi îngăduitori cu lipsa mea de experienţă din domeniul ăsta.

După un preambul mult prea lung, să-i dăm drumul descrierii.

.

Trădarea de Helen Dunmore ne vorbeşte despre Uniunea Sovietică din perioada stalinistă, arătînd teroarea, lipsurile şi, în general, viață trăită sub privirea vigilentă a vecinilor invidioși și invidia colegilor de muncă. Din câte am descoperit, citind pe internet, romanul este o continuare unui alt roman scris de autoare, numit Blocada (sau Asediul - în original The Siege), care urmăreşte viaţa leningrădenilor şi a celor doi eroi principali, pe durata blocadei Leningradului instaurată de nemţi timp de 2 ani şi 4 luni. 

Leningrad, 1952, penultimul an al perioadei staliniste.

Andrei, un medic pediatru la un spital din oraş, şi Anna, o educatoare, formează un cuplu fericit. Supraviețuitori ai blocadei Leningradului, cei doi soţi duc o viaţă simplă, având grijă de Kolea, fratele adolescent al Annei, și ca toți cei din jurul lor, încercă să evite atragerea atenţiei autorităților asupra lor. Când Gorea, fiul unui influent ofițer de poliție secretă, este internat la spital cu o tumoare, medicul curant îl implică în caz pe onestul Andrei, din dorinţa de a evita interacțiunea cu tatăl periculos. Asumându-şi riscuri pentru că, din punctul lui de vedere toţi pacienţii erau egali, Andrei împreună cu colega sa dr. Brodskaia, un strălucit chirurg ortoped și oncolog, încearcă salvarea copilului prin amputarea piciorului, însă asta nu împiedică boala să-şi urmeze cursul.

Eşecul terapeutic, la care se adaugă faptul că medicul chirurg este evreică, face pe Volkov să-i învinovăţească pe cei doi de boala copilului său şi să ia măsuri represive extreme împotriva lor. Aşa se face că Andrei e torturat şi, apoi, deportat în Siberia, finalul lăsându-ne să înţelegem că, după moartea lui Stalin din 1953, Anna aşteaptă şi speră ca soţul ei să se întoarcă din gulag.

O recomand în special tinerilor care nu au trăit în comunism şi vor să cunoască cât mai multe despre climatul acelor (zeci de) ani. Pe mine m-a întristat teribil, reamintindu-mi cum ne temeam să vorbim, să ne spunem părerea, să ne cerem drepturile şi, mai mult decât atât, obligându-ne să fim obedienţi în faţa unor persoane inferioare intelectual numai pentru că ocupau funcţii în cadrul aparatului de stat, iar faptul că am reuşit s-o termin, pentru a mă achita de obligaţia asumată de a vorbi despre ea, îl văd ca pe o mare reuşită.

Cartea poate fi cumpărată de pe site-ul Editurii All și are prețul de 29,90 lei.

Acest articol face parte din campania vALLuntar 2 iniţiată de Grupul Editorial ALL în parteneriat cu ROMSILVA. Nu uitaţi că pentru fiecare 15 comentarii postate la un articol, va fi plantat un copăcel !

Leapşă de la Diana

În weekend am văzut că Diana m-a nominalizat (da, ca la Oscar! :D) să răspund la nişte întrebări întrebătoare, aşa că, să-i dăm drumul!

Le iau cu copy-paste, de lene, bineînţeles

4.1 Care este cartea ta preferata?
Greu, foarte greu să mă decid, însă am să spun Carlton de Cezar Petrescu şi, dacă mi-e permis, latura mea frivolă vrea să zică şi Jurnalul lui Bridget Jones de Helen Fielding

4.2 Ce loc vizitat te-a marcat profund?
N-am călătorit prea mult, oricum, nu cât mi-aş dori, însă din ce-am văzut până acum, prima croazieră pe Marea Egee m-a impresionat până la lacrimi. Nu, nu glumesc, chiar mi-au dat lacrimile de la atâta frumuseţe. Bine, v-am mai zis, parcă, că eu iubesc marea şi dacă ar fi posibil m-aş transhuma în fiecare vară la malul mării.

4.3 Care este ultimul lucru cumparat doar pentru sufletul tau?
Ieri am cumpărat revista Libertatea pentru femei pentru că are ca insert o carte chick-lit pe care am de gând s-o citesc când n-am chef de ceva mai doct.

4.4 What is your dream job?
Să fiu proprietara unui sanctuar în care să trăiască sănătoşi şi fericiţi mulţi căţei şi multe pisici. Locul ăsta să fie undeva în apropierea mării şi într-o climă mediteraneană. Şi singura mea grijă să fie doar dacă nu am omis vreun locatar de la "sesiunile de iubire".

4.5 Care sunt pasiunile tale?
Puţine şi, unele nefolositoare, altele de-a dreptul păguboase :D În ordinea numerelor de pe tricou, prima e lectura, următoarea shoppingul, apoi ar mai fi muzica şi filmele (să le văd/ascult) şi, în rest, orice activitate plăcută care nu implică efort fizic şi intelectual deosebit.

4.6 Care este cea mai draga amintire a ta din copilarie?
Aveam 7-8 ani, mă durea o măsea foarte tare, eram singură acasă şi plângeam urcată pe un scaun, să văd pe geamul de la bucătărie când vine tata de la serviciu. Şi la un moment dat, a venit şi doar s-a descălţat, s-a spălat pe mâini şi m-a luat în braţe. Ne-am aşezat pe canapeaua din sufragerie, el ţinându-mi mâna caldă pe obrazul din dreptul dintelui şi, aşa, ne-am uitat la desene animate cu Lolek şi Bolek care erau aşa haioşi, şi mâna tatei era caldă şi am râs amândoi şi mi-a trecut durerea ca şi cum n-ar fi fost.
Mi-e dor de tata!

4.7 Ai un animal de companie?Daca da ce anume?
Doi motani. Ţuţu, turkish angora în vârstă de aproape 10 ani (o să-i împlinească în aprilie) şi Bamboocha (Bambu) în vârstă de aproape 8 ani, metis de birmanez.

4.8 Ce obiect este indispensabil pentru tine?
Balsamul de buze.

4.9 Preferi cafeaua sau ceaiul?
Cafea, însă nu spun nu unui ceai gustos.

4.10 Cat de des cumperi online si care sunt site-urile cele mai folosite?
Foarte des. De câteva ori pe lună, în funcţie de nevoi, promoţii tentante etc.
Magazinele favorite sunt

• miniPrix
• Dorothy Perkins
• Asos
• Topshop
• StrawberryNet
• Polirom
• All
• dr.Lentilă

4.11 Care este desertul preferat?
În funcţie de sezon, căpşunile, pepenele verde şi savarinele :p

Eu am fugit dintotdeauna de lepşe, însă asta nu mi se pare stupidă, aşa că le invit s-o facă şi pe
Suzi
Camelia Lazăr
belgi
Mel
Alina lui Brumărel
coco
și oricine mai dorește s-o facă!

Da' numai dacă vor :p

Vă pup şi revin în curând cu o recenzie la o carte primită spre citire în campania vALLuntar.

Semnează petiţia „interesul public mai presus de gustul publicului”!

Consiliul Naţional al Audiovizualului (C.N.A.) a lansat această petiţie pentru că, zic ei: 

"Valul din ce în ce mai mare de mizerie propagat prin televiziuni poate zdrobi valorile națiunii.

 Încurajarea promiscuității, a alcoolismului și infidelității, a violenței și vulgarității, promovarea caracterelor murdare și a lipsei de încredere în oameni trebuie să fie oprite dacă vrem ca viitorul copiilor noștri să nu fie stigmatizat irecuperabil de aceste vicii."

Eu, recunosc că, am luni bune de când nu mă mai uit la televizor, pentru că emisiunile de la posturile româneşti nu fac decât să mă revolte, îngreţoşeze şi mai numiţi voi reacţiile provocate de modul în care se face televiziune în România. 

Dacă prin semnarea acestei petiţii pot contribui la diminuarea flagelului (pentru că eu cred că e deja un flagel!), atunci o semnez cu cea mai mare plăcere şi vă îndemn şi pe voi, cititorii mei, s-o faceţi.

Link către petiţie !

Un an fără ţigară!

sursa foto

Azi împlinesc un an de când n-am mai fumat o ţigară adevărată!

Câteva luni am mai fumat ţigară electronică cu lichid care avea o concentraţie mică de nicotină, apoi fără nicotină...

Deja am câteva luni de când nu mai simt nevoia să pufăi.

Dacă e să pun în balanţă beneficiile şi dezavantajele, primele câştigă detaşat, pentru că singurul dezavantaj e o schimbare de metabolism care a dus la o creştere în greutate semnificativă (10-12 kg.), deşi perioada în care am suplinit ţigara cu dulciuri nu a fost mai lungă de o lună. Înainte vreme, puteam mânca oricât, orice, oricând, şi greutatea mea varia în jurul a 65-66 kg. 

Este cunoscut faptul că nicotina inhibă secreţia de insulină şi, odată ce nu mai fumezi, pancreasul "inundă"organismul cu insulină care, inevitabil duce la hiperglicemie, deci simţi nevoia de a mânca glucide şi zaharuri în cantităţi mai mari decât atunci când fumai.

Dar tendinţa asta poate fi controlată, cu condiţia să nu te crezi veşnica slăbănoagă, aşa cum mi s-a întâmplat mie. Chimia mi-a venit de hac! :D

Lăsând deoparte problema cu greutatea, avantajele sunt demne de-a fi luate în seamă: tenul meu nu mai este tern, gălbejit şi foarte uscat. De altfel, în ciuda vârstei nu foarte fragede, fondurile de ten folosite acum sunt cu acoperire mică şi medie, ba chiar, întreaga vară am folosit doar creme hidratante colorate cu spf 50+, care se ştie că nu au o acoperire grozavă şi nu arătam chiar rău. Cearcăne nu mai am decât când sunt foarte obosită sau bolnavă. Şi nici atunci foarte pronunţate.

Şi poate cel mai important avantaj este că nu mai miros a ţigară! Nu realizezi cât de urât ai mirosit, în ciuda parfumurilor pe care le foloseşti,  decât când nu mai fumezi şi simţi mirosul de ţigară la persoane fumătoare din jur. 

Dacă vă întrebaţi cum am reuşit să renunţ la fumat după mai bine de 20 de ani şi când fumam aproape 2 pachete de ţigări pe zi, vă spun clar: nu reuşeam fără un surogat! Chiar dacă se clamează faptul că nici ţigara electronică nu e sănătoasă (şi nu văd cum ar fi, atâta timp cât foloseşti nişte lichide made in china care habar n-ai ce conţin), este totuşi un ajutor real, care nu conţine gudron, în lupta împotriva dependenţei. Sunt foarte mulţumită că, în ciuda faptului că nu mă motiva nimic pentru a renunţa la fumat (îmi plăcea să fumez şi nu aveam probleme de sănătate evidente datorate fumatului), am reuşit totuşi să o fac, fără mare greutate.

Probabil aţi ghicit că vă spun toate astea pentru că sunt mândră de mine! :p

Au sosit cărţile!

Nici că se putea potrivi mai bine sosirea cărţilor de la Editura All, din cadrul ediţiei a II-a a campaniei vALLuntar! Cum nu cred că voi primi vreun "ceva" cadou de V's Day, cărţile astea pică numai bine.

Chiar dacă au fost trimise un pic neglijent şi aici mă refer la faptul că persoana de la editură care s-a ocupat de expediţii a omis să-mi scrie numele pe plic, menţionând numai denumirea şi adresa firmei la care lucrez , plus  numărul meu de telefon,  până la urmă, prin bunăvoinţa colegelor de la registratura firmei,  au ajuns la mine.
Sper să le citesc cât mai repede, să fac recenzii inspirate care să vă placă şi pe care să le comentaţi, încât să se adune mai mult de 15 comentarii la o recenzie şi să primesc din partea Grupului Editorial ALL şi Romsilva (sponsorul campaniei) un copăcel pe care să-l plantez personalmente!
Let's reeeeead!

Aaa, şi happy valentine's day celor care "ţin" sărbătoarea asta!

Ultimele cumpărături, solduri finale

Ieri am mai dat o raită prin Palas Mall, convinsă fiind că la final de sezon de soldare, prind lucruri faine la prețuri foarte scăzute. Și nu m-am înșelat!
Îmi doream o haină ușurică de stofă, care să meargă și la ținute sport, dar și la cele un pic mai elegante. Și am găsit-o la New Yorker, cu incredibilul preț de 45 de lei

Nu are vatelină, însă într-o zi nu foarte friguroasă, e bună. N-am pozat-o prea bine, pentru că a trebuit să ies pe balcon, că în casă nu era lumina prea bună. Are cordon și glugă care, așezată într-un anume fel, e ca un guler mai amplu.

De la Clockhouse mi-am luat un set de două perechi de ciorapi mai grosuți, negri, cu 15 lei.

La C&A am găsit acești colanți/pantaloni foarte faini, pe care îi urmăream de mult, însă la preț întreg nu mă prea înduram să-i cumpăr. Acum i-am luat cu 25 de lei. La acest magazin sunt o groază de lucruri soldate foarte mult, însă, din păcate au mai rămas doar mărimi aproape excepționale le-aș zice eu (48-60), ținând cont că, în ciuda "amplitudinii mele, de la C&A nu port mai mult de 42.

La plecare, n-am putut evita nicicum insula Nemira, de unde am luat 4 cărți, pe care le alesesem de pe site, însă prefer să le cumpăr din librărie pentru a nu mai plăti și transportul. Toate erau reduse, așa că m-au costat în total 41 de lei.
Cam astea-s achizițiile mele de ieri.

La final vă reamintesc de giveaway-ul Dianei, la care mai aveți timp să vă înscrieți doar azi.

Să aveți o duminică frumoasă!

GA-ul Dianei!

Primul giveaway, la o lună de la lansarea la apă a blogului! Oferă câştigătoarei o groază de chestii mişto, atât cosmetice, cât şi un film şi o carte (care carte e foarte faină, btw!)
Cine vrea să participe, să intre aici şi să comenteze şi, dacă nu le este prea greu, să se şi aboneze, că nu muşcă. Chiar dacă Diana nu are pretenţia asta, vă spun eu că aşa e frumos şi că fiecare blogăr este măgulit atunci când e urmărit de cât mai multa lume. Hai s-o încurajăm!

Am fost la bairam

Mama a împlinit azi 76 de ani, așa că a dat și ea "o tartină, o măslină, o scobitoare străină..."

I-am urat La mulți ani, i-am mâncat toate bunătățile pe care le-a făcut, ne-am întâlnit cu prieteni vechi, am vorbit, am râs și împreună cu Lumi, vechea mea prietenă, am dezbătut condiția fotomodelului pe piața muncii, după ce soțul meu ne-am chinuit o bună bucată de timp până ne-a făcut o poză cât de cât acceptabilă. Concluzia e că fotomodelele ca noi au o viață grea :D

Să-mi trăiești mămică, o mie de ani!

A doua ediţie vALLuntar

Astăzi s-a dat startul unei noi ediţii a campaniei vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial ALL. Anul trecut am ratat-o, însă anul ăsta sper să am mai mult noroc.
Găsiţi aici detalii despre campanie, iar aici regulamentul. Înscrierile se fac între 4-17 februarie, iar condiţia primordială e ca blogul să aibă o vechime mai mare de 1 an. Restul detaliilor le veţi descoperi în link-urile puse de mine.
Succes tuturor!

LE: m-am calificat, așa că aștept cu nerăbdare cărțile!

La paradisul femeilor

sau, după cum i-au spus creatorii săi, "The Paradise".
Vă spun despre o ecranizare BBC a celebrului roman al lui Zola, sub forma unui serial. Deocamdată la noi nu e difuzat niciunde, însă la o simplă căutare pe google "the paradise online cu subtitrare", veți găsi mai multe locuri de unde îl puteți vedea online.

Dacă tot vorbim despre filme, vă mai recomand "La fille du puisatier", o dramă franceză în regia lui Daniel Auteuil, care interpretează și unul din rolurile principale. Ca o mică bârfă, bebelușul din film e, de fapt, fiul cel mic al actorului, făcut la 59 de ani, Daniel Auteuil având două fete mari, una dintre ele făcându-l deja bunic.

În rest, am terminat Chemarea îngerului care nu m-a impresionat în mod deosebit, și am început (și mai am un pic și-o termin) Dispariția lui Esme Lennox de Maggie O'Farrell, o altă carte de la Nemira cumpărată cu 10 lei, care acum costă chiar mai puțin, deși e scrisă binișor.

Acum vă las pentru că merg să mă pregătesc pentru mâine la serviciu, cât mi se mai încarcă încă un episod din "The Paradise".
Să aveți o săptămână frumoasă!

Miki recomandă (II)

Nu v-am mai recomandat de multișor nimic, însă azi vreau să vă zic de un magazin online din China/HK/Singapore și zic atâtea locații pentru că am deja două comenzi date la ei și recepționate, fiecare trimisă din altă țară, însă tot din zona aia a Asiei.
E vorba de DealExtreme, un magazin online serios, unde fac plățile prin PayPal și n-am avut niciodată din cele 2 comenzi motive să mă îngrijorez. Prima dată am comandat niște accesorii pentru bicicleta de curse a unui coleg de serviciu (mă rugase omul, că nu avea decât card Maestro și era înainte de a accepta PayPal acest tip de carduri). Comanda a fost de peste 15 dolari și am primit tracking number pentru a putea urmări coletul până în țară.

A doua comandă am dat-o pentru mine și a fost de doar 4,70 dolari, deci conform politicii firmei, fără tracking no.

Ăsta-i produsul comandat (un etui pentru tabletă). Calitatea este bună și prețul plătit insignifiant în comparație cel al produselor asemănătoare de la magazinele românești. Spre exemplu la domo, prețurile pleacă de la 59 de lei în sus, fapt care mi se pare o super nesimțire pentru că, în mod evident, sunt fabricate tot în China.

Uitam să vă spun că au free worldwide shipping.

Coletele se primesc la oficiul poștal cu vamă.
Pentru orice întrebări la subiect vă stau la dispoziție, în măsura în care știu să vă răspund.

Bolnavă, dar nu mă las!

A trecut o săptămână în care nu m-am abătut de la ciclul birou-pat :D
Mai nou, sufăr de un fel de indigestie de origine necunoscută, fapt care mă face să consum doar pâine prăjită și ceai (portocale de Sicilia).
În răstimpul ăsta am citit o carte superbă, Anna cu ochii verzi de Sveva Casati Modignani, pe care v-o recomand cu drag.

Romanul este o saga de familie care se întinde de la sfârșitul secolului 19 până în anii '80 ai secolului trecut și are două volume care însumează peste 900 de pagini, însă, de tare ce mi-a plăcut, am citit-o în aproximativ 5 zile. De fapt seri, că citesc numai când mă bag în pat, până mi se închid ochii. Este editată de editura Nemira și am cumpărat-o la promoția cu 10 lei.
De marți am început Chemarea îngerului de Guillaume Musso (sper că am nimerit numele autorului, că mi-e lene și să caut sau să mă duc în dormitor după carte, ca să verific), care-i o scriitură facilă, simpatică, dar care citită după precedenta, pare o prostioară. Oricum, am citit abia două treimi, așa că am să revin cu impresii finale. Aaa, am cumpărat-o de la Kaufland cu 24,9 lei, un fel de promoție, prețul întreg fiind de 29,9 lei și e publicată de editura All.
Mai e o zi și vine weekend-ul, pe care abia îl aștept. Aveți grijă de voi!

Cod portocaliu de ninsori

Asta avem azi la Iaşi. Prin oraş nu se putea circula, aşa că, pentru a ajunge la birou, am ieşit un pic din oraş, ca mai apoi să ne întoarcem, totul pe un drum judeţean care arăta destul de bine. Acum continuă să viscolească, însă nu-mi displace, pentru că, în definitiv, e încă iarnă, nu?

Să aveţi un weekend frumos!

Ce am cumpărat de la Dorothy Perkins

A venit timpul să vă arăt ce am primit în urma ultimei comenzi date cu ocazia sales-urile Dorothy Perkins.

Bluză din vâscoză cu elastan, interesantă, dar care, din păcate, mi-e mare.

Căciuliţă "batman", super moale şi, cel mai important, super haioasă

Rochie peplum frumuşică, care însă mi-e un pic mare.

Şosete-brioşele, cu inimioare, pisici şi labuţe de pisică :D

Rochie de satin uşor elastic, însă nu destul, pentru că deşi e aceeaşi mărime cu cea cu flori, 

asta mi-e mică =((

Milan theme gift box e o minunăţie! Deşi mă gândeam că cel puţin mănuşile or să arate ieftin, iată că m-am înşelat. Gulerul este aşa de drăgălaş şi fin, iar mănuşile arată destul de onorabil.

Ca o concluzie pot să spun că deşi nu mă mulţumesc toate produsele, datorită discounturilor multiple aplicate de care vă povesteam aici , toate acestea m-au costat aproape 180 de lei.

Toate fotografiile sunt preluate de pe site-ul Dorothy Perkins, pentru că dacă era să le pozez eu, trebuia să aştept sfârşitul de săptămână ca să am lumină naturală. Şi nici atunci nu ştiu cât de bine mi-ar fi ieşit rochia neagră, de exemplu.

Obsesie muzicală

Sau ce melodie mă binedispune pe mine în fiecare dimineaţă

Nu sunt fan hip-hop-eri, însă David Guetta n-are nici o piesă care să nu-mi placă.

Hev a nais dei! :-*

Cosmetice extrem de ieftine

Recunosc că mai am lacune în ceea ce priveşte cosmeticele, magazinele online etc. Dar, iată că, prin intermediul Dianei şi a lui Maya am avut ocazia să fac cunoştinţă, virtual deocamdată, cu brandul MUA.
Astăzi, pentru că au atins pragul de 50.000 de like-uri, firma va pune la dispoziţia fanilor un cod care va reduce cu 50% preţul produselor (cu excepţia makeup case-urilor) şi va asigura free shipping pentru toate comenzile. Aruncaţi o privire, pentru că nu se poate să nu vă tenteze ceva, cu atât mai mult cu cât, spune internetul,  preţul nu e direct proporţional cu calitatea.

Codul este MUA50 

EDITEZ ca să vă spun că este necesară o comandă minimă de 15 lire.

Iarna pe uliță revine

A-nceput de ieri să cadă câte-un fulg
Acum a stat.

Ignorați, vă rog, evidenta prezență a plasei de țânțari, prin care am făcut poza.

Întâlnire cu două bloggerițe

Ieri am avut plăcerea să le întâlnesc pe Maya și pe Diana-Elena, două bloggerițe (una cu state vechi, alta convertită recent) foarte tinere și frumoase.
Ne-am plimbat prin magazinele de la Palas Mall, ne-am cumpărat chestiuțe de la solduri, am băut câte o bunătate la o cafenea din complex și, bineînțeles am vorbit vrute și nevrute.
Fotografie am voie să pun doar cu mine și Diana, Maya apărând în poze, însă rugându-mă să nu le public.

A fost o după-amiază tare plăcută pe care sper să o reedităm.

Ce-am mai citit, ce-am mai vizionat...

Alaltăseară am terminat o carte pe care o aveam de ceva timp, dar nu-i venise rândul. E vorba de Jurnalul unui scandal de Zoe Heller.

Pe scurt, e povestea relației  bolnăvicioase dintre o profesoară de 42 de ani, căsătorită și mamă a doi copii, și un elev de 16. Nu cu mult timp în urmă am declarat pe un blog că, eu nu am putut citi Lolita până la final, pentru că pur și simplu mi s-a părut a fi un elogiu adus pedofiliei. Ei, iată că același lucru l-am simțit și față de acest roman, pe care totuși l-am termina, deși în cazul acestuia eram de-a dreptul revoltată de tăcerea complice a povestitoarei, o profesoară mai în vârstă, colegă a eroinei principale. Aflu că există și un film cu Judy Dench și Cate Blanchett, însă nu știu dacă vreau să-l văd, tocmai din motivul expus mai sus.
De văzut, am tot văzut seriale, dintre care se evidențiază clar Downton Abbey. E pur și simplu minunat și, mai mult decât atât, da dependență!

Recidivă + recomandare

Cum vă ziceam mai deunăzi, cât durează perioada soldării, eu tot îmi fac drum pe la Palas Mall. Şi, bineînţeles că nu plec cu mâna goală.

La Zara a început acum soldarea, până ieri fiind doar promoţii, nu prea tentante dat fiind preţurile întregi ale produselor firmei. Aşa se face că fix la intrarea mea în magazin re-etichetau balerinii reduşi la 69 de lei, cu noul preţ de 39. Şi am comis-o! Mi-aş mai fi cumpărat şi alţii, însă am descoperit că pantofii Zara au calapodul lat şi cei mărimea mea îi scăpam din picioare, iar mărimea mai mică mă deranjau în lungime la degete.

De la Deichman mi-am cumpărat papuci de casă aşa de drăgălaşi, şi moi, şi comozi, şi... puneţi voi ce credeţi că poate defini o pereche de papuci de casă pe care parcă nu i-ai descălţa nici în pat =)) Au costat 39 de lei.

Şi motivul pentru care m-am dus la mall: o cremuţă de mâini de 10 ml. oferită cu un voucher trimis pe e-mail, dacă te joci pe site-ul L'Occitane şi împodobeşti un copăcel cu produse ale firmei.

La final, vă recomand un nou blog, cel al Dianei-Elena Stoica, o cititoare de-a mea convertită recent la statutul de bloggeriţă.
Să aveţi o zi frumoasă!

Sales time!

Și, bineînțeles, nu m-am putut abține să nu cheltui ceva bănuți :D

Primele pulovere pe care vi le arăt sunt cel negru și cel cu dungi gri de la New Yorker (marca Fishbone), primul la 19,90 lei, iar cel de-al doilea la 12,90 lei. Cel violet e tot de la New Yorker (marca Amisu) și a costat 19,90 lei. V-am mai spus: pur și simplu iubesc magazinele New Yorker în perioada soldurilor!

Rochia-sarafan e de la Camaïeu și a costat 39,90 lei. E dintr-un tricot sintetic, destul de plăcut și, mai ales, grosuț, bun pentru vremea asta.

STATION TOTAL

WAVRIN 30 RUE DE LILLE 59136 WAVRIN STATION TOTAL

WAVRIN 30 RUE DE LILLE 59136 WAVRIN

tricoul e de la H&M și, după cum puteți observa, a costat 10 lei.

Mănușile sunt tot de la H&M, sunt din piele întoarsă și au costat 40 de lei. iar cerceii i-am cumpărat ieri de la New Look și am dat pe ei 9 lei.

Ultimele două pulovere sunt tot de la Camaïeu și au costat câte 34,90 lei fiecare.

Probabil ați observat deja că toate puloverele sunt cu acea croială în trend (încă!) în acest sezon, singura care mă mai avantajează în condițiile în care m-am "dolofănit": largi, mai scurte în față decât în spate și cu mâneci strâmte. Le port la pantaloni skinny sau la fuste creion.

STATION TOTAL

WAVRIN 30 RUE DE LILLE 59136 WAVRIN STATION TOTAL

WAVRIN 30 RUE DE LILLE 59136 WAVRIN

La final, nu pot să nu vă arăt și o pereche de bluejeans skinny de la H&M, pe care am dat 40 de lei și pe care îi ador. Sunt destul de greu de reprodus într-o fotografie, dat fiind faptul că-s cameleonici, însă sper că vă dați seama cam cum arată.
Mai sunt cca. 2 saptămâni din perioada de solduri, așa că, cel mai probabil voi reveni cu noutăți.

Primul

articol pe anul ăsta.
Ştiu, n-am mai scris de 9 zile, dar nu din altă cauză, ci de lene. Deci, aţi înţeles că anul ăsta l-am început leneşă şi vă mărturisesc că n-am nici un motiv să mă hărnicesc pe parcurs. Zău!
Sunt foarte nemulţumită de mine şi încă n-am găsit resurse să mă mobilizez să schimb ceva. Marea nemulţumire e că sunt grasă şi mănânc aiurea în continuare. Şi de aici, vin toate, în cascadă...
Ceea ce iniţial părea o mare realizare, şi aici mă refer la renunţatul la fumat, ulterior s-a dovedit a fi o sursă de depresie. Convinsă de-a lungul anilor de viaţă că eu nu pot fi grasă, orice/oricât aş mânca, după ce m-am lăsat de fumat am început să ronţăi tot felul de chestii comestibile, pline de zaharuri, grăsimi şi alte asemenea care m-au făcut să arăt ca o "tall miss piggy". Astfel, dacă la data de 14 februarie 2012 cântăream cca. 65 de kg., acum bat spre 80 =((
Da, e drept că am 1.77 m., însă când văd că nu-mi mai vine mai bine de jumătate din garderobă şi tot ce mă face să arăt cât de cât uman sunt bluzele largi, ar cam fi timpul să iau nişte măsuri. Deocamdată n-am făcut decât să cumpăr haine noi, în timp ce unele, deja existente în şifonier, sunt la fel de noi, însă incapabile să mă mai cuprindă.
Aud peste tot de dieta Dukan, pe care de altfel o ţine o amică cu un evident succes, însă eu n-o prea înţeleg (de dietă zic!) şi nici nu ştiu dacă o să reuşesc să o ţin. Eniuei, dacă aveţi sugestii de reducere a greutăţii, care să nu implice pastile, zemuri şi alte prea minunate şi miraculoase produse cu marketing agresiv, sfătuiţi-mă, pentru că n-am ţinut dietă niciodată până acum.
Ca să închei totuşi într-o notă mai optimistă, vă anunţ că am scăpat la solduri! A început deja sezonul lor şi fac regulat vizite la Palas Mall. Totodată am dat şi o micuţă comandă pe dorothyperkins.com, pentru care am beneficiat de  mai multe discounturi. Produsele cumpărate au fost oricum de la solduri, însă la sugestia Aurorei am făcut un mic artificiu şi m-am înscris pentru student discount (- 15%), cu nr. matricol pe care l-am avut la master. Şi a funcţionat! La asta s-a mai adăugat şi free shipping-ul la comenzi de peste 30 de lire Aşa se face că, la o comandă de 44 de lire la care s-ar fi adăugat şi 6 lire shipping, am plătit la final doar 31,79 lire. Acum sper să nu fie probleme cu primirea comenzii, să-mi placă/vină lucrurile comandate... Vă ţin la curent, oricum.